Duminici cu psihanaliza 6

Dragii mei, dupa cum v-am spus si mai devreme, nu-mi vad capul de treaba. Vroiam duminica asta sa va povestesc despre alti psihanalisti celebrii, dar nu am timp. Asa ca o sa facem un compromis, si, in loc de o trecere in revista a celor mai importanti, va ofer notele mele. Cartea ‘conspectata’ se numeste ‘Procese de maturizare’, si e scrisa de Winnciott. Documentul il transcriu exact asa cum l-am gasit. Este creat in noiembrie 2008. Va sarut!

M-am decis sa scriu acum, asa cum as scrie in jurnal cam ce am retinut eu din cartea asta, cateva idei demne de notat.

1. procesele de maturizare sunt innascute, dar pentru ca ele sa se concretizeze, bebelusul trebuie sa aiba parte de un mediu suficient de bun, si cand spune mediu se refera la mama-mediu.
2. distinctia mama-mediu si mama-obiect, imi amintesc ca a vorbit si despre asta, dar nu mai tin minte exact despre ce era vorba. De reluat.
3. psihoza (schizofrenia) apare datorita unui deficit in mediu care s-a petrecut inainte ca bebelusul sa aiba un eu suficient de puternic, in starea de fuziune cu mama, cand inca nu face diferenta dintre mine si ne-mine.
4. delincventa apare datorita unui deficit in mediu care s-a petrecut cand bebelusul a inceput deja sa faca diferenta mine-nemine, si percepe acest deficit ca venind din afara. Delincventii au senzatia ca lumea le datoreaza ceva.
5. mama indeajuns de buna trebuie sa intampine nevoile bebelusului ei, dar, de la un moment incolo ea trebuie sa nu se mai adapteze, pentru ca bebelusul sa se poata maturiza, sa ii creasca forta eu-lui.
6. sine adevarat si sine fals. Sinele adevarat se contureaza in timp ce copilul are iluzia de omnipotenta, pe care o mama indeajuns de buna o face posibila prin adaptarea ei constanta la nevoile bebelusului. Eu-l bebelusului are senzatia ca isi creaza obiectele de care are nevoie, ca ele fac parte din el. Sinele fals apara sinele real, si reprezinta un filtru, o masca pe care o adoptam ca reactie la deficitul mediului (aici nu sunt foarte sigura, de ce apare sinele fals si cum il cream, dar ideea este ca il folosim ca sa ne adaptam social)
7. psihoticii necesita ingrijire mai degraba decat analiza. Ingrijirea poate duce la vindecarea psihozei, daca este indeajuns de buna, astfel incat sa « repare » neajunsurile deficitului de mediu din perioada de dependenta si fuziune a bebelusului cu mediul. (adica cu mama)

Cred ca o sa reiau prima parte a acestei carti, care se numeste « lucrari despre dezvoltare », si care are urmatoarele articole :

1. psihanaliza si sentimentul de vinovatie (aici ma gandesc la pozitia depresiva de la MK)
2. Capacitatea de a fi singur
3. Teoria relatiei parinte-bebelus (aici cred ca a vorbit de mama indeajuns de buna)
4. Integrarea Eului in dezvoltarea copilului
5. Furnizand pentru copil in sanatate si in criza
6. Dezvoltarea capacitatii de a fi ingrijorat (tot la MK ma gandesc, cu a sa elaborare a pozitiei schizoparanoide in pozitia depresiva)
7. De la dependenta spre independenta in dezvoltarea individului
8. Morala si educatia : aici zice ceva interesant, despre cum trebuie sa « inoculam » educatia morala a copilului, era ceva in genul sa il lasi sa o descopere natural, or smth, adica sa nu o impui artificial, astfel incat copilul ala sa introiecteze morala, sa faca parte din functionarea lui egosintona, nu dintr-un supraeu artificial si pedepsitor. Cam asta imi vine in minte acum, dar la o recitire o sa ma lamuresc mai bine.

Cam astea sunt notele mele. Mi-a placut si nu mi-a placut cartea asta. As fi preferat mai bine explicata teoria, trece mult prea repede peste anumite lucruri si m-a frustrat pe alocuri. Dar mi-a lamurit un pic anumite chestii, mai ales diferenta dintre psihoza, delincventa si nevroza in functie de cand apare deficitul de mediu, si de ce se diferentiaza bolile astea. Ma rog, nevroza nu cred ca apare ca deficit de mediu, oricum el nu vorbeste despre nevroza, nu atinge complexul oedip. Vorbeste de stadiile de dependenta ale bebelusului.

M-a facut curioasa sa citesc mai multe despre dependenta. Zice ca pacientii regreseaza la stadiul de dependenta de analist. Ce inseamna asta ? eu am avut asa ceva ? saptamanile alea cand m-am gandit in continuu la s (analista mea) asa se numeste ? ca am devenit dependenta de ea ? Dar cand ma gandeam in continuu la m (fostul meu analist) ? Ce inseamna domle dependenta asta de analist, ca ma ratoiesc acuma la toata lumea, fir-ar ei sa fie de analisti. Sunt sau nu sunt dependenta ? Oricum, sincera sa fiu, nu prea ma intereseaza. Pot sa fiu sau pot sa nu fiu, important este ca eu sa ma simt bine, si sa avanseze cura. Mi se rupe daca sunt dependenta. Nu am fobii dinastea. Dar… nu sunt lamurita in privinta « conceptului ».

Hai, acuma la Andre Green. Sunt curioasa cum o sa-l vad acuma, dupa ce stiu atatea chestii in plus, si dupa ce am trecut si eu prin oaresce experiente.

Read Full Post »

PDS

Lucian Blaga – O toamna va veni

O toamna va veni cîndva tîrziu,
Cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd
si strîns vei atîrna de mine cum atîrna o cununa
de flori uscate
de stîlpul alb de marmora al unei cripte.

O toamna va veni si-o sa-ti despoaie
de primavara trupul, fruntea, noptile si dorul
si-ti va rapi petalele si zorile
lasîndu-ti doar amurgurile grele si pustii.

O toamna va veni si mastera
din toate florile ce le-ai avut vreodata
numai pe-acelea n-o sa ti le ia,
ce-o sa le-asterni peste mormîntul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primavara ta.

Read Full Post »

motivare

Dragii mei sa stiti ca absentez motivat. Am treaba acasa. Daca nu ma credeti, ma duc la psihiatra si cand i-oi povesti ca iar fac schimbari si am idei, o sa-mi dea scutire medicala. Asa ca… va rog, sa nu va fie cu suparare, dar pana la pds o sa las blogul in grija voastra. Sa nu cumva sa va certati, ca va dau masline (am cateva de la surorile Marx).

Va sarut, si sa aveti grija de voi.

Read Full Post »

Leapsa Mihail Sebastian

Venita de la Dragos.

Vazandu-ma eu cu leapsa asta, care suna ‘Dac-ar fi sa spun ce inseamna Mihail Sebastian pentru mine ce as spune?’.

Prima mea reactie a fost: hmmm… cine-o fi Mihail Sebastian ca am tot auzit de el. Imi amintesc vag ca am citit Orasul Cu salcami si Accidentul…

Asa ca m-am dus la mama (care-i profa de romana) si i-am pus problema: mama, uite care-i treaba, mi-au dat astia o leapsa, cica sa spun cine-i Mihail Sebastian pentru mine. Ia spune-mi si mie cine-i Mihail Sebastian asta, ca ma fac dracu’ de ras.

Si normal, fata de intelectuali, cum sa ma lase mama sa ma fac de ras? (ca d-asta eram io obligata sa iau numa’ 10 la scoala). Asa. Si… magie, imi scoate mama din biblioteca o carte careia ii zice ‘Mic dictionar, scriitori romani’. Aha, deci pot sa citesc aici cine-i Mihail Sebastian, ce chestie!

Si ce-am aflat? Pai am aflat ca Mihail Sebastian asta e un nene (logic) care a trait intre 1907-1945, fiu de intelectuali si asta (saracu’). Auziti, a facut Dreptul p-aci prin sat pe la noi, in Pizdesti, dupa cum spun Surorile Marx, si s-a mai dus si pe la Marele Bucuresti (adica Parisul) sa studieze tot dreptul. Aha, deci dreptul. La ce i-o fi trebuit astuia sa scrie Orasul cu Salcami si Accidentul, dac-a studiat dreptul… in fine.

Apoi, cica dramaturg, eseist, romancier. Aha. Deci a fost si dramaturg si eseist. A da, normal, ca tot el a scris si Steaua fara nume… asta-mi aminteste ca tre’s-o vad…

Cica debuteaza in ziarul Cuvantul. Ma rog…

Si-apoi cica publica in majoritatea revistelor importante ale vremii. Bagacios si asta. Histrionic. Sa publice el, sa-l citeasca lumea, sa se bage in seama… da.

Mai departe: cica la un moment dat ‘debuteaza editorial’ (nu stiu ce inseamna asta) cu un volum de proza, ii zice ‘Fragmente dintr-un carnet gasit’. Asta se intampla in 1932. Adica pe la… 32-7=… … 25 (am calculat bine?) Mwaaaa, ce tanar. Si io am publicat in Cultura tot la 25 de ani. Aha, deci nu-i mai bun ca mine.

Ma rog, alte scrieri: (cica opere principale) Orasul cu Salcami (p-asta am citit-o), Accidentul (si p-asta am citit-o), Jocul de-a vacanta (suna foarte bine), Steaua fara nume (p-asta tre’ s-o vad), Ultima ora  (hm, asta nu-mi spune nimic).

Asa. Ce mai citim: S. este un scriitor total: a cultivat cu stralucire publicistica, pamfletul, eseul, genul epic, teatrul. Ca dramaturg – personalitate cu totul distincta in intreaga istorie a artei dramatice romanesti – el este maestrul necontestat al teatrului poetic.

Deci ne-am lamurit cine e Mihail Sebastian. Bun lucru.

Acuma sa vedem cine e pentru mine…

Pai, in primul rand imi amintesc de perioada in care l-am citit. Era o vacanta de vara, aveam 17 ani. Taicamiu era prin spitale, familia (maicamea si fratimiu) erau cu el, eu stateam acasa cu ma-sa. O nenorocitenie de femeie. Chior de bani nu aveam, toti banii trebuiau dati spaga la doctori. De-abia aveam de iaurt. Deci nu-mi puneam problema sa plec nicaieri, uneori nu aveam bani de timbre sa pun scrisori la posta pentru o prietena cu care corespondam (ca n-aveam internet). Asa ca stateam acasa si citeam. Ce-aveam prin biblioteca, asta era la Editura Eminescu. Tot atunci citeam si Rebreanu, Camil Petrescu, ce gaseam.

Imi amintesc vag de cartile astea doua (care de fapt erau una singura). Orasul cu salcami si Accidentul. Tin minte ca mi-au placut, m-au transpus intr-o anumita stare, au fost printre cele mai sensibile carti pe care le-am citit in perioada aia. O poveste de dragoste, o gara cu un tren care pleca, cineva ramas pe peron, niste plete care fluturau de la geamul vagonului, emotia despartirii…

Nu cred ca le voi reciti acum. Au ramas undeva  in mine, le am, dar nu mi le mai amintesc.

Concluzia este… Mihail Sebastian a fost un om bun…

Va imbratisez, si ne-auzim.

Read Full Post »

Duminicile cu psihanaliza – 5

Dragii mei, de data asta nu va mai povestesc nimic, ci va prezint o carte. Fiti atenti. E o carte, ii zice ‘Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana’. E scrisa de Vasile Dem Zamfirescu, psihanalist formator la SRDP. A fost profu’ meu de psihanaliza, la scoala.

Ei, cartea asta… nu, nu va spun nimic despre ea, dar va arat cuprinsul. (sa va puna dracu sa nu-l cititi ca draci mancati, la cat efort prestez pentru treaba asta!)
Deci, ce gasiti in ea:

Tema întâi
Ce este psihanaliza?

1. Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconştient
2. Psihoterapia. Caracteristici generale
3. Psihopatologia psihanalitică
4. Psihanaliza ca psihologie a inconştientului
5. Metapsihologia
6. Psihanaliza aplicată
BIBLIOGRAFIE

Tema a doua
Elemente de istoria psihanalizei

1. Psihanaliza în România
1.1 Psihanaliză şi comunism
2. Psihanaliza în România interbelică
3. Psihanaliza în Occident
4. Psihanaliza în România de după 1990. Societatea Română de Psihanaliză sau premisele unei implantări durabile a psihanalizei în România
BIBLIOGRAFIE

Tema a treia
Concepţia psihanalitică despre raportul dintre sănătate şi boala psihică

1. Cum a ajuns Freud la noua concepţie?
1.1 Structura şi sensul simptomului
1.2 Structura şi sensul visului
1.3 Structura şi sensul actului ratat
2. Reacţia istorică la inovaţia freudiană
3. Continuatorii lui Freud
4. Semnificaţia concepţiei psihanalitice pentru teoria cunoaşterii
5. „Vindecarea” în psihanaliză
BIBLIOGRAFIE

Tema a patra
Psihanaliza ca psihologie a inconştientului

1. Ideea şi conceptul de inconştient înainte de Freud
2. Contribuţia lui Freud
3. Principalele manifestări ale inconştientului: actul ratat
3.1 Condiţiile de existenţă ale actului ratat
3.2 Teorii explicative prefreudiene
3.3 Teoriile fiziologice şi psihofiziologice
3.4 Teoriile fonetice
3.5 Opinia comună
3.6 Clasificarea actelor ratate
3.7 Semnificaţia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitică
BIBLIOGRAFIE

4. Principalele manifestări ale inconştientului: visul
4.1 Preambul
4.2 Teorii prefreudiene despre vis
4.2.1 Teoriile somatice
4.2.2 Teoriile populare şi romantice
4.3 Concepţia freudiană asupra visului
4.3.1 Conţinut manifest şi conţinut latent
4.3.2 Travaliul visului şi interpretarea
4.3.3 Visul despre injecţia făcută Irmei — primul vis interpretat psihanalitic
4.3.4 Dorinţa în vis
4.3.5 Dificultăţi ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinţe
4.3.6 Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi conţinutul latent
4.3.7 Travaliul visului
4.3.7.1 Condensarea
4.3.7.2 Deplasarea
4.3.7.3 Figurabilitatea
4.3.7.4 Utilizarea simbolurilor
4.3.7.5 Elaborarea secundară
4.3.8 Funcţia visului: dorinţa şi cenzura
4.4 Interpretarea visului în psihanaliza contemporană
4.5 Aplicare a tehnicii de interpretare a visului la fenomenele culturale
BIBLIOGRAFIE

5. Principalele manifestări ale inconştientului: simptomul nevrotic
5.1 Sensul simptomului nevrotic
5.2 Inhibiţiile sexualităţii: impotenţa şi frigiditatea
5.3 Angoasa şi fobia
5.4 Conversia
5.5 Obsesiile şi compulsiile
5.6 Complexul Oedip în literatură
5.7 Alte conflicte nevrotice
5.7.1 Conflicte legate de agresivitate
5.7.2 Conflicte legate de individuaţie
5.8 Nevroza şi condiţia umană
BIBLIOGRAFIE

6. Principalele manifestări ale inconştientului: transferul
6.1 Istoric: paradigma clasică
6.2 Raţiuni istorice ale paradigmei clasice
6.3 De ce transferăm?
6.4 Transfer şi sugestie
6.5 Paradigma intersubiectivă a transferului
6.6. Transfer şi alianţă terapeutică
6.7. Interpretarea transferului
Bibliografie

7. Principalele manifestări ale inconştientului:cuvântul de spirit
7.1 Concizie şi condensare
7.2 Erori de logică şi deplasare
7.3 Reprezentarea prin contrariu în cuvântul de spirit
7.4 Utilizarea nonsensului
7.5 Tendinţele cuvântului de spirit
7.5.1 Clasificarea cuvintelor de spirit cu tendinţă
7.5.2 Cuvântul de spirit cu tendinţă agresivă
7.5.3 Plăcerea estetică în cazul cuvântului de spirit
7.6 Comparaţie între vis şi cuvânt de spirit
BIBLIOGRAFIE

Tema a cincea
Inconştientul şi sexualitatea infantilă

1. Concepţia comună despre sexualitate
2. Concepţia psihanalitică asupra sexualităţii umane
3. Semnificaţia concepţiei freudiene
4. Stadiile sexualităţii infantile
4.1 Perspective contemporane
5. Sursele teoriei freudiene
5.1 Teoriile infantile despre sexualitate
6. Implicaţii antropologice ale teoriei despre sexualitatea infantilă
6.1 Cultură şi represiune instinctuală
BIBLIOGRAFIE

Tema a şasea
Inconştientul şi agresivitatea distructivă

1. Agresivitatea distructivă ca instinct al morţii
1.1 Excurs despre „pansexualism”
1.2 Filosofie şi „nefilosofie” la Freud
1.3 Thanatos şi Eros
2. Modificări ale teoriei
3. Agresivitatea în psihanaliza postfreudiană
4. Instinctul morţii din perspectiva etologiei
4.1 Excurs despre etologie
BIBLIOGRAFIE

Tema a şaptea
Inconştientul şi structura psihicului

1. Cea de a doua teorie despre psihic
1.1 Se — instanţa pulsională a psihicului
1.2 Eul — instanţa de comandă şi control a psihicului
1.3 Supraeul sau „inconştientul de sus”
1.3.1 Morală inconştientă şi morală conştientă
2. Mijloacele de apărare ale Eului
2.1 Utilizarea mijloacelor de apărare împotriva pulsiunilor
2.2 Câteva mijloace de apărare
2.2.1 Raţionalizarea
2.2.2 Refularea
2.2.3 Regresia
2.2.4 Formaţiunea reacţională
2.2.5 Identificarea cu agresorul
2.2.5.1 Identificarea cu agresorul în situaţii-limită
2.2.6 Proiecţia
2.2.7 Un exemplu integrator
Bibliografie

Tema a opta
Prima desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Alfred Adler

1.Teoria autoestimaţiei
1.1 Compensare, supracompensare, pseudocompensare
1.1.1 Clasificarea compensărilor
1.1.2 Protestul viril
1.1.3 Contraidealul
1.1.4 Resentimentul
1.1.4.1 Termeni şi descriere esenţială
1.1.4.2 Psihologia resentimentului
1.1.4.3 Sociologia resentimentului
1.1.4.4 Valorizarea produselor culturale ale resentimentului

Bibliografie

Tema a noua
A doua desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Carl Gustav Jung

1. Inconştient personal şi inconştient colectiv
2. Ce sunt şi cum se formează arhetipurile?
2.1 Dificultăţi teoretice
2.2 Formarea arhetipurilor nu poate fi explicată
2.3 Precursori
3. Principii şi metode pentru cunoaşterea inconştientului colectiv
4. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor
4.1 Psihoza
4.2 Psihoterapia
4.3 Religia
4.4 Alchimia
4.5 Ştiinţele naturii
5. Câteva arhetipuri
5.1 Arhetipuri tipice
5.2 Arhetipuri atipice sau „existenţiale”
5.3 Arhetipuri neîncadrabile
6. Disputa dintre Jung şi Freud pe tema simbolului

Bibliografie

Tema a zecea

Desexualizarea inconştientului în psihanaliza contemporană

1. Două modalităţi de îmbinare
1.1 Excurs despre Kohut
2. Renunţarea la teoria pulsiunilor

Bibliografie

Va marturisesc, pentru mine a fost foarte lamuritoare. Pe la cursuri nu am trecut, din motive de tulburare afectiva bipolara, episod depresiv. Am nimerit pe la Jung si Adler. Dar am invatat dupa carte pentru examene. (si-am luat 10, evident). Mi se pare destul de ok ca sa incepi cu ea, sau sa iti organizezi informatiile pe care le ai deja, sa-ti struturezi ideile. Eu citeam literatura psihanalitica de vreo 9 ani de zile inainte sa citesc cartea asta pentru scoala, si cand am citit-o a venit ca o schema organizatoare, si mi-a lamurit foarte multe.

Daca va intereseaza, o gasiti la Editura Trei. Puteti intra direct pe site. Dati acolo la sectiunea Biblioteca de Psihanaliza, si prima care apare e asta. Daca nu, ii dati acolo search in casuta lor de search. Si daca nu stiti siteul de la Editura Trei, dati search pe Google (Cuvinte cheie: ‘Editura Trei’). Au multe carti de psihanaliza. Mai pentru incepatori, mai pentru avansati… Cautati si voi p-acolo ce credeti ca v-ar interesa.

Succes!

Read Full Post »

PDS

Dorul – Lucian Blaga

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea – veşnicii.

Read Full Post »

Invataturile lui Don Huan – Carlos Castaneda

Tatii mosului, fiti atenti aici ce va povesteste baba. Invataturile lui Don Huan, da? Misto carte. Carlos Castaneda, ce antropolog evoluat si ce saman minunat. Sigur ca da. Dar hai sa ne uitam un pic la Don Huan, ca sa pricepem si noi o iota din ce se petrece acolo.

Starea de constiinta alterata – regresie la stadiul fuzional.

Aliatul: ala-i tac-tu. Te invata chestii, iti da putere. Sigur ca da, asta e rolul unui tata. Te aliezi cu el, pana cresti mare, si te invata… maaama ce te mai invata, si iti da putere (ca doar esti cu el).

Regula acceptata prin consens special: pai da, normal ca aliatul ala are o regula, ca daca vrei ca tac-tu sa te invete, trebuie sa faci dupa el, sa faci ca el, sa-i accepti argumentele si capriciile (chestii care sunt unul si acelasi lucru, dar trecem peste asta). Ce-ti spune tac-tu cand esti mic? ori faci ca mine, ori la loc comanda. Te iau cu mine sa reparam masina, daca promiti ca esti cuminte. Cuminte? se intreaba bebe. Bebele habar nu are ce inseamna cuminte. Cuminte inseamna sa nu il deranjezi pe tata. Poti sa faci orice, atata timp cat ii respecti idiosincraziile. Si bebe ala se screme acolo sa il cunoasca pe tata, astfel incat sa reuseasca sa nu il deranjeze, adica sa fie cuminte, astfel ca tata sa-l invete cum se repara masina. Si asa se invata regulile.

Spiritul plantei (in cazul nostru mescalito): ala-i tot tac-tu. Dar aici e alta poveste. Ca intervine proiectia si paranoia. E alta ipostaza a tatalui. Este tatal care nu ca tre sa te ajute, dar trebuie sa te si placa, sa te accepte. Si daca nu te accepta, te omoara. Pai sigur ca fantasmezi ca halucinatia asta te poate omora. De ce? Pai pentru ca bebele e tot timpul amenintat cu moartea. Daca nu verbal (de ce-ai facut prostia asta, te omor in bataie), inconstient si tot simte agresivitatea parintelui fata de el. Cu-atat mai mult cu cat asta rezoneaza cu agresivitatea lui fata de parinte (oedip si toate cele). Si-atunci da, daca te trezesti fata in fata cu un obiect intern al tau in timpul unei experiente de genul asta (care, repet reprezinta o regresie la stadiul fuzional), evident ca simti constient exact aceleasi chestii pe care le simteai ca bebe in interactiunea cu parintii tai. Si apare povestea asta cu ‘tata vrea sa ma omoare’. (ma rog, sau mama, dar eu vreau sa ma refer la tata, ca don huan e baietel, ok? facem ca Freud, care studia beietei, la fetite ajungem cand vorbim despre Dolto).

In mod normal, in timpul unei experiente halucinogene nu te omoara nici dracu. De ce? Pentru ca tac-tu insusi nu te-a omorat, deci de ce te-ar omora halucinatia lui? Dar paranoia exista, pentru ca, tu ca bebe stiai sau simteai, sau iti era teama ca tac-tu te omoara. Si intalneste-te tu cu reprezentantul lui psihic in ‘cealalta realitate’ si sa vezi atunci groaza si paranoia.

Asa vedeti, sper ca ati inteles tot. Eu m-am lamurit ce-i cu Don Huan, mai vreau sa vad si psihozele altora. Recomandase MBadragan niste carti tot pe temele astea, o sa le caut si va mai barai la cap cu ele, ca ma intereseaza.

Va sarut si… gata cu Castaneda. Oricum, mi-a spus o prietena (mai evoluata ca mine) ca scrierile lui Castaneda cic-ar fi fictiune pura, ca el de fapt nu a fost nicaieri la niciun saman, ci a stat in camera lui, s-a scremut si a prestat. Acuma nu stiu… V-am spus si voua, ca informatie, poate va foloseste la ceva…

Read Full Post »

Hai sa vorbim despre bloguri

Ca despre asta era vorba in leapsa aia cu premiul nu? Latent asa…

Ok. Leapsa de la Feeria suna cam asa: ti-ai descoperit pasiuni noi frecventand anumite bloguri?

O sa raspund cat se poate de sincer. Nu. Si asta pentru ca m-am orientat catre bloggerii care au cam aceleasi pasiuni ca si mine, si aceleasi interese. Pe la mine prin viata nu prea e timp de pasiuni noi. Psihanaliza imi cam ocupa tot spatiul ca sa zic asa, si in rest… celelalte i se cam subordoneaza.

Dar hai totusi sa va povestesc asa de anumite bloguri pe care le citesc si ce-mi place la ele. Ma rog, trebuie sa va precizez ca eu am fost un soi de blogger autist pana mai acum cateva luni. Adica scriam acolo in legea mea pe blogu’ meu, si cu asta basta. Nu prea citeam, nu prea aveam legaturi cu alti bloggeri, mi se cam rupea de comentarii, daca imi plasa cineva un comentariu, prea tarziu m-am trezit ca as putea sa-i fac o vizita pe blog, daca era cazul (adica daca-mi lasa un link). Donc… am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta, la ceilalti bloggeri prin aprilie anul asta, cand inca tineam Ixtab. Incet incet am descoperit bloguri pe care-mi face placere sa le citesc, sau care ma intereseaza, sau care ma amuza.

Dar lasand palavrageala. Hai sa vedem ce citesc si ce se intampla.

Soirs este un blog pe care-l citesc de doi ani. De pe vremea cand aveam un afreuda la blogspot, tot asa, un blog destul de autist. Omul mi-a facut o vizita, mi-a plasat un comentariu, si, la un moment dat l-am vizitat. Si de-atunci il tot citesc. Are un efect foarte ciudat asupra mea felul in care scrie omul asta. Uneori ma apuca ameteala in cel mai propriu si fiziologic sens posibil. De multe ori am vrut sa renunt sa-l mai citesc, dar nu m-am putut abtine. E foarte interpretabil, uneori ce scrie, mi se pare ca scrie cam cu dublu sens, ca are un mesaj latent de care poate isi da seama poate nu… enywhey, e un blog care ma cam innebuneste. In fine… Dubios.

Pe babele de la Surorile Marx le citesc pentru ca ma amuza teribil. Adica rad in hohote citind posturile lor. Unele dintre ele. Majoritatea. Si imi place sa interactionez cu babele astea. Intruchipeaza idealul meu de baba. Eram eu mai mica (prin clasa a 10-a) si ii spuneam prietenului meu de-atunci, ca eu imi doresc ca atunci cand o sa fiu batrana sa fiu ‘o babuta simpatica’. Surorile Marx sunt niste babe (nu babute) super misto. Nu doar simpatice. In fine, am eu ipotezele mele cu privire la ele, dar… nu o sa le dezvalui aici.

Pe Feeria am descoperit-o acum vreo luna, sau ceva de genul asta. Imi place. Scrie frumos, atractiv, elegant. Si scrie despre ce trebuie, cum trebuie. E un blog cultural bun. Dupa parerea mea.

Poiematike e special, pentru ca m-a stimulat sa incep povestea asta cu duminicile cu psihanaliza, poveste care ma imbogateste, stimulent pentru care ii sunt profund indatorata, si legata de el pe viata. (Glumesc, evident… sau nu, nu vom sti niciodata…)

Rontziki este prima mea prietena virtuala cu care am inceput sa fac schimb de lepse, sa ma bag in seama asaaa… bloggeristic vorbind. M-a scos cumva din autism intr-o anumita masura, si ii multumesc pentru ca de la ea am primit prima leapsa. No…

Cafe Gradiva, sa nu uitam de Cafe Gradiva. Este blogul unei asociatii din care fac si eu parte, si care se cheama Asociatia Interdisciplinara de Psihanaliza Aplicata. Am inceput sa citesc si sa comentez pe bogul asta acum 2 ani, cand am intrat in asociatie. Dup-aia m-au cooptat si pe mine ca autor, si am scris acolo cateva articole. Acum nu mai simt neaparat nevoia sa scriu acolo, pentru ca scriu aici (despre psihanaliza, that is). Si ma simt mai la mine acasa, mai libera sa scriu cum vreau si despre ce vreau, sa fac legea, sa discut, sa ma amuz, sa fac bascalie si sa ma comport. Dar il citesc, pentru ca sunt ‘ai mei’. Si il si comentez, doar ca acolo nu prea se baga lumea in seama. Bantuie ceva pe blogul ala, ca are cititori, dar nu zice unu’ o vorbulitza. Eh…

Care ar mai fi…

Aha, TLP. Aici nu m-am prins daca e unul sau mai multi, oricum, blogul asta ridiculizeaza crestinismul. Uneori cu umor de stand up comedy, sarcasm si ironie crunta, alte ori cu revolta si seriozitate. Ce ma cam enerveaza este ca posteaza foarte foarte des. Scriu astia (sau asta) cam 5-6-10 postari pe zi, si e greu de urmarit. Dar na… omul (sau oamenii) au un scop, si-o misiune. Sa si-o indeplinesasca cum vor ei.

Dictando este un blog despre arta plastica vizuala. In general pictura. Ma pasioneaza arta, chiar am cochetat si eu cu ea la in diferite momente ale vietii, mai am si un vis misto legat de asta (dar nu vi-l spun ca se strica), si cumva, in ultima perioada blogul asta a fost cam singura mea legatura cu arta. Si mi se pare ca e si cam singurul pe tema asta de pe la noi, dar nu as baga mana in foc. Daca stiti vreun blog de arta romanesc, dati-mi si mie un link, un ceva.

Pe Capricornk13 mi-a recomandat-o un prieten drag, si bine a facut. O citesc pentru ca scrie despre carti. Subiect care ma intereseaza, evident.

Fecioaramaria: indicata de acelasi prieten drag. M-a starnit ce-a scris acolo, i-am plasat un comentariu, si-apoi ne-am imprietenit personal. Imi e draga (auzi, imi esti draga). Si… poate o sa mai scrie, daca simte nevoia, daca nu… ma bucur de ea pe mail si in persoana.

Si taman ieri am descoperit niste campineni de-ai mei, pe Florin Dochia, pe Giovi si pe Codrut Constantinescu (asta-i scriitor. profesionist, that is). Ii cunosc personal, si au bloguri culturale, asa ca o sa-i citesc de-acum inainte.

La fel Insemnari din Subterana, pe care il citeam pentru ca scriau despre carti, mi-a devenit intre timp de-a dreptul drag, pentru ca am vazut subterana, cand am fost la Sibiu, i-am cunoscut personal (ma rog, nu pe toti), si m-am simtit foarte bine acolo. Si, dupa cum spuneam printr-un comentariu mai vechi, eu cred ca subterana aia e bantuita de o entitate, ca s-a petrecut o sincronicitate dubioasa in timp ce eram in focurile psihanalizei aplicate. Hai, acuma nu ma luati in serios. Dar chiar s-a petrecut… 🙂

Cam asta e lista… Nu prea as da leapsa asta mai departe. Nu stiu de ce, nu-mi vine. Sper sa nu imi stric reputatia de blogger. Evident ca poate sa o preia de la sine cine o doreste, cine simte nevoia. Rontziki, poate o vrei tu ? Oricum, leapsa suna dupa cum am spus si la inceput : « ti-ai descoperit pasiuni noi citind bloggurile altora ? ». Eu am cam pervertit leapsa. Dar nu-i nimic, nu se lasa cu varsare de sange.

Va sarut !

Read Full Post »

Cel mai sanatos matematician in viata

Via Carmen am descoperit un matematician foarte simpatic, sincer, amuzant. Daca n-as fi depasit faza, mi-ar fi placut sa invat matematica de la el…

Iata un exemplu de om care-si cunoaste meseria, dorintele si scopul.

Dac-ar fi sa ma intrebe cineva la cine sa-si dea copilul la meditatii la matematica, i-as spune fara nicio rezerva: du-te la asta! In fine… e doar o parere. Eu zic ca merita o vizita.

Va sarut!

Read Full Post »

Duminicile cu psihanaliza 4

Dragii mei, m-am gandit eu ce m-am razgandit ce sa va povestesc in continuare, pana m-am oprit din gandit. Ca la fazan, cand, ca sa afli cu ce litera incepe jocul, unul spune alfabetul in minte si altul zice stop. La ce litera a ajuns alfabetistul in mintea lui cu aia se incepe jocul. Asa si eu. La un moment dat am zis stop si aveam in minte conceptul de rationalizare.

Suna bine conceptul asta nu-i asa? Suna a ratiune, a ceva de nivel inalt, te face sa te simti om destept. Maaama, rationalizez, ce tare sunt eu si ce evoluat… Ei bine, va dezamagesc. Nu e nici pe departe adevarat.

Hai sa vedem despre ce e vorba. Rationalizarea este un mecanism de aparare al eului. (ca definitie prin gen proxim si-atat, ca diferenta specifica o sa o auziti mai incolo).

Mecanismele astea de aparare ale eului fac exact ce le spune numele, si anume apara eul. Va mai amintiti ca eul se afla inghesuit intre si solicitat de 3 chestii: 2 interne (sinele si supraeul) si una externa (realitatea). V-am pomenit de reprimare si refulare, si va explicam acolo ca astea doua apar pentru ca eului nu-i convine sa tot auda supraeul care-l critica si nu-i da pace. Ei bine, astea doua fac parte tot din categoria mecanismelor de aparare ale eului. Care sunt mai multe, depinde foarte mult ce instanta este neconvenabila pentru eu. Oricum, ideea este ca, pentru ca eul sa se simta linistit si confortabil, el aplica anumite smecherii.

Rationalizarea este una dintre smecheriile astea. In ce consta ea?

Cand faci sau simti o chestie, nu prea stii de ce ai facut-o/simtit-o, si apoi, ca sa iti dai o explicatie te-apuci sa inventezi o ratiune, un motiv. ‘Probabil ca am uitat ca am facut cunostinta cu persoana asta pentru ca are o figura comuna’, ‘i-am dat o palma pentru ca e prost, si prostia e enervanta’, ‘nu vreau sa merg la terapie pentru ca nu am bani de dat pe asta, prefer sa fac altceva cu ei’, ‘tipul asta ma atrage sexual pentru ca e foarte destept’, ‘tipa asta mi-e nesuferita pentru ca se machiaza excesiv’, ‘vreau sa devin psihoterapeut ca sa ajut oamenii’ etc etc etc.

Dar astea sunt motive reale, veti vocifera! De buna seama ca noua ni se par cat se poate de reale, si-atunci am putea considera ca ele chiar sunt reale. Numai ca, de cele mai multe ori, ele ascund niste motive inconstiente si mai reale, dar pe care nu le recunoastem. De ce sa nu le recunoastem? Pai pentru ca daca le-am recunoaste s-ar chinui eul, cu alte cuvinte nu prea ne convine sa le recunoastem.

Spre exemplu:

„Tipa asta mi-e nesuferita pentru ca se machiaza excesiv”.

Ok, te-as intreba: si daca se machiaza excesiv care e problema?

„Pai e vulgara, nu imi place.”

Si daca e vulgara care e problema ta?

„Pai da, se machiaza ca o curva, sa se uite toti barbatii dupa ea. Si toti boii pun botu’, si se mai uita si dupa curu’ ei!”

Ok, si ce anume este rau in asta, de ce te deranjeaza pe tine?

„Ei uite pentru ca din cauza unor tipe de factura asta am eu discutii acasa cu al meu, ca tot timpul intoarce capul dupa ele, din cauza femeilor de genul asta se ajunge la divort”.

Aha! Deci nesufereala provine din gelozie. Dar asta iti e greu sa recunosti initial, pentru ca asta inseamna sa iti recunosti gelozia, neincrederea in tine, faptul ca iti simti relatia amenintata.

Acuma… sa nu va inchipuiti ca lucrurile se petrec la modul asta intr-o terapie. Dialogul ipotetic pe care vi l-am prezentat este unul cu scop pur teoretic, de exemplificare. In mod normal, lucrurile decurg mai tandru, mai molcom. Sau, cel putin asa ar trebui…

Alt exemplu:

„Eu sunt impotriva psihanalizei, pentru ca creaza dependenta!”

In ce fel creaza dependenta?

„Pai devii dependent de psihanalist.”

Asa si de ce ar fi asta un lucru rau?

„Pai cum de ce? E nasol sa fii dependent de cineva.”

De ce?

„Si tu! pai uite de-aia, ca daca la un moment dat nu o sa mai ai bani de terapie nu o sa te mai primeasca, psihanalistul nu se gandeste decat la banii tai, daca nu mai ai bani nu-l mai intereseaza.”

Deci problema ar fi ca daca la un moment dat nu-ti vei mai permite terapia, te vei simti abandonat.

„Nu te simti abandonat, chiar esti abandonat.”

Si asta e un lucru rau?

„Pai sigur ca da, te simti ca dracu, te simti ultimul om, suferi ingrozitor!”

De unde stii? Ai fost vreodata abandonat?

Tanaaa… frica de dependenta ascunde frica de abandon. Dar vrem sa ne amintim de experienta traumatizanta? Nici vorba de asa ceva. E uitata, refulata, ascunsa bine la cutie, normal ca nu ne convine sa o aducem in discutie, normal ca ne aparam de ea.

Si nu ma intelegeti gresit. S-ar putea intelege din ce am scris ca rationalizarea este o chestie negativa, pe care ar trebui sa ne abtinem sa o facem. Nici vorba de asa ceva. Mecanismele de aparare ale eului sunt in slujba eului. Fara ele aproape ca nu am putea supravietui, le avem pentru ca ne trebuie, ca sa zic asa.

Ce mi se pare mie important este sa le intelegem. Sa iti cam dai seama de ele. Pentru ca daca il intelegi si reusesti sa ajungi la buba, poti lucra pe ea. In exemplul cu tipa machiata excesiv, daca iti dai seama ca exista o problema in relatia ta, si o recunosti, poti sa te apuci sa o rezolvi, din interior. Cu alte cuvinte, asumandu-ti responsabilitatea asupra relatiei tale, asupra procesului de consolidare al ei, in loc sa stai tot timpul sa vanezi indicii cum ca ‘al tau’ isi tot intoarce ochii dupa altele, pe care le consideri, in mod eronat ‘vinovate’.

Hai, va sarut, si… ne auzim pe-aici!

Read Full Post »