Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘File de pseudojurnal’ Category

Vizionez, cu privirea pe jumatate in gol un film difuzat la televizor. Este o cale nu tocmai ideala de a-mi ocupa timpul. Constat ca dupa ce a trecut atata timp de la despartirea definitiva de cele doua personaje cu care mi-am impartit temporar spatiul de locuit, nervii, finantele si problemele cotidiene, viata mea s-a pustiit infiorator.

In plus, s-ar putea sa fac un viraj atat de neobisnuit in ‘cariera’ incat… mai bine ma abtin de la comentarii.

Presimt o perioada incarcata de o anumita doza de sinistru. De-o fi sa fie.

Altfel… ma rog la sfanta continere sa ma ajute sa ma ajut. Cine stie cand o sa rasara cu-adevarat soarele pe strada mea? In prezent, ma mangaie cu cateva raze prin ferestruica cu geometrie bizara din chilia mea. Pe la orele 9-10 ale diminetii (nu stiu cu precizie, pentru ca nu m-am uitat pana acum la ceas) imi penetreaza praful de pe geam si ma obliga sa-i zambesc. Apoi ma intorc, lenesa, pe o parte ca sa-mi continui suita de vise rebele. Restul zilei… umbra.

Read Full Post »

Succese maxime!

Da, un lucru bun de trecut in cv pentru cand o sa-mi mai vina ideea sa ma angajez in recrutare: i-am gasit un job lui Filip!!

 Acuma sa vedem daca e de acord sa-si modifice ‘resedinta’…

Read Full Post »

Oftez din greu. Daca e ceva ce detest pe lumea asta ca activitate (cel putin pentru mine) de rutina este alcatuirea cv-ului si aplicarea pentru joburi. Mi se pare o sarcina atat de scarboasa in esenta ei incat o tot aman de pe-o saptamana pe alta. Ar trebui facut in seara asta. Ar fi trebuit facut ieri, alaltaieri, acum 3 saptamani, acum 3 luni. Nu s-a putut. Motivele? Nenumarate, dintre care 80% pretexte. Alta data ma motiva spre actiuni ‘sanatoase’ un soi de semipanica. Era un efect mobilizator care ma scotea dintre carpe (in fine, ele se numesc indeobste cearceafuri), ma ridica in doua si ma punea la treaba. Insa de cand am invatat sa ma apar de angoase, temeri si am capatat nonsalanta asta care-mi transmite pe fundalul gandurilor „totul este absolut in regula, nu am ce sa patesc, nu am absolut nimic de pierdut in nicio situatie, oricat de grava ar fi”, nu ma mai determina nimic sa actionez contra rezistentelor mele.

Niciun ‘trebuie’, niciun ‘am nevoie’, niciun ‘imperios necesar’ nu mai au acelasi efect asupra mea.

Si totusi… Pe undeva trebuie sa existe in dram de… responsabilitate se numeste? Oare cand am ramas fara ea? Si, mai ales, de ce?

Read Full Post »

Mda…

Ce sa va spun despre inceputul 2010? Ca a inceput cu o constatare revelatorie: am ce am si dau de orbi. Este inca prematur sa decid daca sunt ei induiosatori sau este vorba de atractia mea masochista fata de aceasta afectiune, insa faptul mi s-a aratat cu evidenta. Orbii ‘au ceva cu mine’.

Acestea fiind spuse, imi asez lentilele mai comod pe nas si imi urez (mie, ca doar sunt la mine pe blog) sa invat sa ‘ma amestec’ cu oameni care ori vad corect, ori poarta ochelari. Cu alte cuvinte, oameni care ori nu gresesc in aprecieri ori au potentialul de a-si corecta distorsiunile aparatului de privit/vazut/vizualizat.

Altfel… nervii prost directionati, defularile nemeritate pe care le primesc in burta, lanturile sociale aburite de bere si de ignoranta, mizeria si neglijenta… sa dispara!

Va saruta,

Afreuda, dezamagita.

Read Full Post »

Dragilor, cu Mosu’ v-am mai dat o felicitare. Asa ca… sa nu aud discutii ca vrem mos, ca vrem rosu, ca vrem Coca Cola. Ok? Copii cuminti.

De la Moasa (adica IO in calitate de mine insami), veti primit urmatorul dar moca (adica gratis, mama soacra, gratis). Nu e prea iernatic, din cauza ca fotografia a fost facuta pe timp de iulie 2007, carevasazica era soare si cald.

Iaste… fecioara herself 🙂

Rugaciune...

Sa ne auzim sanatosi!

cu drag, Anamaria.

Read Full Post »

Dragilor, desi am avut in intentie (si stim cu totii cat de mult conteaza asta) sa ma tin de consecventiune in ceea ce priveste rubrica duminica psihanalitica (renascuta in context de intentie avuta) dupa terminarea postului, se vede treaba ca nu am reusit.

In loc de sintagme precum mii de scuze, iertaciune conasule, nu ma bate mami (wops… asta de unde-a iesit?), am ales sa va distrez cu ceva mai putin teoretic, dar oleaca psihanalitic, pentru cei dintre voi care veti avea disponibiltatea (sau disponibilizarea) de a depune un mic efort intru interpretare.

Nu va tin mult in suspans, e vorba de… ccsch Star Trekian. Si va mai fac o marturisire ultima (sa nu cumva sa intelegeti ultimatum!): Ideea mi-a venit in urma lecturarii nocturne a unei postari nimic_in_exces-iene.

Donc, iata-le. Asociatie libera, raspuns, mistou, luati-le cum va vin. Altfel… Craciun fericit (in anticipatie) si… a happy new… p… eeer Year. 😆


Disclaimer: parodiile ca parodii. Sper ca isi aminteste toata lumea asa cum trebuie episodul cu ‘the Picard’. Altfel, despre oftica am elaborat deja, intr-un comentariu de azi.

Sa ne citim sanatosi dragilor si… fumatul nu dauneaza grav sanatatii.

🙂

Read Full Post »

As incepe folosind termenul onorific de ‘blestem’, dar inca nu stiu care anume este blestematul. Ca blestemantul sunt eu. Pana una alta, ca sa imi dau seama ce anume trebuie sa blestem, o sa cant la tastatura laptopului maica-mii. (oare am plasat corect cratima aia? In mod normal ar fi trebuit sa ma exprim ‘al mamei mele’ sau ceva de factura asta dar, in conditii de blesteme difuz directionate, gramatica si politeturile colocviale imi sunt total indiferente).

Am vazut o chestiune interesanta astazi la televizor (da, mai fac si ilegalitatea de a arunca ochiade ecranului, daca cineva de pe langa mine zapeaza telecomanda). Si ce credeti ca am vazut? Cursuri de analiza matematica. Era cat pe ce sa zic ‘online’, dar de fapt erau… puii mei (ca nu ma pot abtine), televizate. Se tot plimba un cursor de mouse (d-asta stil sageata clasica) peste niste integrale din f(u)du or smth. Suspiciunea a fost ca sunt cursuri televizate de Spiru Haret. Ma rog… ce-a mai ramas din domnia sa.

M-a incercat un soi de invidie. Eu ‘lucrez’ (a se citi ‘studiez’) la concurenta. Si sunt mandra de asta. Dar (puii mei, din nou) cursuri televizate? Asta da invatamant la distanta. Sau… de canapea, ca sa fiu in ton cu psihanalita. (Atentie, acesta nu e un act ratat!)

Bon. Cat ar fi de enervant sa vorbesti aiurea fara sa ai in intentie sa spui nimic, si fara sa stii ce anume ai spus de fapt, o sa inchei aici acest minieseu de descarcare dubioasa si sinistra, fara sa va mai dezvalui unde se vectorizeaza sagetile mele blestematoare.

Amu… nu stiu ce fac. Cred ca o sa…

Da:

Read Full Post »

Older Posts »