Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Carti si autori’ Category

Who (the f*) is Ara?… Never mind…

Dragilor, nu o sa va vina sa credeti, dar m-am apucat abia acum, la varsta venerabila de 27 de anisori sa citesc un roman pe care trebuia sa-l fi tocit demultisor. Si nu asta este elementul incredibilo-fantastic, ci fapta de a comite asta pentru scoala. (Na… te pui cu tocilarismul si obsesia performantei/afirmarii academice? Nope, no way hose). Este vorba de…

dee…

deee…

Pe aripile vantului.

Iat-o pe Scarlett in toata splendoarea.

Imi pare rau pentru ea, dar sambata asta va fi ‘psihanalizata’ salbatic (presupun) la cercul de psihanaliza de la UTM. Sa fie sanatoasa, daca nu se decompenseaza in cadrul acestui proces mistuitor. Avand in vedere ca este un personaj imaginar (cat de cat), probabil ca nu se va decompensa. Ramane de vazut ce se intampla cu femininele (ca mai sunt si barbati) care se vor identifica cu ea. That will be painfull!

In fine, lasand cobitul, iata un mic fragment ‘dragalas’, dupa cum ar spune Daireighius al meu (al nostru-al unora) din liceu:

Melanie facea tot ce invatau sa faca fetele din Sud, adica sa-i ajute pe oameni sa se simta bine si multumiti de ei insisi. Aceasta fericita influenta feminina facea ca societatea celor din Sud sa fie atat de placuta. Femeile stiau ca intr-o tara in care barbatii sunt multumiti, in care nimeni nu-i contrazice si nu le jigneste vanitatea, e un loc placut de trait pentru femei. Asadar, din leagan pana in mormant, femeile se straduiau sa-i faca pe barbati sa se simta satisfacuti de ei insisi; iar barbatii, multumiti, le rasplateau prin curtenire si adoratie. De fapt, barbatii recunosteau doamnelor orice calitate in afara de inteligenta. Scarlett avea acelasi farmec ca si Melanie, dar si-l exercita cu mai mult mestesug si mai multa indemanare. Deosebirea dintre cele doua fete era ca Melanie spunea cuvinte frumoase si magulitoare din dorinta de a face lumea fericita, chiar si numai o clipa, in timp ce Scarlett nu o facea decat ca sa-si atinga scopurile.

Hmmm… Psychoanalytical Thinking Mmmm…

Sa vedem mai departe daca i-a reusit. Din secventa urmatoare ce confuzii sunt de tras?

En fin, sa nu cadem in emotii nevindecatoare. Sa ne consolam cu gandul ca vremurile s-au schimbat (nu-i asa? :d), intre timp a aparut psihanaliza, sa nu mai vorbim de mecanismele de aparare (si nu ma refer la scuturi si cazemate, ma refer la chestiunea aia diavoleasca dezbatuta aprig in ‘Numele Trandafirului’)

In cinstea zeului LOL, va rog, poftiti la o parodie:

Si cam atat pentru moment ca mai am 66.(6) % de citit din Volulum I, plus 100% din Volumul II, asta pana sambata, sa nu mai vorbim de alte treburi, sa nu mai vorbim de faptul ca am gauri in burta din cauza banilor. Dar… o sa ma gandesc la asta maine. 😉

Kuss si… sa (ne) citim sanatosi. Si daca (ne) si pricepem, atunci fac cinste cu un foc de artificii pe Muscel Campina. Vorbesc serios! Eu nu glumesc niciodata. (paradoxul apararii maniacale – o sa patentez termenul asta cu o cheie franceza…)

Si gata, ca m-apuca rasu’-plansu’.

Read Full Post »

"The Mona Lisa" :lol:

Ana Blandiana... a trecut!

Din pricina unei precocitati intelectuale perverse, Barutu confunda literatura cu untura…

– Ai sa iei intotdeauna numai trei la limba romana! a strigat la el tatutu, jignit in pedagogie.

Barutu nu incerca nici o emotie. Ii lipseste, prin aberatie, bunul simt al meritului, patriotismul catalogului si civilizatia matricolei generale. Ba, cu gandul la prajituri, el s-ar multumi cu trei si nici nu se gandeste la 10, pentru ca i-a explicat de mai multe ori maicuta la ce se poate astepta dupa atatea bucati.

Ghici ciuperca ce-i!

cu drag,
Anamaria

Read Full Post »

N-am timp…

Gasiti aici ce va trebuie: http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=9147l.

cu drag,

Ivan Al. T. Anamaria

sa fiti iubiti, si ne ‘citim’ cand ajung inapoi in Bucuresti. Acum sunt… La Campina…

si plec in 10-15 minute.

Imbratisari de la Iulia Hasdeu. 😉

Read Full Post »

Zodia mea...

Zodia mea...

 

Sa nu veniti la mine cu plocoane ca le bag in casa ;)!

Va sarut!

A… ‘poza’ e dintr-un ghid cu poze anexat unei reviste… Cica „National Geographics”… A innebunit lumea!

Read Full Post »

?

Am o leapsa cu bataie lunga, de la Tomata cu Scufita. M-a intrebat despre cartile vechi pe care le am in biblioteca. Am lasat-o pe mai tarziu, ca era de pozat, si pe cuvant de studenta, nu aveam nici o camera foto la indemana. Bunica-mea mi-a daruit niste carti cu cotoarele stricate din biblioteca ei din podul casei, in franceza, ca sa invat si eu limba asta plina de surprize si politeturi. M-am uitat printre ele, jucandu-ma cu accesoriile mele si cu telefoanul mamei, si am ales trei dintre ele demne de centru de interes pentru o compozitie. Apoi am apasat butonul cu functia de declansator foto de pe telefon. Au iesit niste poze…

Iata-le:

... ?!

... ?!

... ?!

... ?!

?! ...

?! ...

Despre carti nu stiu prea multe. Stiu doar ca mi-a fost si frica sa le deschid, ca sunt restaurate cu grija. Eu nu ma pricep la carti ‘vechi’, de pe timpuri… Faptul ca aveau coperti bine lucrate, pagini din hartie rezistenta la trecerea vremii in pofida ingalbenelii, limba in care sunt editate si locul de unde mi le-am insusit, asta e tot ce m-a atras la ele la momentul cand le-am facut temporar vedete…

Inca o datorie platita, sa ne vedem sanatosi si curati.

Va sarut.

Read Full Post »

Venita de la Dragos.

Vazandu-ma eu cu leapsa asta, care suna ‘Dac-ar fi sa spun ce inseamna Mihail Sebastian pentru mine ce as spune?’.

Prima mea reactie a fost: hmmm… cine-o fi Mihail Sebastian ca am tot auzit de el. Imi amintesc vag ca am citit Orasul Cu salcami si Accidentul…

Asa ca m-am dus la mama (care-i profa de romana) si i-am pus problema: mama, uite care-i treaba, mi-au dat astia o leapsa, cica sa spun cine-i Mihail Sebastian pentru mine. Ia spune-mi si mie cine-i Mihail Sebastian asta, ca ma fac dracu’ de ras.

Si normal, fata de intelectuali, cum sa ma lase mama sa ma fac de ras? (ca d-asta eram io obligata sa iau numa’ 10 la scoala). Asa. Si… magie, imi scoate mama din biblioteca o carte careia ii zice ‘Mic dictionar, scriitori romani’. Aha, deci pot sa citesc aici cine-i Mihail Sebastian, ce chestie!

Si ce-am aflat? Pai am aflat ca Mihail Sebastian asta e un nene (logic) care a trait intre 1907-1945, fiu de intelectuali si asta (saracu’). Auziti, a facut Dreptul p-aci prin sat pe la noi, in Pizdesti, dupa cum spun Surorile Marx, si s-a mai dus si pe la Marele Bucuresti (adica Parisul) sa studieze tot dreptul. Aha, deci dreptul. La ce i-o fi trebuit astuia sa scrie Orasul cu Salcami si Accidentul, dac-a studiat dreptul… in fine.

Apoi, cica dramaturg, eseist, romancier. Aha. Deci a fost si dramaturg si eseist. A da, normal, ca tot el a scris si Steaua fara nume… asta-mi aminteste ca tre’s-o vad…

Cica debuteaza in ziarul Cuvantul. Ma rog…

Si-apoi cica publica in majoritatea revistelor importante ale vremii. Bagacios si asta. Histrionic. Sa publice el, sa-l citeasca lumea, sa se bage in seama… da.

Mai departe: cica la un moment dat ‘debuteaza editorial’ (nu stiu ce inseamna asta) cu un volum de proza, ii zice ‘Fragmente dintr-un carnet gasit’. Asta se intampla in 1932. Adica pe la… 32-7=… … 25 (am calculat bine?) Mwaaaa, ce tanar. Si io am publicat in Cultura tot la 25 de ani. Aha, deci nu-i mai bun ca mine.

Ma rog, alte scrieri: (cica opere principale) Orasul cu Salcami (p-asta am citit-o), Accidentul (si p-asta am citit-o), Jocul de-a vacanta (suna foarte bine), Steaua fara nume (p-asta tre’ s-o vad), Ultima ora  (hm, asta nu-mi spune nimic).

Asa. Ce mai citim: S. este un scriitor total: a cultivat cu stralucire publicistica, pamfletul, eseul, genul epic, teatrul. Ca dramaturg – personalitate cu totul distincta in intreaga istorie a artei dramatice romanesti – el este maestrul necontestat al teatrului poetic.

Deci ne-am lamurit cine e Mihail Sebastian. Bun lucru.

Acuma sa vedem cine e pentru mine…

Pai, in primul rand imi amintesc de perioada in care l-am citit. Era o vacanta de vara, aveam 17 ani. Taicamiu era prin spitale, familia (maicamea si fratimiu) erau cu el, eu stateam acasa cu ma-sa. O nenorocitenie de femeie. Chior de bani nu aveam, toti banii trebuiau dati spaga la doctori. De-abia aveam de iaurt. Deci nu-mi puneam problema sa plec nicaieri, uneori nu aveam bani de timbre sa pun scrisori la posta pentru o prietena cu care corespondam (ca n-aveam internet). Asa ca stateam acasa si citeam. Ce-aveam prin biblioteca, asta era la Editura Eminescu. Tot atunci citeam si Rebreanu, Camil Petrescu, ce gaseam.

Imi amintesc vag de cartile astea doua (care de fapt erau una singura). Orasul cu salcami si Accidentul. Tin minte ca mi-au placut, m-au transpus intr-o anumita stare, au fost printre cele mai sensibile carti pe care le-am citit in perioada aia. O poveste de dragoste, o gara cu un tren care pleca, cineva ramas pe peron, niste plete care fluturau de la geamul vagonului, emotia despartirii…

Nu cred ca le voi reciti acum. Au ramas undeva  in mine, le am, dar nu mi le mai amintesc.

Concluzia este… Mihail Sebastian a fost un om bun…

Va imbratisez, si ne-auzim.

Read Full Post »

don_juanTatii mosului, fiti atenti aici ce va povesteste baba. Invataturile lui Don Huan, da? Misto carte. Carlos Castaneda, ce antropolog evoluat si ce saman minunat. Sigur ca da. Dar hai sa ne uitam un pic la Don Huan, ca sa pricepem si noi o iota din ce se petrece acolo.

Starea de constiinta alterata – regresie la stadiul fuzional.

Aliatul: ala-i tac-tu. Te invata chestii, iti da putere. Sigur ca da, asta e rolul unui tata. Te aliezi cu el, pana cresti mare, si te invata… maaama ce te mai invata, si iti da putere (ca doar esti cu el).

Regula acceptata prin consens special: pai da, normal ca aliatul ala are o regula, ca daca vrei ca tac-tu sa te invete, trebuie sa faci dupa el, sa faci ca el, sa-i accepti argumentele si capriciile (chestii care sunt unul si acelasi lucru, dar trecem peste asta). Ce-ti spune tac-tu cand esti mic? ori faci ca mine, ori la loc comanda. Te iau cu mine sa reparam masina, daca promiti ca esti cuminte. Cuminte? se intreaba bebe. Bebele habar nu are ce inseamna cuminte. Cuminte inseamna sa nu il deranjezi pe tata. Poti sa faci orice, atata timp cat ii respecti idiosincraziile. Si bebe ala se screme acolo sa il cunoasca pe tata, astfel incat sa reuseasca sa nu il deranjeze, adica sa fie cuminte, astfel ca tata sa-l invete cum se repara masina. Si asa se invata regulile.

Spiritul plantei (in cazul nostru mescalito): ala-i tot tac-tu. Dar aici e alta poveste. Ca intervine proiectia si paranoia. E alta ipostaza a tatalui. Este tatal care nu ca tre sa te ajute, dar trebuie sa te si placa, sa te accepte. Si daca nu te accepta, te omoara. Pai sigur ca fantasmezi ca halucinatia asta te poate omora. De ce? Pai pentru ca bebele e tot timpul amenintat cu moartea. Daca nu verbal (de ce-ai facut prostia asta, te omor in bataie), inconstient si tot simte agresivitatea parintelui fata de el. Cu-atat mai mult cu cat asta rezoneaza cu agresivitatea lui fata de parinte (oedip si toate cele). Si-atunci da, daca te trezesti fata in fata cu un obiect intern al tau in timpul unei experiente de genul asta (care, repet reprezinta o regresie la stadiul fuzional), evident ca simti constient exact aceleasi chestii pe care le simteai ca bebe in interactiunea cu parintii tai. Si apare povestea asta cu ‘tata vrea sa ma omoare’. (ma rog, sau mama, dar eu vreau sa ma refer la tata, ca don huan e baietel, ok? facem ca Freud, care studia beietei, la fetite ajungem cand vorbim despre Dolto).

In mod normal, in timpul unei experiente halucinogene nu te omoara nici dracu. De ce? Pentru ca tac-tu insusi nu te-a omorat, deci de ce te-ar omora halucinatia lui? Dar paranoia exista, pentru ca, tu ca bebe stiai sau simteai, sau iti era teama ca tac-tu te omoara. Si intalneste-te tu cu reprezentantul lui psihic in ‘cealalta realitate’ si sa vezi atunci groaza si paranoia.

Asa vedeti, sper ca ati inteles tot. Eu m-am lamurit ce-i cu Don Huan, mai vreau sa vad si psihozele altora. Recomandase MBadragan niste carti tot pe temele astea, o sa le caut si va mai barai la cap cu ele, ca ma intereseaza.

Va sarut si… gata cu Castaneda. Oricum, mi-a spus o prietena (mai evoluata ca mine) ca scrierile lui Castaneda cic-ar fi fictiune pura, ca el de fapt nu a fost nicaieri la niciun saman, ci a stat in camera lui, s-a scremut si a prestat. Acuma nu stiu… V-am spus si voua, ca informatie, poate va foloseste la ceva…

Read Full Post »

Older Posts »