The Holotropic Mind – Stanislav Grof

Nu pot sa-mi explic, dar si despre cartea asta imi e greu sa scriu. Am mai patit asa la Despre ingeri. Nu intamplator cred ca fac trimiterea asta. In anumite aspecte, destul de subtile, cele doua carti se suprapun pe diverse zone.

Mai intai despre mister Grof. Tipul asta e un ceh care a pus bazele a ceea ce se numeste psihologie transpersonala. Medic de profesie, din cate am retinut, format ca psihanalist (cu 7 – sapte – ani de analiza personala la baza), omul incepe sa fie preocupat de starile alterate de constiinta. Experimentele lui cu LSD ii permit sa adune informatii despre aceste tipuri de trairi, si chiar sa avanseze o teorie, aceea a matricilor perinatale.

Dupa Grof, exista patru faze foarte importante intre momentul conceptiei si momentul imediat de dupa nastere. Aceste faze sunt numite de el ‘matrici perinatale’.

Faza 1: fatul se afla in uter, homeostazie, raiul pe pamant, ‘bliss’.

Faza 2: momentul in care incep contractiile, dar inca nu se deschide canalul perinatal. Aici e de rau. Mediu foarte agresiv, foarte ostil, bebele simte ca totul ii este impotriva, si ca nu exista nici o iesire. Iadul pe pamant.

Faza 3: trecerea prin canalul perinatal. ‘Strugle’, chin, agresivitate imbinata cu sexualitate (ce ziceti de asta?), violenta.

Faza 4: triumf. sentimente de victorie. Inceputul unei alte vieti. Pe de-o parte. Pe partea cealalta: exces de excitatie, curent, zgomot, lumina…

Ei bine si ce-i cu asta? Pai… toate aceste ‘trairi’ ale fatului influenteaza adultul de mai tarziu, isi pun amprenta asupra inconstientului individual, genereaza traume, conditioneaza reactii afective la stimulii externi.

In fine, partea cu matricile perinatale suna destul de ok, destul de psihanalitic, explicatiile sunt foarte pertinente. Ceea ce socheaza este ca il intrece chiar si pe Freud, afirmand ca sexualitatea copilului se manifesta inca de cand iese pe canalul perinatal. Asa ca… vedeti voi, Freud cu sexualitatea sa infantila a fost mic copil, si pare un sfant pe langa Grof.

Dar nu asta e foarte important. Ce mi-a placut mie enorm in cartea asta a fost expunerea lui despre starile alterate de constiinta. Aici, in afara de ideea de inconstient colectiv nu apare nimic cu fond teoretic. Mai degraba colectii de relatari, plus tot felul de indicii care sa ateste realitatea acestor experiente. Spre exemplu, cutare individ a consumat LSD si a avut o experienta in care a aflat ca in timp ce mama lui era insarcinata cu el nus ce-a facut si ce-a dres si ce-a patiti, si vai, el nu avea ‘prior knoledge’ despre treaba asta, si, mai mult, cand s-a intors din transa a sunat-o pe ma-sa, care i-a confirmat, mirata, cele pe care le-a descoperit omul in decursul experientei.

Cam din relatari de tipul asta se compune toata cartea. Una s-a facut planta, si a invatat enorm despre structura plantei respective, obtinand informatii foarte precise si in acord cu ceea ce descoperisera si biologii, dar atentie: ea nu avea cunostinte prealabile referitoare la biologia plantei cu pricina. Altu’ s-a facut cristal, unii s-au facut copaci, altii s-au facut Universul intreg, altii s-au facut cer, altii vant (ca-n Alchimistul lui Coelho nu alta). Ce mai… tot felul de povesti. Ideea era ca in astfel de stari alterate de constiinta capeti acces la o lume a cunoasterii infinite, care pur si simplu ti se releva, fara nici un efort. Ma rog, nici unul in afara de acela al consumului de drog psihedelic, evident.

Ce sa va mai spun… Grof sustine ca experimentand asemenea stari, ne putem vindeca de traume care provin din viata de acum, din alte vieti, de conflicte pe care le purtam cu noi pe fondul karmei structurate de-atatea si atatea vieti, ne conectam la energia universala, fuzionam cu universul, ba chiar putem calatori oriunde, numai cu puterea gandului.

Fascinant, nu? Absolut incantator. Are cineva sa-mi dea si mie o doza? Sau poate stiti pe cineva care are un prieten care stie pe cineva? Ei?

Publicitate