Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2009

Ah cat de tare detest cand se termina weekend-ul. Toata saptamana imi numar orele, zilele, jumatatile de ora, jumatatile de zi pana sa se termine, si cand se reseteaza ceasul imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii. Astia pe care nu am nici un cal verde. Adica ma dau cu capul de realitatea asta frustranta, plina de compromisuri sinistre, in care trebuie sa respecti un program care nu este ales de tine, trebuie sa socializezi cu niste oameni care nu sunt alesi de tine, si cu care nu ai absolut nimic in comun, complet insipizi si mai inodori decat Grenouille, trebuie sa te inghesui dimineata si seara in mijloacele de transport in comun sau in traficul infernal (daca stai pe canapeaua comoda a unui taxi). Si cel mai tare detest lucratul la calculator. Mortaciunea asta antropomorfizata, careia i se atribuie in mod eronat calitatea de a fi inteligent…

Nu utilizarea lui ma enerveaza, ci programarea lui. La fel cum nu ma deranjeaza sa mananc paine, dar m-ar deranja sa trebuiasca sa particip la munca campului, sau sa muncesc la moara. E adevarat ca programarea calculatorului nu este chiar ‘munca de jos’, dar imi este atat de neplacuta prin specificitatea ei, prin faptul ca te tine tintuit de un scaun si de o tastatura, prin faptul ca trebuie sa imi torturez ochii, in care mi-am somatizat protestul, privind 8 ore in sir in ecranul ala…

Uitati-va si voi:

evolution-of-man-from-chimp-to-computer

Cu sinceritate va marturisesc, il invidiez din plin pe cimpanzeu, pentru ca el nu trebuie sa se lupte cu sentimentul de inadecvare. Pentru el este atat de natural sa fie cimpanzeu, incat asta ii este cu desavarsire necunoscut. Prin urmare, nu ii poate crea nici un disconfort. Pe cand mie imi intretine si imi alimenteaza incontinuu un bulgare nevrotic de nestapanit, un sac enorm de pietre de moara pe care le car dupa mine fara incetare, oriunde m-as duce. Si imi afecteaza chiar si relatiile interumane, imi strica reputatia si imi confera un nimb de inginer cu ochelari de cal, caruia nu ii contesta nimeni inteligenta, in schimb ii atribuie un caracter care combina o farama de autism, cu o aroma subtila de neghiobie.

Si culmea este ca inca nu reusesc pe deplin sa rezist acestor proiectii, ma identific cu ele si ma conformez, functionez ca atare. Uneori i-as da dracului pe toti cei care imi spun „domnisoara inginer”, apelativ in care adaug eu, ca de la mine, o samanta de peiorativ. Cand mi se adreseaza cineva asa, imi asez cu un gest ostentativ ochelarii pe nas, si imi trec mana seductiv prin par, spunand in gandul meu: „don’t hate me because i’m beautifull”.

Va las dragilor, si va imbratisez prin intermediul acestei masinarii cancerigene si pagane, care a ajuns sa ma inrobeasca in asa hal incat cu greu intrezaresc, prin ceata groasa a sufletului meu, momentul eliberarii.

Anunțuri

Read Full Post »

pds

lucian blagaDoaaaamne ce zi lunga a fost azi… si stiu, dragilor, ca v-am neglijat cu pds-ul, dar uite, imi iau revansa. Pentru ca v-am lasat sa asteptati, va dau doua poezii in loc de una.

Pentru cei mai pretuiti cititori, Luciaaaaaaaan Blagaaaa!

Scoica

C-un zambet indraznet privesc in mine
si inima
mi-o prind in mana. Tremurand
imi strang comoara la ureche si ascult.

Imi pare
ca tin in mani o scoica,
in care
prelung si neanteles
rasuna zvonul unei mari necunoscute.

O voi ajunge, voi ajunge
vreodat pe malul
acelei mari, pe care azi
o simt,
dar nu o vad ?

Si favorita serii:

Lumina raiului

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul –
lumina? – Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!

Va sarut!

Tiii… daca mai intarziam 10 minute era pdd 😛

Read Full Post »

parfumul-suskind

Este o carte speciala. Nu seamana cu nici una dintre cartile citite de mine anterior. Unica prin specificitatea ei. Un personaj cel putin bizar, care se orienteaza in spatiu folosindu-si simtul mirosului si care ajunge sa domine oamenii la nivel de inconstient folosindu-se de parfumuri.

Jean Baptiste Grenouille este un tip nascut intr-o balta de mizerie, si a carui mama nu se astepta ca el sa supravietuiasca. Dar a supravietuit. Duce o viata mizera, fiind pasat de colo colo. Nimeni nu il vroia alaturi, pentru ca avea o particularitate care-i inspaimanta pe cei din jur: nu emana nici un miros. Intr-o lume in care mirosurile erau absolut coplesitoare, tancul asta era complet indodor. In schimb, avea un simt al mirosului genial. El simtea realitatea inconjuratoare in termeni de mirosuri, gandea in termeni de mirosuri  si isi amintea in termeni de mirosuri.

Devine calfa la un parfumier in dorinta de a crea un parfum care sa-l transforme in ceva divin. Parfumul inocentei, al prospetimii tinerelor fete, al virginitatii, al feminitatii, pe care-l simte pentru prima data intr-o noapte in Paris la o tanara roscata care desfacea corcoduse. Pentru a-i consuma mireasma, Grenoiuille o ucide cu sange rece, si apoi o miroase ‘pana o ofileste’.

Urmeaza un sir intreg de crime, victimele fiind folosite pentru captarea parfumului fiecareia, toate tinere fecioare. Ultima victima insa il face sa fie descoperit de autoritati, si inchis. Aici va las pe voi sa cititi ce se intampla mai departe.

Oricum, pana la urma l-au mancat. Nu mi-a venit a crede nici cand am vazut filmul, nu mi-a venit a crede nici acum, cand am citit cartea. De fapt nu l-au mancat, l-au macelarit si devorat. Salbatic, canibalic, primitiv. Oare parfumul fecioresc sa activeze acesti centrii ai canibalismului astfel incat sa faca sa irumpa fantasma asimilarii pe cale orala a obiectului iubit? Probabil ca da, daca ne gandim cum spunem, uneori, cu nerv de iubire: imi esti asa de drag ca-mi vine sa te mananc.

Cititi-o dragilor, ca merita.

O interpretare psihanalitica interesanta a acestei povesti o puteti citi aici.

Read Full Post »

dawkinsIata ca, printre examene si referate am avut totusi ragazul sa ma mai bucur de cate-o litera citita in interes personal: „The God Delusion” de Richard Dawkins.

Ce sa va spun, nu mi-a adus multe lucruri noi, iar convingerile mele au ramas aceleasi. Moderat ateiste. Spun moderat pentru ca, la fel cum religiosii nu au nici o dovada ca Dumnezeu exista, nici ateii nu au nici o dovada ca Dumnezeu nu exista. Absenta dovezilor pentru existenta a ceva nu demonstreaza inexistenta acelui ceva. Demonstreaza doar ca suntem inca ignoranti la capitolul asta. In orice caz, sunt total impotriva ritualurilor bisericesti, a absolutismului si a fundamentalismului, a sacrificiilor si a crimelor in numele religiei, a Bibliei vazuta ca mai mult decat un material istoric si in esenta mitologic (la fel ca si… sa spunem… legendele Olimpului na), a apararii fata de o suferinta cu sintagma „Asa a vrut Dumnezeu”, a antropomorfizarii lui Dumnezeu si a multor altor elemente care sunt implicate de existenta si manifestarile unei religii.

Dar in fine, nu de convingerile mele e vorba. As putea sa ma intind aici la infinit vorbind pe subiectul asta, insa scopul meu este sa va spun doua trei vorbe despre carte.

small.DAWKINS_The God DelusionIn primul rand e mare. 🙂 si lunga. si e si lata, dreptunghiulara si cu copertile cartonate, dar ma indoiesc ca va intereseaza asta. Autorul nostru trateaza acolo mai multe subiecte, printre care: de ce credem intr-un Dumnezeu, orice forma ar lua el? De ce Dumnezeu mai mult ca sigur nu exista? Ce se intampla cu moralitatea in absenta religiei? Abuzurile morale si fizice asupra copiilor carora li se impregneaza o anumita conduita religioasa. Misoginismul. Caracterul complet haotic si razbunator, capricios si megaloman al lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Inconsistenta cel putin bizara a istoriei lui Isus. Beneficiile religiei, cu mentiunea ca nu pot fi folosite ca suport doveditor al existentei lui Dumnezeu. Dezavantajele religiei. Corespondentele intre Dumnezeu si prietenii imaginari pe care ni-i cream in copilarie. Pariul lui Pascal si eroarea de logica din acest argument. Avorturile, homosexualitatea,  razboaiele religioase, terorismul…

Daca imi mai amintesc le adaug. Esenta cartii este respingerea tezei creationiste, si avansarea celei evolutioniste. Dawkins ia pe rand fiecare din argumentele aduse de oamenii religiosi in favoarea creationismului, si le demonteaza. El ca si cum ar purta un dialog imaginar cu un sustinator al creationismului. Cu un sustinator cat de cat valabil, nu cu un fundamentalist care imbratiseaza creationismul pe principiul „am citit in Biblie, iar biblia este o carte sfanta, deci este prin definitie adevarata”.

Dragilor… fie ca sunteti religiosi sau atei, cartea asta este buna. Exhaustiva, logica. Abunda de exemple concrete, de date istorice si politice, de argumente solide. Si, de ce sa nu va dezvalui, este, pe alocuri, chiar amuzanta. Pentru cei care cred in existenta unui Dumnezeu, nu e rau sa va investigati putin motivele. Ar putea fi, daca sunteti deschisi si lucizi, un demers al cunoasterii de sine. Daca nu, s-ar putea sa taxati cartea drept o ‘erezie’ si sa-i dati foc.

Si-acum, ca am terminat-o, rasuflu un usurat Amin 😉

Ha ha,  si sa va spun si-un banc:

Daca tu vorbesti cu Dumnezeu, se numeste ca te rogi. Insa daca Dumnezeu vorbeste cu tine se numeste ca esti schizofrenic. 😉

Read Full Post »

Din punctul de vedere al psihologiei functionale, organismul ca intreg se confrunta mereu cu probleme de un fel sau altul si incearca sa le rezolve in diferite moduri permise de natura sa, de cultura si de realitatea exterioara. Ca urmare, principiul cheie sau punctul central al organizarii personalitatii este vazut de psihologul functionalist din perspectiva reactiilor organismului intr-o lume plina de probleme.

Aaaa… aici scriam? Ma scuzati, nu mi-am dat seama. Imi faceam un referat la psihologie vocationala, si…

holistic1Inca unul si m-am dus. Maine il predau.

Abordarea holistica in psihologie…

Abordarea asta… holistica, este vorba in ea despre… adica… deci… cum sa va spun, simplu. Domle, oooomul… nu e suma partilor sale, ci este organizarea lor luata impreuna, ca sisteme care interactioneaza, intre ele si cu mediul adica. Si… comportamentul… nu este rezultatul unei singure trasaturi ci este determinat de suma trasaturilor caracteriale, care trasaturi interactioneaza si se determina si unele pe celelalte, si fiecare trasatura se mai determina si pe ea insasi, si determina si altele, care la randul lor determina trasatura analizata care, pana la urma, determina intreg caracterul, care determina comportamentul, dar care comportament este determinat si de facotrii socio-culturali care, la randul lor, determina caracterul si care sunt determinati de suma comportamentelor si a caracterelor care interelationeaza la nviel micro si macrosocial.

V-am lamurit da?

Abraham Maslow. Motivatie si personalitate. Editura 3, Bucuresti 2007.

Care este.

Ce ziceti, daca-l predau asa ma trece? 🙂

Read Full Post »

Home, sweet home…

Evergreen m-a rugat frumos sa postez anuntul asta la mine pe blog.

Daca vrei sa-ti construiesti o casa…
Am cea mai bună companie din domeniu care să-ţi proiecteze casa, blocul sau să ţi le consolideze. General Proiect & Design oferă şi servicii de rezistenta si arhitectură la preţuri foarte bune, profesionalism şi calitate. Portofoliu cu proiecte realizate în decursul a doi ani de experienţă. Contact: Bogdan Micu – +40.724.733.588

Sper sa va foloseasca, in caz ca va ganditi sa va construiti o casa. Sau un bloc, eu stiu?

Read Full Post »

Azi a fost o zi buna. Desi, obiectiv vorbind a inceput ‘prost’. Mai concret, nu m-am trezit la timp sa ajung la blestematul de serviciu. Desi sunt in sesiune, nu mi-am luat liber, ci doar voia de a veni cu program flexibil. Adica, dragii mei, o sa recuperez cu varf toate orele absentate.

Examen la 2 (ala la care trebuia sa ma duc cu profilul muncit acum doua nopti)… imi facusem eu socoteala ca ma duc la 9 la serviciu si tot apuc juma de zi. Da de unde, prima oara cand am pus ochii pe ceas era vreo 10 fara ceva.

Asa ca am lasat dracului ideea (nu prea geniala) de a ma duce la serviciu, am stat acasa, si mi-am folosit timpul ca sa-mi fac inca un proiect, la o materie destul de dubios tratata in cursuri, care se cheama „Psihologia cuplului si a sexualitatii” si care curs incepe cu explicarea conceptului de Ying si Yang. Nu l-am terminat, mai am de inventat un jurnal personal pe baza seminariilor la care nu m-am dus. Sper sa nu fie atat de evident asta din ceea ce o sa aberez.

capDar m-am luat cu vorba, nu despre asta vroiam sa va povestesc. Vroiam sa va povestesc despre festivitatea de sfarsit de an. Da, dragilor, din doua facultati absolvite, am prins si eu o festivitate dinasta cu robe, cape, sampanie, poze, Gaudeamus Igitur si discursuri. M-am simtit atat de bine impopotonata in absolvent incat mi se facuse pielea gainii.

La cealalta nu m-am dus de draci. Uite-asa! Ca m-au chinuit si m-au strofocat si m-au abuzat anal de n-am mai stiut de mine cu proiecte saptamanale la cate 10 materii de nu mai stiam cand e noapte cand e zi, cand e amurg si cand rasarit, nu aveam timp nici sa fac pipi, si asta ca sa iau un amarat de 5, nu va inchipuiti ca eram vreo tocilara!

Dar acum chiar am simtit nevoia sa sarbatoresc, sa patrulez prin fata aparatelor de fotografiat si sa imi afisez cu mandrie statutul de absolvent.

Au venit si cativa profi, ne-au incurajat si ne-au urat succes in ‘drumul vietii’, ne-a spus o seminarista ca ‘avem o meserie in care trebuie sa citim oameni, nu carti’… Cat de adevarat!

Sincer, abia ma abtin sa nu va arat poze, dar, de la primul meu blog, mi-am promis ca nu mai postez poze cu mine. Nu, nu mi-au aparut trucaje porno pe internet, nimic de genul asta, doar ca m-am simtit eu excesiv de… narcisica :).

Doua pahare de sampanie am ingerat pe loc, fara piscoturi, ca ingrasa, asa ca… imi scuzati zigzagurile. Acum va las, ma duc sa-mi inventez proiectul pentru maine. E aburul tare in jurul biroului, asa ca perspectivele sunt bune 😉

Va sarut!

Read Full Post »

Older Posts »