Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Duminicile cu psihanaliza’ Category

Mai dragilor, tocmai acum mi s-a intamplat o chestiune foarte stranie. Sa va narez. Vin eu vesela de unde vin, fumez linistita o tigara, pun tara la cale cu maica-mea in legatura cu transportul bagajelor necesare traiului cotidian in noua mea ‘chilie’, dupa cum imi place sa-i spun, si-apoi hop-top sa-mi scriu duminica psihanalitica.

Cand deschid browserul, sa vezi si sa nu crezi, dau de figura VDZ-ului zambind larg pe ecran. Am facut ochii mari cum fac astia prin desene animate de le ies din orbite cale de vreo 3-4 palpaieli dupa care intra la loc pana in spatele craniului.

Ca sa intelegeti mai bine, trebuie sa va mentionez faptul ca firefoxul maica-mii este setat sa deschida aceeasi sesiune la pornire, asa ca, probabil era o vizita mai veche a paginii cu pricina.

Ma uit in stanga, ma uit in dreapta… mai sa fie. Cand ‘dracu’ am deschis eu asta? L-am googel-uit pe Zamfirescu fara sa-mi amintesc? O intreb pe maica-mea, nu stie nici ea nimic. Niki… cu greu imi inchipui ca ar face un asemenea search pe net, mai ales ca el nu stie sa umble cu masinariile astea tehnice diavolesti decat la nivelul de a-si deschide televizorul pe eurosport. Frati-miu? Uite ca pe el nu l-am intrebat…

Sau calculatorul meu are un device de interactiune cu cationii si anionii mei de Na si K si-mi ‘serveste’ gandurile? Doaaaamne fereste, apara si miluieste.

In fine, sa lasam evenimentul sa se explice de la sine (sau sa nu se explice deloc). In plus, am gasit si o varianta a ‘rezolva’ mai repede duminica asta psihanalitica, pe care am inceput-o de miercuri si tot nu-mi iese la un nivel cat de cat multumitor (deh, narcisismul este subiect greu, ca despre maria sa vroiam sa scriu). Cum o rezolv? Pai simplu, va dau linkul la pagina cea-aparuta-ca-prin-magie:

http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_3-2006.pdf

Nu stiu de unde provine. Nu mai tin minte nimic. Daca aveti vreo varianta sa-mi spuneti de unde as fi putut da click acolo astfel incat sa-mi amintesc si eu cum de-am ajuns sa-l am pe Zamfirescu in browser, va rog ajutati-ma. Altfel n-o sa pot dormi la noapte.

Anunțuri

Read Full Post »

Dragilor, ca mai intotdeauna in ultima vreme, nu-mi vad capul de treaba. Asta nu este o problema prin ea insasi, din moment ce stiu foarte bine cum arata capul meu, cel putin pe exterior, si presupunand ca nu sunt ciufulita, insa este o problema pentru contributia mea personala la inaltarea pe culmile progresului a culturii psihanalitice prin intermediul blogsferei, din moment ce nu ma pot concentra (nici acum) la a scrie ceva. Dar nu-i bai, se exprima romanul procrastinator si delasator. Nu-i bai pentru ca ideea de a va lasa sa vizionati ceva mai degraba decat sa cititi ccsch scris de o subsemnata grabita si eustresata pare (cel putin la prima vedere si dupa mintea mea) o idee satisfacator de buna.

Therefore, iata un miniserial cu subiectul Freud pescuit de pe Youtube. Amuzant (pe cat se poate, din moment ce e vorba despre Freud), antrenant si… popularizant. Sa va fie de folos si, ne mai citim pe-aici.

Ah, ridic degetul moralizator si va atentionez: la sfarsitul partii I ne ofera tipul asta (care a facut ‘emisiunea’) un model foarte plastic al topicii I freudiene. Hmmm… Topica I? E ‘aia’ in care aparatul psihic se ‘compune’ din Inconstient, Preconstient si Constient. Ia vedeti acolo (a propos de datoriile mele colosale) de ce in constient trebuia ca ‘persoana’ sa-l evite pe Steve, si ce stia Preconstientul despre problema asta. Si, mai ales, cine este Hackerul (sau Crackerul, daca nu are analiza personala) care vine sa dea acces la Inconstient?

Hai, vizionare placuta si… sa nu va distrati prea tare, in ciuda tonului amuzant general al ‘productiei’. Psihanaliza este totusi un domeniu care trebuie tratat cu seriozitate, nu? Au ba?



In partea a treia, remarcati va rog modul in care a fost interpretat Singmundic-al nostru, si cat de mult au fost amplificate ‘spusele maestrului’. Ma refer la scena (pe care o s-o observati, sper) in care cuplurile incercau sa concentreze energia orgasmului pentru a modifica vremea. Zeificare? Tot ce se poate.

Vizionati, vizionati, vizionati! 🙂

Si-acum, drumul, dragilor, ca ma duc pe canapea (:lol:) sa-mi citesc David Copperfieldul, sa-l interpretez psihanalitic pe sarmanul orfan. Si numai dumnezeu stie cate mai am de facut in timpul asta scurt. Invatat la „Temporalitate in teoria freudiana” (asta ar trebui sa se lase cu bucurie), cautat job (scuzati obscenitatea cuvantului), prestat calculatoriceste cateva websiteuri (sarcina tratabila cu ambivalenta, noroc ca ‘embrionul’ este de factura nonumana), tradus niste pagini intr-o limba oarecare dar nu cea pe care-o are :lol:, reinstalat un sistem pe un laptop car nu-i al meu (de al meu m-a scapat Cristi-al lu’ tas-su pana una alta), si… cautat locuinta noua. Destule, nu?

Hai, va las si… aveti grija de frigidere. 😉

Kuss!

Read Full Post »

Sper sa nu devin ‘obiectul rau’ daca va las de data asta in compania (vizuala si auditiva, chiar) a altcuiva. Haaaai, nu va suparati dragilor, asta ‘de pe sticla’ e mai destept  sau, cel putin, mai instruit.

va sarut!

sa va fie cu folos!

kuss!

Read Full Post »

Dragilor, am tot auzit intrebari pe tema asta, asa ca m-am decis sa incerc sa raspund. Atat cat pot si, evident, ajutata si de altii. In primul si in primul rand, ceea ce ar trebui sa stie de la bun inceput orice calator in ale mintii cu scaun la cap este ca termenul de clivaj este clivat. Nu radeti, ca asa este. O sa intelegeti mai incolo de ce zic asa. Ca sa nu-mi uit ideea: Exista doua tipuri de clivaj: clivaj al eu-lui, si clivaj al obiectului.

O sa incep „ca la carte”, cu o definitie (sau ≥ doua):

Dictionar de psihanalizaClivaj al eu-lui (Ichspaltung): Termen introdus in 1927 de Sigmund Freud pentru a desemna un fenomen propriu fetisismului, psihozei, apoi perversiunii in general si care se traduce prin coexistenta in Eu a doua atitudini contradictorii, una constand in a refuza realitatea (refuz), cealalta in a o accepta.

Carevasazica, termenul asta ‘greu’ porneste din cotloanele intunecate ale mintii parintelui-nostru-al-psihanalistilor, papa Freud. Mai citim urmatoarele informatii utile societatii in care vietuim:

Notiunile de Spaltung (clivaj), disociere si discordanta, au fost initial dezvoltate, la sfarsitul secolului XIX, de toate doctrinele care studiau automatismul mental, hipnoza si personalitatea multipla. De la Pierre Janet la Josef Breuer, toti clinicienii dublei constiinte (inclusiv tanarul Freud) vedeau in fenomenul de coexistenta a doua domenii sau a doua personalitati care se ignora reciproc o ruptura a unitatii psihice care antrena o tulburare a gandirii si a activitatii asociative, conducand astfel subiectul la alienare mentala si deci la psihoza.

Bon, asta fuse Freud + perioada lui de glorie ± ceva veacuri de cercetari in privinta a ceea ce se numeste/numea indeobste nebunie.

Ca sa intelegem mai bine, iata ce ne spune despre clivajul Eu-lui Marele Dictionar al Psihologiei:

Clivaj al eului, clivaj al subiectului: Pentru Freud, mecanism de aparare, constand in mentinerea in acelasi timp a doua atitudini contradictorii si care se ignora in ceea ce priveste realitatea, in masura in care aceasta se opune unei exigente pulsionale. Una din aceste atitudini tine cont de realitate, cealalta o neaga. Lacan … (mai incolo 🙂 )

1946/1975 – ghici ciuperca cine-i…

Intervine femininul din intelegerea functionarii psihicului uman: Isi face aparitia fermecatoare Melanie Klein, care face urmatoarea jmecherie:

a reluat notiunea freudiana pentru a deplasa clivajul spre obiect si a elabora teoria obiectelor bune si rele, in timp ce Jacques Lacan… … wooow aici nu mai transcriem…

(Sa nu ne speriem de Lacan, totusi, ca nu e fantoma de la Opera, desi… Hmmm…)

Iata o alta definitie, mai umana decat ‘elucubratiile’ excentrice lacaniene:

Clivaj al obiectului (Objectspaltung): Mecanism arhaic de aparare care se manifesta inca din pozitia schizoparanoida, scindand, pentru a se sustrage angoasei, obiectul pulsional in obiect bun si rau.

Ca sa ramanem la Melanie Klein (Jaque Lacan e mai departe de Marea Britanie si de Big Ban-ul care ne orienteaza temporal), citim de la Glen O. Gabbard:

Clivajul este un proces inconstient care separa in mod activ unele de alte sentimente contradictorii, reprezentari ale Sinelui sau reprezentari de obiect. Desi Freud (1927/1961, 1940/1964) a facut remarci dispersate referitoare la clivaj, Klein (1946/1975) este cea care a oferit clivajului un rol esential in supravietuirea emotionala in primele luni de viata. Clivajul ii permite copilului mic sa separe binele de rau, placerea de neplacere si dragostea de ura, astfel incat sa pastreze trairile, afectele, reprezentarile Sinelui si reprezentarile de obiect cu coloratura pozitiva in compartimente psihice bine izolate, la adapost de contaminarea de catre cele negative.

Apai daca nu e clar… Io nu mai stiu ce sa mai zic. Plus de asta, urgent, dar absolut urgent, e nevoie de un Dunhill Black (Fine Cut, nu altfel 😉 )

Inainte de shopping tutunistic, iata inca niste utilitati care musai fac parte din trusa de prim ajutor a psihoterapeutului (nu de alta dar, din auzite –  slava Cerului, lucrul cu pacientii care cliveaza este cel putin neplacut, daca nu chiar foarte dificil si, uneori, amenintator la adresa integritatii fizice a participantilor):

In viziunea lui Kernberg, clivajul este caracterizat de anumite manifestari clinice:

  1. expresii alternative ale unor comportamente si atitudini contradictorii, pe care pacientul le priveste cu lipsa de ingrijorare si negare blanda;
  2. impartirea tuturor celor din mediu in tabere de „total bun” si „total rau”, care este definita deseori ca idealizarede sau devalorizare si
  3. coexistenta unor reprezentari ale Sinelui contradictorii, care alterneaza intre ele.

Desi Kernberg a considerat clivajul ca principala operatiune de aparare la pacientii cu tulburare de personalitate de tip borderline, clivajul poate fi observat la toti pacientii in anumite momente (Rangell, 1982) si el nu diferentiaza in mod clar pacientii borderline de cei cu alte tulburari de personalitate (Allen et al., 1988). Kernberg face distinctia intre caracterul nevrotic si borderline, in parte si prin preferinta acestuia din urma pentru clivaj, fata de refulare, dar cercetarea empirica arata ca aceste doua aparari opereaza independent si pot  coexista la acelasi individ (Perry si Cooper, 1986).

Cam asta pentru duminica asta, dragii mei.

Sper ca v-ati trezit din somnolenta cauzata de petrecerea de revelion.

Kuss!

Read Full Post »

Analyze this!

Dragilor, sunt botosica. Pai cum de ce? Pai pentru ca incepusem de zor sa migalesc la duminica psihanalitica, si… i-am dat publish din greseala, in loc de save draft, si nu-mi placea ce iesise si trebuia si sa plec degraba la o vecinica la cafea, si… n-am gasit la urgenta alta solutie de a repara publicarea acelei prostii provizorii decat apasarea in draci a butonului (in fine, linkului) salvator: „move to trash”.

Astfel ca… ne auzim duminica viitoare cu psihanaliza ca acum ma duc sa socializez craciunistic in vecini.

Ata ete, v-as fi servit un Winnicott dar insa… te pui cu ‘actele’ mele?

Va imbratisez si… la multi multi ani!

(aici, va rog, imaginati-va un colaj facut pe calculator cu ‘moaca’ lu’ Winnicott cu caciula de Mos Craciun. Aveti imaginatie nu? Ma bazez pe asta!)

Sa ne auzim sanatosi!

Anamaria

[Later edit]: Ca sa ma iertati, iata un tablou care ma duce cu gandul la jocul squiggle (joc pe care D. W. W. il folosea/exploata in cadrul sedintelor de psihanaliza/psihiatrie/consultanta eco… eeer psihoterapeutica.

Read Full Post »

Dragilor, desi am avut in intentie (si stim cu totii cat de mult conteaza asta) sa ma tin de consecventiune in ceea ce priveste rubrica duminica psihanalitica (renascuta in context de intentie avuta) dupa terminarea postului, se vede treaba ca nu am reusit.

In loc de sintagme precum mii de scuze, iertaciune conasule, nu ma bate mami (wops… asta de unde-a iesit?), am ales sa va distrez cu ceva mai putin teoretic, dar oleaca psihanalitic, pentru cei dintre voi care veti avea disponibiltatea (sau disponibilizarea) de a depune un mic efort intru interpretare.

Nu va tin mult in suspans, e vorba de… ccsch Star Trekian. Si va mai fac o marturisire ultima (sa nu cumva sa intelegeti ultimatum!): Ideea mi-a venit in urma lecturarii nocturne a unei postari nimic_in_exces-iene.

Donc, iata-le. Asociatie libera, raspuns, mistou, luati-le cum va vin. Altfel… Craciun fericit (in anticipatie) si… a happy new… p… eeer Year. 😆


Disclaimer: parodiile ca parodii. Sper ca isi aminteste toata lumea asa cum trebuie episodul cu ‘the Picard’. Altfel, despre oftica am elaborat deja, intr-un comentariu de azi.

Sa ne citim sanatosi dragilor si… fumatul nu dauneaza grav sanatatii.

🙂

Read Full Post »

Read Full Post »

Older Posts »