Who's the Drawing... Author?
Psihanaliza ziceti…
Hai sa o luam iar de la Melanie Klein.
La inceput a fost… sanul. Si sanul era cand prezent cand absent, in functie de disponibilitatea mamei pentru copilul ei. Sau pentru copilul pe care il alapteaza si il ingrijeste.
Copilul asta, ca la el am ajuns de la sanul cel hranitor, se simte iubit si in siguranta cand il are la piept. (pe el, sanul). Atunci cand, dintr-un motiv sau altul (o suparare, un necaz, o angoasa sau o cafea care da in foc sau se varsa pe plita electrica) sanul nu este langa obrazul sau la buzele bebelusului, acesta incepe sa se agite. Asta daca nu are biberonul sau suzeta la indemana. Dar sa nu divagam. Despre obiectul tranzitional Winnicottian mai incolo.
Sanul asta deci, este cand prezent cand absent. Iar bebe, cu sistemul asta… al lui… senzoral & all kinds of weird sensorial… stuff, percepe prezenta asta ca fiind buna, si absenta ca fiind rea.
Valeleu.
Si-atunci ce face psihicul asta al bebelusului? Care inca nu e bine conturat? Cliveaza, doamnelor, domnisoarelor si domnilor! Cliveaza…
Adica zice el, bebele, ca este doi sani, unu bun (prezentul) si unu rau (adica atunci cand lipseste).
Sanul asta… universal matern, cand prezent cand absent, se numeste ca se transforma intr-un obiect clivat, dupa… britanicii astia. Gasca de la Londra…
Daca nu ati priceput, maine dimineata va scanez o schema de undeva de pe Internet.
In fine… si, dupa cum lesne se observa, cand acest obiect (care in realitate se numeste indeobste san) lipseste, copilul incepe sa urle. Se numeste ca se chinuie. De dor. Nu as putea spune ca ii este chiar dor de duca, dar in mod sigur o percepe pe mama cea posesoare de san care nu-I acolo drept… rea.
Si persecutoare. Adica… carevasazica are lapte, da nu vrea sa dea. Se duce cu el (laptele) pana la Bucatarie, sa-l scurga in cafea, sau in biberon pentru mai tarziu, daca e carierista… In fine.
In contextul asta… persecutor, cand mama nu-i acolo si copilul urla vanat la fatza si tatal e absent sau se preocupa de problemele lui barbatesti, se zice in limbajul asta de specialitate ca psihicul, sau eul cu supraeul dimpreuna cu sinele se afla toti trei si unul langa altul si toti impreuna in pozitia schizoparanoida de la Melanie Klein…
Acum inchei. Am uitat ceva?
A, da, vroiam sa va urez… Buna Dimineata!
Afreuda 
Mai gandeste-te cum e cu Supraeul in faza schizo-paranoida. In rest e ok
hmm… ok. 🙂 ma mai gandesc, desigur. si mai si citesc. 🙂 parca nu prea exista. Ala apare dupa ce se elaboreaza pozitia asta si devine depresiva -> oedip -> ambivalenta.
? o fi asa? Mai vedem… prin ecuatia asta.
Io nu am supt decât o săptămână. Mama zice că nu am mai vrut, dar cred că de mică am fost a dreaq şi am pedepsit-o pentru că trebuia să se ducă la serviciu şi să mă lase singură acasă, cu mamaie cea iubitoare, dar stearpă, ce-i drept..
Iar tata dintotdeauna s-a preocupat de problemele lui bărbăteşti, sau nebuneşti, sau cum le mai zice acum. Presupun că una e când nu vrei tu, şi alta e când eşti privat, deci frustrat, deşi tu ţi-ai dori sânul ăla bun.
Iar dacă faza asta nu e încheiată cum trebuie ai fixaţie sau cam aşa ceva…?
Bine, a nu se înţelege că are legătură cu mine 😀 Că doar nu facem psihanaliză sălbatică aici!
Abia aştept să îmi reîmprospătez şi să acumulez noi şi noi cunoştinţe, că m-am ramolit de tot 😆
Carmen: niciodata, auzi-ma, niciodata sa nu mai confunzi ‘barbatesc’ cu ‘nebunesc’.
Daca un barbat pare nebun, in conditiile in care este inteligent si destept, s-ar putea sa fie un pic… genial. 😉
La master… o sa-l vedem pe Zamfirescu.
J Andre ala daca incepe sa faca pe francezu’… o sa capat sindromul tourette. In Romana. 😉
Te sarut!
Crede-mă, nu numai că inteligenţa îi lipseşte, dar cu imaginaţia stă la fel, ingredient cheie în „genialitate”. Şi nu o spun pentru că aş avea vreun „conflict nerezolvat”. Este omul cu cele mai limitate orizonturi din câţi am întâlnit. Cât despre nebunia lui care pare inventată, ar trebui să îl înregistrez cumva pentru a nu părea că hiperbolizez. Nu cred totuşi că e un caz ce necesită spitalizare, doar ridiculizare, deocamdată. Ca orice oltean prost, este fudul, iute la mânie, ridicol la beţie, dar şi în general. Cunosc puţine persoane în stare să îl suporte sau să aibă o altă opinie. Geniul este retras pentru că are nu ştiu ce operă de terminat, el nu comunică pentru că îşi este auto-suficient. Şi pentru că are impresia că dacă îşi ridică privirea din bărbie cineva îi va pune cianură în cafea, sau, mă rog, în vin. Capodopera vieţii sale o constituie plecarea de la ţară şi venirea la oraş. Romanul genial pe care memoria sa infailibilă ni-l recită zilnic se compune din 7 fraze, dintre care 5 reprezintă obsesiile lui tâmpite. Dar şi obsesiile trebuie să respecte un tipar mental nu?!
Ştii franceză? Eu nu prea 😦
Vino şi cu schema aia, mai ales pentru cei care nu sunt, cel puţin genetic, aşa de bine dotaţi la mansardă 🙂
Daca la toate astea mai adaugi ceva pulsiuni tabloul devine si mai frumos, nu? Adica, in fond, clivajul ala ii apartine bebeului si se intampla nu numai din cauza relatiei cu mama, nu? Adica trebuie sa aiba un suport in bebe, nu?
Atentie: gandesc cu ‘voce tare’… 😉
clivajul ii apartine bebelui : dc? ca de la el provine mecanismul? adica… psihismul lui sau ce?
si… ce suport? ne referim la ala biologic, genetic, psihic sau congenital…?
pulsiunea unde incape? Adicatalea daca iti e foame, si legi asta de reprezentarea hranirii (mama & etc & samd ;)… whatever… the One, the Sanul 🙂 (Acum il inteleg pe W. A. :D), asa… deci daca iti e de san si mama (sanul) nu-i acolo, pulsiunea asta devine distructiva, nu? Adica de moarte…
Valeu, si-apoi iti vine sa… o invidiezi a la MK..
Aici ma opresc. Cred ca ma duc sa dau un telefon or smth. 😉
Vali: bine te-am regasit! Mi-a placut postarea ta despre schizofrenie de mai acum cateva saptamani.
😉
stima & tot-restul.
Hai ca am chef sa comentez despre nimic. Sunt deja nostalgica atunci cand intru pe blogul tau :).
Mi-am cumparat aici Anti-Oedipus de Deleuze&Guattari si incerc sa inteleg ceva, cat de cat. Astia au gandit mult la viata lor dar sa-mi explice si mie nu s-au gandit.
A, propunere pt o Dum cu psihanaliza – zi despre Lacan si Imaginar, Simbolic, Real etc. Sa ma lamuresc si eu.
@carmen: ia inregistreaza-l draga, si trimite-mi discursul lui. Nu cumva are… ‘delir de grandoare’ or smth? e un gen de… ‘rezolv eu totu’ da aveti putintica rabdare sa termin si io berea asta ce dracu’? nu stiu zic si io…
je parle francais, dar aici suntem in RO. 😉
o sa parleurez numai limba de salon de-aici. inclusiv computereza, daca ma intarata vre-unu’ la simptomele mele de Tourrette… sau cum dracu’… s-o fi spelluind…
@Muha: draga mea, eu cu cartea ta pentru Cambridge ma descurc de minune. E superba.
Si-acu’ ma duc sa-mi iau margele de la Sensi Blue. 😉
Vino mai repede aici de craciun, si adu-mi si cadoul ala, si trimite-mi si mie pe mail paparatiurile alea cu mine de pe macul tau. Vreau sa ma laud cu tine la Cristi (al meu, pana una alta :D) cu tine, ca ce bine ma distrez eu cand ma da mama afara din casa.
Mama e mai bine. A plecat plangand de la CT… Tudose… Catalina… In fine, stiu ele mai bine ce stiu, ca ele sunt mame si au… copii. Mari deja.
Eu nu am nici macar pisica. Pana si Filip e tot al lui Cristi…
Mie mi-e dor de mmm… mmmmm. Hm. !!
Kuss tuturor.
Si mai ales tie… „Muha”. Ofofof. Sa faci poze bune.
Margele de la Sensi Blue :))))).
Aoleu vrei sa ma bagi in gura lui Cristi…na, de fapt what do I care. o sa-ti trimit.
Care-i cartea pt Cambridge ca nu stiu:)
aaaa… the source… dar nici cu aia neagra cu „teroare comunista si rezistenta culturala” la Pitesti nu mi-e rusine. venit odata un pensionar frustrat la usa noastra sa ne avertizeze ca daca mai tropaim ia masuri si s-a emotionat ca un rac rosu de claustrofobie in context de inec in apa rece pe ciment cand a dat cu coada ochiului de titlul asta care atarna amenintator de o funie atarnanda in cuierul de la clanta usii…
ca un… ai usturoi, sa nu te caute vreun bampir prin picadilly circus…
Si hai odat-acas, ca mi-am luat margele. 😉
sunt din perle…
dar nu ti le fac cadou. Le port numai asa ca sa te seduc. Si-apoi facem schimb asa de sanchi. mi le imprumuti p-alea albastre… stii tu care…
Daca ma intrebi care, mai intai o sa vorbesc urat, si abia apoi o sa incep sa asociez liber. Asa ca ridica mai intai din spranceana, si stai 5-6 secunde in suspensie cu aratatoru’-n barba… zi ‘hmmmm…’ si-apoi apuca-te sa prestezi un raspuns.
Altfel o sa ma amuz groaznic, si o sa te grabesc sa vii in Bucuresti mai repede. Ca vreau sa te mai invit odata pe la Campina.
Hai bye bye si cu later my dear… friend. >:d<
traumele copilului incep chiar din faza prenatala..
incearca-l pe grof, stanislav grof
da?
Pai clivajul nu tine de comportamentul mamei ci de dinamica pulsionala a bebeului. Adica, chiar daca mama ar fi langa el mereu clivajul tot ar aparea ca urmare a existentei si actiunii pulsiunii de moarte. Cel putin asa am inteles eu pe Klein. Sau, pulsiunea nu devine distructiva, ea este distructiva.
Multam pentru apreciere
In interiorul teoriei relatiilor obiectale se disting doua mari orientari- una care ii are ca reprezentanti pe M.Klein si pe Fairbairn, care au acordat o atentie deosebita obiectului intern, si cealalta orientare, care i-a avut ca reprezentanti pe Winnicott, Balint, Bion, in care accentul s-a orientat mai ales asupra obiectului extern. Acum depinde din ce perspectiva privim lucrurile. Nu?
pai da…
Eu acum privesc pe geam, spre exemplu… acolo e cerul.
Cat despre obiectele mele interne… sa piara!
Iar mama… sper sa se faca bine mai repede, ca a imbolnavit-o taica-miu vitreg de nervi si ea da vina pe mine. se cheama ca… deplaseaza sau ce dracu?
In fine… incerc sa inteleg de ce a plecat plangand de la psihiatra mea… s-au identificat una cu alta ca doua… mame neputiincioase.
Nici femeile nu sunt zdravene pe cuvant.
Le iubesc, dar tot pe barbati ii prefer. Macar ei nu m-ar omora niciodata in bataie… si mai mult de hrmpf nu mi-ar adresa ca sa m faca sa ma simt… ‘prost’.
Fir-ar el de supraeu! Are cineva o d-aia cu nicotina care se pufaie? Se numeste indeobste… tigareta. Va rog! Dunhill Rosu daca se poate.
Si-acum ma duc sa bolesc iar.
De-abia astept sa inceapa scoala. Macar acolo sunt obligata (de bun simt si educatie aleasa) sa stau doar in banca si sa ma misc doar din 10 in 10 minute… de obicei…)
Observatia mea, privitoare la accentul pus pe pulsiune si clivaj – ceea ce implica anxietatea persecutorie, termen de baza al Melaniei Klein – este in acord cu perspectiva temei propusa de Afreuda, mai precis cu punctul ei de plecare in jurul caruia se si invarte intreaga postare.
Pe de alta parte, recunosc cu nu stiu exact ce presupune acel accent pus pe obiectul extern si cum se face ca Winnicott ar fi incadrat aici, data fiind renumita expresie – bebelusul nu exista!?
Of…E grea psihanaliza asta!
@Anonim:
ce ti se pare greu in psihanaliza?
@Vali Miu: la Winnicott obiectul ala extern este ‘mama suficient de buna’. Care fuzioneaza pana cand devine mai putin adaptabila, dupa care intervine ursuletul ala (obiectul tranzitional) timp in care incepe sa se structureze eul bebelui…
Pulsiunea…
Doamne doamne, ce-as fuma o tigareta… nu, nu trabuc!
Mi se pare o eroare in a spune despre Winnicott ca pune accetul pe obiectul extern prin intermediul conceputului mamei suficient de bune, atata timp cat el a vorbit despre o unitate mama-copil. Ori cred ca unitatea aceasta nu poate avea loc pentru ca o mama sta langa un bebelus ci pentru ca, asa cum ai spus, mama se adapteaza nevoilor copilului ceea ce inseamna luarea in calcul a intregi dinamici pulsionale timpurii. Sau cu alte cuvinte, faptul ca el ne-a vorbit despre ce-ar putea face mama ca bebelusului sa-i fie bine nu inseamna ca a pus accentul pe mama.
Hmmm…
Da… acuma, nu stiu exact la ce ‘ne foloseste’ sa detectam cu precizie ce era in mintea lui D.W. Winnicott cand a scris ceea ce a scris.
Personal, mi se pare important sa intelegem noi.
‘Noi’ mama… sau ‘noi’ aia din fotolii, sau ‘noi’ pluralul seniorial.
Si ceea ce este de inteles din Winnicott este ca… nu stiu, dar am o intrebare pentru ‘cine e mai informat’. Omul D.W. Winnicott mai traieste? Eu una m-as duce la el la analiza sau psihoterapie, dac-as avea drum la Londra.
Dar nici cu SP nu mi-e rusine…
In fine, mai vedem ce a spus Winnicott, sau altii. Pana una alta… azi e vineri, maine am terapie psihanalitica, si… poimaine e Duminica… Sa vedem ce va mai eronez pe-aici. De-abia astept sa am 2 ani de analiza, sa incep si eu o formare sanatoasa. Si sambata vine primul curs de master… doamne ce dor imi e…
Sa fim sanatosi. Cu Winnicott cu tot!
cu drag, AfreudA…
Ana Freud ce mai zice?
M. Klein a analizat relatia mama-copil exclusiv din perspectiva copilului si a pulsiunilor sale.
Daca privim lucrurile si din perspectiva mamei, ea se afla intr-o relatie osmotica cu copilul ei, dar o mama „normala” mai are si alte obiecte de interes.
Mama ii ofera holding copilului, e o buna continatoare a pulsiunilor acestuia, e o mama „suficient de buna”, sau are o buna capacitate de „reverie”, dar…mama mai are si alte preocupari- isi face o cafea cu lapte cum zice Afreuda, se duce sa fumeze o tigara, chiar daca nu prea e indicat sa fumeze cand alapteaza, o avea un loc de munca, poate are si un sot- desi…nu e obligatoriu…
O mama orientata exclusiv pe copil, care e intr-o relatie osmotic-psihotica cu copilul ei…e o mama psihogena sau schizofreniforma.
frumos postul tau ! sigur ca trebuie sa existe seminarii pentru auditorium in cadrul unei facultatii ( de regula si evident contra cost ) … acolo unde profesorii specializati explica cam aproximativ acelasi lucru ! da na , aici e pe gratis .. in librarie costa ceva 😆
@Anonim: 🙂
Winnicott spune ca in prima perioada este util ca mama sa fuzioneze cu bebele. Doar ca, de la un pct incolo e bine ca ea sa nu se mai adapteze nevoilor bebelusului, pentru ca eu-l acestuia sa se structureze. Adicatalea, de la o varsta a cuplului ‘mama-bebe’ e bine (dupa W.) ca mama sa nu mai fie asa de ‘indeajuns de buna’ si sa se petreaca… sageata aia intre ‘mama-mediu’->’mama obiect’ or smth like that…
@emma: exista exista. Se cheama SRDP sau ARPP (FROPP) (hint: http://www.google.ro -> search. Google search 😉 )
Kuss!