Dragilor, va dau un sfat. Va adresez o rugaminte, de fapt. Nu va lasati pe mana psihiatrilor. Va rog sa nu intelegeti psihopupu, ma refer la medicii psihiatri, aia care au medicina la baza si te trateaza cu medicamente. Amu.. eu nu zic ca tratamentul nu e bun, dar… DAR, daca ai o bruma de constienta si luciditate, daca ai un EU acolo care functioneaza bine, daca te intelegi cu corpul tau… incearca sa cooperezi cu psihiatrul, nu sa-l lasi sa-ti faca legea.
De ce? Pai va spune fata de ce. Pentru ca acesti psihiatri nu prea stiu ei foarte bine ce fac medicamentele astea din om.
Sa va povestesc. Trece fata prin depresie grava, fuga la psihiatru. Psihiatru fuga cu pixu pe reteta, evident. Fata… sontac sontac spre farmacie, mai mai sa se intoarca din drum la fiecare pas. In fine, fata da milionu pe medicament. Si… pana mea… om cu doua facultati… hai sa citim dreacu prospectul. Se administreaza in caz de de de… dozajul, precautii… nu alcool, preferabil nu condus… Oooookeeeey. Apoi vine partea interesanta: efecte secundare: ameteli, vertij chiar, diaree, insomnie, agitatie, reaparitia delirului psihotic!!!, creste riscul de suicid datorita dezinhibarii psihomotorii… si lista nu se incheie.
Ia fata pastila, suna la psihiatru: tanti, am luat o pastila si am avut ameteli si insomnie, ce fac, merg inainte sau incercam altul? Aaa.. nuuu, ca medicamentul asta nu da efecte secundare, mergem inainte. Ooookey, ea e psihiatru, ea stie mai bine, mergem inainte. Mai mergem noi ce mergem, trec ele ametelile, trec ele insomniile, ne obisnuim cu doza… mai trecem sapte mari si sapte tari.. trece depresia.
Boon. Sunam la psihiatru: ‘taaanti, eu vreau sa renunt la antidepresiv ca mi-a trecut depresia, cum se renunta la asta ca sa nu am simptome de sevraj?’ ‘Aaaa.. medicamentul asta nu da dependenta, renuntam linistiti’. Renuntam na… Si da-i cu ameteli, si da-i cu irtabilitate, si da-i cu insomnii.
Nuuu… nu e sevraj, ca medicamentul asta nu da simtome de sevraj… e agitatie psihomotorie, e hipomanie , e episod expansiv. O doamne, trecem pe alte medicamente.
Ooookey, luam noi celelalte medicamente ‘anti manie’ cat le luam, trece ‘episodul expansiv’, vine iar prietena cea de demuuult… depreeesia. Incercam cu nus ce antidepresiv, nimic, incercam cu alt antidepresiv, nimic, hai sa incercam iar cu ala de mai demult, da ala e periculos ca ‘am virat’ sub el. Eu ridic mana timid: tanti, eu am virat dupa ce l-am lasat, nu in timp ce-l luam. In fine, luam antidepresivul, dar sub nici un chip nu renuntam la tratamentul ‘anti-manie’. adica pe de-o parte-o inhibam, pe de-o parte-o exhibam, si ne miram ca nu se ajunge la un echilibru. In fine.
Mergem noi iar ce mergem prin negurile depresiei cu antidepresiv si inca doua chestii… pana ne saturam. Si ce facem? Reducem dozele din celealte doua cheeeesti. Suprpriiza, trece depresia!
Booon, trecu depresia, sunam la psihiatru: ‘tanti, a trecut depresia, vreau sa scot antidepresivul, dar nu brusc pentru ca data trecuta l-am scos brusc si n-a fost bine’. Psihiatrul se invoieste, si facem in felul urmator: o saptmana doza la jumate, dupa care il scoatem de tot. Zis si facut. Numai ca de data asta faaaata… s-a mai informat oleaca. si stia ce o asteapta, nu numai din experienta, dar si din docomente: iritabilitate, insomnie, perspiratie, vise ciudate, ‘brain zaps’, ameteli, agitatie.
Cu prudenta si vigilenta, scadem doza la jumate. Intr-adevar, ameteli, insomnii, brain-zaps. Dar nu-i nimic, sunt gestionabile, suportabile, stiu ca vor trece, ii dam inainte. Cu tot atata prudenta si vigilenta dupa ce trece saptamana, il scoatem de tot. Hmm… iritabilitate. Crunta. Insomnii, vise ciudate. La fel de gestionabile, doar ca un pic mai intense. Eu ii spun ‘sevraj’. Deci, suportam, gestionam, nu mai facem ca data trecuta, si trece. Si ce-mi aud urechile? Maaama… draga de maaama, a sunat EA la psihiatri, sa le spuna cum ma simt.
Dragilor, doi psihiatri, doua pareri la fel de neprofesioniste. Parerea nr 1: sa mai luam antidepresiv, daca am sevraj. Asta e foarte amuzant. Dragi toxicomani, nu va lasati de droguri, ca veti avea sevraj. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.
Parerea numarul 2: nu, nu domle, iritabiltiatea asta nu e sevraj de la antidepresiv, pentru ca antidepresivul asta nu da sevraj (desi, poate daca ar fi citit dreacului prospectul ar fi vazut ca da), asa ca ne aflam in fasha unui nou episod expansiv, dublam dozele celorlalte doua medicamente!!!
Fratilor cumnatilor… oi fi eu bipolara, dar tampita nu sunt. In schimb am inceput sa am indoieli grave cu privire la peisajul psihiatriei. Nu stiu ce i-a invatat la scoala pe oamenii astia, dar ei nu stiu despre un medicament nici macar ce scrie in prospect sa citeasca tot prostu’. Asa ca dragilor, daca va bate gandul vreodata sa va consultati cu un psihiatru, nu e suficient sa va alegeti un psihiatru ‘bun’, pentru ca eu va spun cu mana pe inima, nu am fost la un mucha, este absolut necesar sa va implicati voi cu mintile voastre in tratament. Sa cititi dreacu prospectele alea, daca ei nu o fac, si sa fiti foarte vigilenti. Si sa stiti, ca nu exista om mai in masura sa-si dea seama prin ce trece si ce trebuie sa faca, decat pacientul insusi.
Chiar si in spitalele de psihiatrie, e trecut in regulament ca pacientul are dreptul sa stie ce tratament i se administreaza, si chiar are dreptul sa-l refuze!!
Hai ca m-am intins cam mult, si se prind astia de la serviciu ca-i trisez. Sper ca v-am lamurit, da? Sau, mai bine: sper sa nu fie cazul!! Va sarut.
Afreuda 
Cum ma simt atat de rafinata, am venit la un pahar de vin (musai sec si rosu!); deci, sa citim…
Ok, o sa te insotesc, dar eu iau unul demisec. Tot rosu. Si sa puna dracu pe careva sa mi-l faca spritz ca i-l vars in cap 🙂 Asa ca ia un loc, bine ai venit si… poate vrei si-un pic de ciocolata?
aaaa, draga mea, n-as vrea sa te sperii, insa din cate stiu eu despre depresia bipolara (am unul dintre cei mai buni prieteni in aceasta situatie) nu prea ai cum sa renunti la tratament niciodata; deci fa bine si gaseste-ti un psihiatru ca lumea (e un tip foarte bun la Campina, prescrie chestii cat se poate de lejere si aproape de natura, scrie-mi pe mail daca vrei detalii) si ia medicamente…nu se poate fara, consecintele pot fi extrem de nasoale; nu vreau sa te intristez, iarta-ma, dar stiu prin ce a trecut omuletul asta fiindca si-a neglijat exact tratamentele din perioada de depresie; a facut niste accese maniacale care dadeau nu numai spre delir psihotic, ci de-a dreptul spre schizofrenie; ai grija de tine!
Am sosit fara alai; am luat loc pe scaun, mi-am tras tigara aproape si paharul la indemana; prefer vinul sec, dar merge si demi; ciocolata nu-mi place in mod deosebit; daca primesc oricand o inghetata de menta cu ciocolata
@capricornk13: stai linistita, ca am grija de mine. Nu renunt la tratament doamne fereste, dar nici nu dublez dozele doar asaaa… ca sa fie. adica atata vreme cat imi pot gestiona starile si nu iau pe nimeni la bataie nu vad de ce m-as indopa doar ca sa fiu sigura ca nushce si nushcum. Oricum, pe mine medicamentele astea pe care cica tre sa le dublez acuma m-au bagat in depresie, ca apoi, cand le-am injumatatit sa ies din depresie, acuma am sevraj de la antidepresiv, hai sa le dublam din nou ca sa intru iar in depresie. Si-apoi s-o dam iar pe antidepresiv. Adica… pe bune, si medicamentele astea te mai scutura si te fac mai bipolar decat esti. Antidepresivul te duce spre manie, antipsihoticul cu stabilizatorul emotional te duc inspre depresie. Si-atunci ce-ai rezolvat, ca n-ai rezolvat nimic. Ii stiu si eu pe astia de la campina, ca am avut de-a face cu ei. Mmmm… respecte pentru ei.
@LZ: da, buna alegere. imi aprind si eu tigara acusica. As pune si de-o cafea. Tare si fara pic de zahar. Ce zici? Iar eu o sa ma servesc cu o inghetata de vanilie cu caramel, si cu alune. Immmm.
vin rosu,tigari,poate si ciocolata,dar mai ales cineva cu care sa schimbi o vorba, un gand.
Ni te-alaturi? 🙂
am cafeaua in fata!
si eu. un nes cu gheata, tare tare tare.
Eu am dat de un o doamna psihiatru de-o incompetenta inimaginabila. Faceam atacuri de panica (grave) si fuga la medic. Mi-a dat xanax-uri cu caruta… la care am renuntat de bunavoie.
nu sunt de acord cu antidepresivele. ia calciu. complex vit b6. picaturi de lavanda. etc
da, faza e ca domnii doctori altceva nu stiu ce sa faca. Nu stiu daca e neaparat incompetenta lor, cat incompetenta domeniului insusi. Adica psihiatria in sine e o mare pacaleala, nu medicii care aplica retete invatate aiurea.
Ti-au trecut atacurile de panica?
cat despre calciu, complex b6 si alte remedii naturiste.. mmm.. cred ca sunt bune mai degraba in cazuri usoare. Eu sunt multumita de cum a mers tratamentul antidepresiv. Dar nu sunt multumita de slalomul asta cu medicamente. domle, pentru psihiatri nu ai voie sa simti nimic, ca te si indoapa. Si, mai rau ma enerveaza ca iti dicteaza ei cum anume ar trebui sa te simti, ei iti spun daca ‘esti bine’ sau nu. Iar daca ai tupeul sa intrebi ‘ce inseamna bine’, te alegi cu raspunsuri care mai de care mai vagi, dintre care cel mai enervant este acela de ‘normal’. Trebuie sa te simti ‘normal’. Si de unde pana mea stie psihiatrul ala care e ‘normalul’ si ‘binele’ meu? Aia-i.
Psihoterapeut, nu psihiatru, fata draga. Depresia se rezolva si cu asa ceva, chiar daca dureaza mai mult si e, poate, mai scump dar nu da efecte secundare si nici sevraj la renuntare. Dupa mine, psihiatrii sunt echivalentiul chirurgilor: niste macelari de creiere.
exact!
ma duc si la psihoterapeut sa stii 😉 nu ma las eu asa de izbeliste si la mana chimiei. Are si chimia un aport, dar baza ‘vindecarii’ pe psihoterapie o plasez. Cat despre costuri… e o investitie care-si merita toti banii, parerea mea.
nu a vrut sa moara……….s-a jucat…a incercat…conform faimoasei lucrari pe care o adora The Tipping Point…era adepta ideii ca poti increca orica pana in “punctul critic”….
Salut „me”, nu ne cunoastem, sunt o mai veche si fosta cunostinta de-a raposatei, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!
La ce te referi cand spui „nu a vrut sa moara……….s-a jucat…a incercat…conform faimoasei lucrari pe care o adora The Tipping Point…era adepta ideii ca poti increca orica pana in “punctul critic”….”
ce stii ca s-a intamplat?
eu nu am mai vorbit de foarte mult timp cu Ana si nu mai stiu ce s-a mai intamplat intre timp.
Multumesc anticipat pentru amabilitatea de a-mi raspunde!
este o supozitie…
https://afreuda.wordpress.com/2009/07/24/the-tipping-point-malcom-gladwell/
am citit mult cele scrise de ea…tocmai pentru ca a fost peste puterile mele de-a intelege de unele lucurui pe care le-a facut cu o zi sau doua inainte sa moara….
nu ma bazez pe nimic concret.repet e doar o supozitie si o convingere de-a mea….ce-i drept as baga mana-n foc pentru ea…
eu asa cred…pana la urma asa cred ca vreau sa cred…altfel mi s-ar parea diabolic pana la urma…
o faci..o faci..asta este… dar sa-ti implici asa familia in „ale tale „de zi cu zi pana in ultima clipa….chiar si ultimul telefon….n-as vrea sa intru in amanunte aici….
mie imi este foarte clar ca a fost o joaca….si s-aterminat f prost…e clar ca era adepta iesirii din rutina si asa cum a spus si ea…”poti incerca totul”….
ce-a fost exact…doar ea stie….insa la cat tinea la linistea mamei ei,cu siguranta n-ar fi lasat-o in cetza asta disperata…
la fel de cert este ca probleme avea….diagnosticul era pus….
@Eduard Angan
Pastreaza-i amintirea vie, asa cum o stiai. “Informatii” precum unde, cum si de ce nu te vor ajuta, doar vor spori macabrul sentiment de vinovatie si invinovatire.
Daca ai stii pana la cel mai mic detaliu te-ar ajuta cu ceva? Mai degraba o lumanare pusa de mana ta pe mormantul ei si o rugaciune de iertare din sufletul tau ar fi gesturi umane pe care sa le faci, nu sa pui intrebari care-s precum cutitele pentru cei care au raspunsurile si inca mai au de trait pe acest pamant stiind… raspunsurile…
@me Nu te chinui… a fost o decizie de neclintit. Si NU s-a jucat… a planificat in detaliu pentru reusita: 7 noduri ti se par o joaca? A verificat ca mama ei nu se intoarce curand… A facut sa para ca ar fi plecat de acasa… a ales un loc in care sa nu fie gasita repede ca sa fie salvata…
De data asta a fost final, fatal… si teribil de dureros pentru noi, cei care am ramas aici sa aruncam pumni de tarana si bolovani peste ea, asa cum si-a dorit…
Nu stiu daca trebuie sa fii rau, prost sau doar idiot ca sa faci supozitii pe o tema atat de sensibila si in conditiile in care esti complet lipsit de informatii concrete. La cata durere e in inimile celor apropiati numai supozitiile tale ii ajuta, sa stii! Si iti mai si CLAR… bon… nu stiu cum, dar nimanui nu ii e CLAR ce s-a intamplat, bine ca ai aparut tu sa CLARIFICI cu supozitii…
P.S: cuvantul „ceata” nu se scrie cu z. 😉
nu stiu care e de fapt problema ta…aasa cum ai si spusnu mai stiai nimic de ea….nu vad la ce te-ar mai intresa acum…daca aia aflat ceva ai aflet asa pe la colturi…si da…cred ca sunt mai in masura sa vorbesc decat esti tu….
ti-as mai da argumente dar nu ma mai cobor la nivelul expunerii tale…
dar un sfat:daca pana acum ai stat departe ramai si de-acum departe de subiect asa ca iti sta mai bine decat sa te intorci ca o fosta cunostinta sa-ti dai cu parerea…
cu bine!
bine ca ai gasit gresala aia cu „z” sa-ti mai elimini din frustrari ai apropo da…pentru mine va ramane un jocprostesc asa cum multe a incercat….e imaginea mai curata asa decat sa cred ca si-a batut joc de mama ei si de toti pana in ultimul moment…
si inca ceva stimabile….am completat in primul raspuns daca ai capacitatea ca vezi ca ea avea parafa pe un anumit diagnostic care netratat ducea la suicit si cum ea ura sa ia tratamentul nu-ti trebuie prea mult sa judeci….nu am spus ca n-ar fi facut-o.cu siguranta tot asa ar fi sfarsit dar raman la convingerea ca nu acum…
si daca tot ne-am lamurit lsa-o mai incet cu ascultatul pe la colturi ca oamenii spun multe si vezi-ti linistit de ale tale cum ai facut-o si pana acum….imi pare oricum rau ca m-am obosit sa-ti scriu.
inca ceva …daca totitiplac amanuntele picante gen”7 noduri”iti dau un sfat :schimba-ti sursa! esti informat gresit! in alta ordine de idei eu in locul tau,ina calitat de „veche cunostinta”care nu mai stie nimic de ea nu mi-as fi permis sa fac pubice informatii de-astea de 2 lei sau demne de OTV.
adica asa macar din respect pentru ci apropiati in adevaratul sens al cuvantului…nu ca tine
Daca ati avea un pic de respect pentru Ana nu v-ati bate cu pumnii in piept cine stie mai multe despre ce s-a intamplat si cine a cunoscut-o mai bine !!!!! Rusine!!! A disparut un om extraordinar si am ramas noi cu golul in suflet … si cu asta vom avea de trait toti cei care au cunoscut-o si au iubit-o!!!
a mai aparut o musca-n lapte…da ai dreptate..sa ne fie rusine….desi nici tu n-ar trebui si nimeni de fapt sa se mai bata cu pumnii in piept asa cum iti place sa spui,strigand pe-aici in gura mare ca au iubit-o de vreme ce ea este acolo…un om care se simte si tin sa precizez si sa repet SE SIMTE nu se stie,iubit nu ajunge unde e ea…deci……sa judecam noi astia care am iubit-o….si sa cerem iertare….
D,
nu inteleg de ce atatea regrete si pumni de tarana aruncati peste ea…acum la finalul asta pe care-l regreti atat…daca ai facut TOT ce putea un om face pentru ea da..ai dreptul dar daca nu…si am convingerea ca n-ai facut chiar tot cum niciunul din noi nu a facut…ca ce sa mai aruncam cu regrete…sa ne pastram fiecare demni vina si regretele…
iar prost,rau sau idiot..cuvintele acestea pline de intelepciune cred ca si tu poti sa ti le atribui sa sa te regasesti intr-una din ipostaze de vreme ce ne servesti asa „amanunte picante”cum bine zicea „me”pastreaza-le te rog pentru tine..aici nu avem nevoie nici de tine ,nici de ele…
@Eduard Angan
imi cer iertare pentru raspunsurile acide dar pot cu cea mai mare placere sa i le transfer inteleptului si stimabilului domn sau ce-o fi doamna D…si sa-l/o las sa se bucure in prostia,rautatea si idiotenia dumnealui/ei.
@Eduard Angan
imi cer inca o data iertare pentru confuzie!
ceea ce traim nu este decat suma alegerilor noastre..spunea un intelept…e valabil pentru noi toti!si pentru ea…
laura dau D vorbiti de respect pentru ea…de apreciat acest respect pentru ea…de neapreciat este insa respectul ei macar pentru cei pe care-i iubea…nu judec nimic dar sa nu mai folosim cuvinte mari unde nu-si au rostul…
Dumnezeu sa fie cu ea…poate EL e mai bland decat noi in judecati!
pana la urma o lectie ar fi…fiecrare s-o inteleaga pentru el…
Sunteti PENIBILI cu discutiile astea. Imi placea sa cred ca blogul asta, la care Ana a muncit atata si pe care s-a obosit sa posteze chiar lucruri intime pentru ea, nu va ajunga bataia voastra de joc. Fata asta a impartasit cu voi, cu noi toti, experientele ei de zi cu zi, iar asta pentru a gasi in noi toti sprijin si intelegere, nu pentru ca niste bloggeri de 2 lei sa rastalmaceasca fiecare cuvant de-al ei si sa-si dea cu parerea, asemenea unor jurnalisti avizi dupa barfe. Sunteti penibili ca in loc sa regretati ca ati pierdut-o, va pretati la chestii extrem de josnice, cum ar fi picanterii jegoase de genul „7 noduri” si alte asa-zise „stiri-bomba”, care nu servesc nimanui la nimic. Nici macar nu sunteti in stare sa scrieti cateva randuri de regret (probabil pentru ca acesta nu exista cu adevarat), in schimb va „duelati” in amanunte care mai de care mai nesemnificative si in loc de ganduri pentru Ana, sunteti prea ocupati sa va contraziceti intre voi. Rusine sa va fie celor care va injositi in asemenea hal, cred ca Ana se rasuceste in mormant vazand ce „prieteni” are…
Alexandra, cred ca ar fi o dovada de normalitate sa iti vezi limitele si sa nu mai vorbesti in numele tuturor. Poate esti cumva Dumnezeu si stii ce se petrece in mintile tuturor, altfel nu vad rostul unei afirmatii de genul: „care nu servesc nimanui la nimic.”
Ei bine, draga, unora servesc.
Eu chiar eram curioasa sa vad ce modalitate a ales si acum ca stiu, multumita celui/celei care a adus informatia, chiar pot sa vad o legatura intre modul ales si nick-ul ei anterior acestuia, ixtab. Stiii cine este Ixtab?
Nu i-am fost prietena, am vazut-o de cateva ori intr-un grup, dar cred ca ea nu m-a retinut. Totusi, si eu am regretat profund moartea ei, chiar daca nu m-am manifestat. Am anulat anumite activitati pentru ca nu ma mai simteam in stare sa le fac fata, tocmai datorita acestei vesti tragice.Cu atat mai mult consider ca cei/cele care i-au fost apropiate au regretat-o/ o regreta chiar daca poate nu verbalizeaza acest regret. Inca. A trecut prea putin timp ca suferinta sa poate fi prinsa in vorbe.
Nu cred ca ai tu dreptul sa-i judeci pe cei apropiati ai ei. Iar dupa cum vad, nici tu nu faci parte din cercul ei de prieteni. Mesajul tau contine critici la adresa celorlalti comentatori dar nici un regret fata de Anamaria.
Ca sa te citez:
„Nici macar nu sunteti in stare sa scrieti cateva randuri de regret (probabil pentru ca acesta nu exista cu adevarat)…”
In primul rand, nu am vorbit in numele tuturor, m-am adresat numai celor care „se dau pe blog” doar ca sa mai afle cate o barfulita de 2 lei si ca sa-i contrazica pe ceilalti (ceea ce intr-o oarecare masura faci si tu, aratandu-te in primul rand curioasa sa afli repede ce metoda a ales, pentru ca apoi sa o analizezi. Mai conteaza? Ea oricum nu mai este printre noi, din pacate, iar exegetii cred ca nu-si au rostul). In al doilea rand, daca ai fi urmarit blogul si mesajele postate, ai fi vazut ca acesta nu este primul meu mesaj si ca eu chiar am impartit niste momente frumoase cu ea, pe care le-am regretat si in scris (probabil nu le-ai vazut si tocmai de aceea iti permiti sa ma articulezi repede si sa tragi concluzia ca eu nu imi manifest nici un regret fata de ea… Tocmai pentru ca imi pasa m-a intristat sa vad ca asa-zisii prieteni si apropiati ei (carora le iei tu atat de vehement apararea – daca nu ai face parte din randurile lor, nu te-ai simti atat de atacata) prefera sa isi dea cu parerea ca Ana ar fi facut si ar fi dres, ca in sufletul ei a fost nu stiu ce si nu stiu cum, care mai de care mai specialist… nu stie nimeni prin ce a trecut ea cu adevarat (si ma fac ca n-am vazut remarca ta de prost gust „poate esti cumva Dumnezeu si stii ce se petrece in mintile fiecaruia”), asa ca o dovada de bun-timt din partea fiecaruia ar fi macar sa isi tina gura si sa-i pastreze Anei amintirea frumoasa. Cat despre limite… probabil acea „dovada de normalitate” ar fi sa si le pastreze fiecare, nu eu am fost cea care a numarat nodurile in direct sau care s-a crezut medic si diagnostician facand legaturi intre prospecte si consecintele actiunilor ei.
..”si ca eu chiar am impartit niste momente frumoase cu ea…”
Atunci calmeaza-te si mediteaza la ultimul ei post aici, nu rezolvi nimic daca iti versi frustrarea pe ceilalti comentatori :
„..Cat despre cunoscuti… cu greu mai numar printre ei vreun adevarat prieten. A cui e vina? Odios cuvant.”
alexandra,e bine sa-ti vezi de ale tale…daca ti-ar fi pasat atat de mult poate niciunul dintre noi n-am mai fi avut ce sa scriem acum…e valabil pentru toti asa ca terminati cu prostiile astea…penibila esti tu ca te scalzi in suferinta pe-aici de parca e vreunul care intra pe acest blog si pe care nu-l doare ce s-a intamplat…oi fi tu singura caruia ii pasa ….deci..nu mai arunca asa cuvinte ca daca cineva s-a scaldat in penibil pe-aici,tu ai fost aceea…este omeneste…sta in firea noastra sa intelegem ce s-a intamplat ca sa n-o judecam…mai era mai sus un stupid D….LUATI-VA DE MANA SI MERGETI LA PLIMBARE SI PLANGETI UNUL PE UMARUL ALTUIA….nu va mai dati inteligenti pe-aici…v-a pasat spuneti?pe naiba!
asa cum spunea si ea…prieteni adevarati nu avea asa ca nu va mai dati pe-aici raniti…..daca va pasa de ea faceati ceva cat traia nu aruncati pe-aici cuvinte aiurea si regrete de doi lei…
adevarul e ca NU AM FOST IN STARE S-O TINEM IN VIATA!s-o ajutam…asa ca draga D si alexandra…mergeti la pescuit si scutiti-ne!
Am mai scris despre Ana la un topic, pe un alt blog. La sugestia cuiva, care a spus că i se pătează memoria, proprietara blogului a șters toate comentariile.
De ce nu mi se pare ok? Pentru că fiecare are propriul mod de a se confrunta cu durerea și de a trece prin travaliul doliului. Unii o țin pentru ei, alții simt nevoia să fie furioși, alții să vorbească despre moartă, chiar despre modul în care a sfârșit. Nimic din toate acestea nu este ceva rău dacă vine din partea unor persoane care au ținut la ea. Deci certurile despre cine și ce ar trebui să spună sunt inutile. Cu toții suntem în suferință. Și, cum spunea cineva, până la urmă este egoist demersul acesta, noi gestionăm de fapt propria noastră vină, pentru Ana nu se mai poate face nimic. Deci e important să exhibăm fiecare ce avem pe suflet!
depresia a fost scuza ta sa nu faci nimic cu viata ta?
a trecut. acum ce scuza ai?
Fata mea are 3 episoade de depresie si unul de manie,acum iar cred ca e spre depresie ,ce sa fac ,antidepresive nu a luat din iulie
Bună Afreuda! Acum ca au trecut atâția ani, mai iei tratamentul?