Iertaciune pentru intarziere. N-am nici o scuza, pur si simplu… am uitat… Va sarut si va las cu o poezie duioasa.
La oglinda – George Cosbuc
Azi am sa-ncrestez în grinda –
Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am închis usa la tinda
Cu zavorul.
Iata-ma! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Si la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Si sunt voinica!
Cine-a zis ca eu sunt mica?
Uite, zau, acum iau seama
Ca-mi sta bine-n cap naframa
Si ce fata frumusica
Are mama!
Ma gândeam eu ca-s frumoasa!
Dar cum nu! Si mama-mi coasa
Sort cu flori, minune mare –
Nu-s eu fata ca oricare:
Mama poate fi faloasa
Ca ma are.
Stii ce-a zis si ieri la vie?
A zis: – „Ce-mi tot spun ei mie!
Am si eu numai o fata,
Si n-o dau sa fie data;
Cui o dau voiesc sa-mi fie
Om odata”.
Mai stiu eu! Si-asa se poate!
Multe stiu, dar nu stiu toate.
Mama-mi da învatatura
Cum se tese-o pânzatura,
Nu cum stau cei dragi de vorba
Gura-n gura.
N-am sa tes doar viata-ntreaga!
Lasí sa vad si cum sa leaga
Dragostea – dar stiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine –
Hai, ma prind feciorii draga
Si pe mine!
Ca-s subtire! Sa ma frânga
Cine-i om, cu mâna stânga!
Dar asa te place dorul:
Subtirea, cu binisorul
Când te strânge el, sa-ti strânga
Tot trupsorul.
Bratul drept daca-l întinde
Roata peste brâu te prinde
Si te-ntreaba: „Draga, strângu-l?
Si tu-l certi, dar el, natângul,
Ca raspuns te mai cuprinde
Si cu stângul.
Iar de-ti cere si-o gurita –
Doamne! Cine-i la portita?
Om sa fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Sa vad oare cu cosita
Sta-mi-ar bine?
O, ca-mi sta mie-n tot felul!
Sa ma port cu-ncetinelul:
Uite salba, brâu, si toate!
Si cosite cumparate,
Stai, sa-nchei si testemelul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fata –
Stai sa te sarut o data!
Tu ma poti, oglinda, spune!
Ei, tu doara nu te-i pune
Sa ma spui! Tu ai, surata,
Gânduri bune.
De-ar sti mama! Vai, sa stie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am sa fiu tot fata,
Voi fi si nevast-odata:
Lasí sa vad cât e de bine
Maritata.
Ca mi-a spus bunica mie
Ca nevasta una stie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna –
Si ma mir eu ce-o sa fie
Asta una!
Brâu-i pus! Acum, din lada
Mai ieu sortu! O sa-mi sada
Fata cum îmi sta nevasta…
Aolio! Mama-n ograda!
Era gata sa ma vada
Pe fereasta.
Ce sa fac? Unde-mi sta capul?
Grabnic, hai sa-nchid dulapul
Sa ma port sa nu ma prinda.
Salba jos! Si-n cui oglinda!
Ce-am uitat? Închisa usa
De la tinda.
Intra-n casa? O, ba bine,
Si-a gasit niste vecine,
Sta la sfat… toata-s vapaie!
Junghiul peste piept ma taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bataie!
Read Full Post »
Eu port… ‘Doliu si Melancolie’. Va rog, Intelegere.
Afreuda 