Vizionez, cu privirea pe jumatate in gol un film difuzat la televizor. Este o cale nu tocmai ideala de a-mi ocupa timpul. Constat ca dupa ce a trecut atata timp de la despartirea definitiva de cele doua personaje cu care mi-am impartit temporar spatiul de locuit, nervii, finantele si problemele cotidiene, viata mea s-a pustiit infiorator.
In plus, s-ar putea sa fac un viraj atat de neobisnuit in ‘cariera’ incat… mai bine ma abtin de la comentarii.
Presimt o perioada incarcata de o anumita doza de sinistru. De-o fi sa fie.
Altfel… ma rog la sfanta continere sa ma ajute sa ma ajut. Cine stie cand o sa rasara cu-adevarat soarele pe strada mea? In prezent, ma mangaie cu cateva raze prin ferestruica cu geometrie bizara din chilia mea. Pe la orele 9-10 ale diminetii (nu stiu cu precizie, pentru ca nu m-am uitat pana acum la ceas) imi penetreaza praful de pe geam si ma obliga sa-i zambesc. Apoi ma intorc, lenesa, pe o parte ca sa-mi continui suita de vise rebele. Restul zilei… umbra.