Mai dragilor, tocmai acum mi s-a intamplat o chestiune foarte stranie. Sa va narez. Vin eu vesela de unde vin, fumez linistita o tigara, pun tara la cale cu maica-mea in legatura cu transportul bagajelor necesare traiului cotidian in noua mea ‘chilie’, dupa cum imi place sa-i spun, si-apoi hop-top sa-mi scriu duminica psihanalitica.
Cand deschid browserul, sa vezi si sa nu crezi, dau de figura VDZ-ului zambind larg pe ecran. Am facut ochii mari cum fac astia prin desene animate de le ies din orbite cale de vreo 3-4 palpaieli dupa care intra la loc pana in spatele craniului.
Ca sa intelegeti mai bine, trebuie sa va mentionez faptul ca firefoxul maica-mii este setat sa deschida aceeasi sesiune la pornire, asa ca, probabil era o vizita mai veche a paginii cu pricina.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta… mai sa fie. Cand ‘dracu’ am deschis eu asta? L-am googel-uit pe Zamfirescu fara sa-mi amintesc? O intreb pe maica-mea, nu stie nici ea nimic. Niki… cu greu imi inchipui ca ar face un asemenea search pe net, mai ales ca el nu stie sa umble cu masinariile astea tehnice diavolesti decat la nivelul de a-si deschide televizorul pe eurosport. Frati-miu? Uite ca pe el nu l-am intrebat…
Sau calculatorul meu are un device de interactiune cu cationii si anionii mei de Na si K si-mi ‘serveste’ gandurile? Doaaaamne fereste, apara si miluieste.
In fine, sa lasam evenimentul sa se explice de la sine (sau sa nu se explice deloc). In plus, am gasit si o varianta a ‘rezolva’ mai repede duminica asta psihanalitica, pe care am inceput-o de miercuri si tot nu-mi iese la un nivel cat de cat multumitor (deh, narcisismul este subiect greu, ca despre maria sa vroiam sa scriu). Cum o rezolv? Pai simplu, va dau linkul la pagina cea-aparuta-ca-prin-magie:
http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_3-2006.pdf
Nu stiu de unde provine. Nu mai tin minte nimic. Daca aveti vreo varianta sa-mi spuneti de unde as fi putut da click acolo astfel incat sa-mi amintesc si eu cum de-am ajuns sa-l am pe Zamfirescu in browser, va rog ajutati-ma. Altfel n-o sa pot dormi la noapte.
Afreuda 
Din cate stiu, ai avut un examen din mecanismele de aparare.
Sa presupunem ca patania ta ar fi fost unul dintre subiecte, iar VDZ ti-ar fi cerut sa recunosti ce mecanism de aparare a intervenit in povestea asta din categoria „Tween Peaks”? A?
Ia te uita, anonimul asta a zis ce voiam sa zic si eu…si cam pe acelasi ton. uuu, ce bizar:D. Bine, in afara de „tween” care e twin. sau era vreo gluma?
A 2a chestie ar fi sa-l fi deschis altcineva si sa nu recunoasca…sansele cresc proportional cu lungimea perioadei in care fost plecata.
@Anonim: hmmm… pai da, dac-o iau asa e simplu: refularea amintirii legate de click-ul pe linkul ala, a faptului ‘de ce am lasat pagina deschisa’, e vorba de refularea amintirii unei intregi sesiuni de ‘netuiala’. (ma autopsihanalizez salbatic in gol :lol:)
Nu prea-mi vine-a crede. Totusi ‘transferul’ meu pe Zamfirescu nu e atat de intens/morbid incat sa aleg sa uit chestii care au legatura cu el, ce dumnezeu. Doamne fereste! Ce, am inceput sa am black-out-uri? (fereasca sfantu’)
@Ada: Pai singurele persoane ar fi maica-mea si frati-miu. Iar maica-mea nu browseaza cu firefoxul, iar frati-miu… hmmm… tot nu l-am intrebat, dar nu prea vad de ce ar fi facut-o. Nici nu cred ca-l stie pe vdz… acuma na, totul e posibil.
Hmmm…
E bine ca am dormit in timpul zilei. 😆
„Nu prea-mi vine-a crede. Totusi ‘transferul’ meu pe Zamfirescu nu e atat de intens/morbid incat sa aleg sa uit chestii care au legatura cu el, ce dumnezeu. Doamne fereste! Ce, am inceput sa am black-out-uri? (fereasca sfantu’)”
Daca stii cit de „intens” e transferul atunci nu e transfer. Dar daca in spatele transferului de care „stii” e … transferul? Nu te-a invata admirabilul domn ca se mai intimpla si asa?
Iubim si stim ca iubim. Ne spunem ca nu e „morbid”, adica vrem sa credem ca e in limite „normale”. Dar „stiinta” asta e la nivel constient NUMAI. Te-ai gindit sa te uiti „inauntru”? Si daca te-ai gindit, cum procedezi? Vorbesti despre psihanaliza dar nu te gindesti sa treci de teorie? Adica sa practici, cu tine?
Draga Afreuda, sper sa nu fi refulat si amintirea blog-ului tau.
In ceea ce priveste transferul tau fata de Zamfirescu, chiar daca, sa zicem, ar fi unul intens, CARE AR FI PROBLEMA?!
Nu se moare dintr-un transfer intens, ba dimpotriva, ai avea ce invata dintr-o astfel de experienta.
In definitiv, toti suntem oameni…nimeni nu e Dumnezeu, nici chiar distinsul domn.
Astept sa te intorci pe blog cu acelasi stil efervescent cu care ne-ai obisnuit.
Mie imi suna a sincronicitate – vezi C.G. Jung
se pare ca sunt mai multi care nu pot dormi dupa ce vad o poza cu zamfirescu.
„se pare ca sunt mai multi care nu pot dormi dupa ce vad o poza cu zamfirescu.”
Or fi, aceşti mai mulţi sensibili la poza lui…
La aşa eventualitate, însă, îmi fuge minte la o expresie a unui personaj pe Aripi de vînt… „Cutare? păcatele mele!…”
În cazul lui VZD, cu riscul de a-mi spune dvs. că nu am umblat suficient la cutiuţă, nu-i consider fizionomia ori verbul capabile să mişte ceva prin adîncimile mele…
Întrebaţi cine ar putea face asta, chestia cu furtunit în adînc?
Păi Viaţa pur şi simplu (începe tot cu V…). O reuşeşte din plin.