Asta e genul de carte pe a carei coperta 4 citesti recomandari de genul: ‘Pur si simplu fascinanta si nu de putine ori surprinzatoare…’ sau ‘O lectura extrem de captivanta’ sau ‘Gladwell este inteligent, convingator, bine informat si provocator… The Tipping Point este plina de idei interesante’.
Si stiti ceva? De data asta chiar au dreptate.
Despre ce e vorba? Este vorba despre cum actiuni minore si foarte bine ‘targetate’ pot provoca schimbari de foarte mare anvergura la nivel social.
Cu studii de caz foarte bine explicitate si analizate in detaliu, exemplificari precise si date statistice, tipul asta ne arata faptul ca un fenomen social cum ar fi delicventa, sinuciderea, consumul unui anumit produs din comert, educatia pot fi influentate drastic prin cateva masuri simple, daca este detectat asa numitul ‘punct critic’. Adica acei factori care influenteaza fenomenul si care, depasind o anumita valoare, determina ca fenomenul sa ia brusc amploare.
Cartea ofera o viziune ‘altfel’ asupra lumii in care traim, asupra felului in care suntem influentati intr-o directie sau alta, asupra structurii retelei noastre de prieteni, cunostinte si relatii.
Intr-adevar, foarte bine informat, foarte bine documentat. Jos palaria.
Intr-un anumit capitol, se discuta despre dependenta de droguri. Si pentru ca au aparut si in spatiul acestui blog anumite discutii pe tema asta, o sa va transcriu un paragraf care mi s-a parut foarte relevant:
[…]Abordarea absolutista in combaterea drogurilor porneste de la premisa ca experimentarea este echivalenta cu dependenta.[…] Dar stiti ce spun statisticile in cazul experimentarii cu droguri ilegale? Un sondaj realizat in 1996 asupra consumului de droguri dezvaluie ca 1.1% din cei intervievati au declarat ca au consumat heroina cel putin o data. Dar numai 18% din acest procentaj de 1.1% consumasera heroina in anul respectiv si numai 9% dintre ei consumasera in luna respectiva. […] In cazul cocainei, cifrele sunt si mai neasteptate. Dintre cei care au consumat vreodata cocaina, mai putin de un procent – 0.9% – sunt consumatori in mod regulat. Aceste cifre ne comunica faptul ca experimentul si consumul masiv propriu-zis sunt doua lucruri cu totul diferite.[…]
Recomand cartea asta tuturor celor pe care-i intereseaza psihologia, sociologia si… marketingul. De pe coperta 4 ei vor sa intelegi ca oamenilor de afaceri le este dedicata cartea (pentru ca-s mai multi si mai ‘cumparaciosi’, nu de alta), insa continutul este in mod evident adresat sociologilor.
S-aveti pofta 🙂
…si daca vreti un review mai exhaustiv al cartii asteia, cititi pe Bookblog.
Afreuda 
multumesc. foarte dragut . daca nu ziceai ca aceasta carte este adresata atat de in mod evident sociologilor – dupa titlu chiar nu banuiam .
( ma dau in vant dupa lecturi despre droguri, sinucideri si toata suita de cosmaruri socio-psiho – daca sunt frumos garnisite cu niste hardcore sex si ceva alcoale atunci uau 😆 )
si observi ca toti zic la fel – adica umpique altfel : de ce e rau sa nu incercam cam tot ce merge ( excese ) ca doar cu cateva „miscari” de bunavointa si putin management reusim sa ne schimbam la loc viata . in bine .
eu tot asa o tin p-a-mea : dupa rau vine si binele . cu jetu sau getu 😆
pai tocmai, ca poti sa incerci cam tot ce merge fara sa-ti schimbi deloc viata. Dupa cum spune si vorba: incercarea moarte n-are 😀
A, in cartea asta vorbeste despre niste locuitori ai unor insule (nu am retinut exact ce insule) care experimentau spanzurarea. Cica nu vroiau sa moara, dar vroiau sa vada cum e sa te spanzuri. Amuzant, huh?
Asta a propos de faptul ca sinuciderea e contagioasa. Un caz de sinucidere mediatizat declanseaza cresterea brusca a ratei sinuciderilor prin metoda respectiva.
asa da . cu spanzuratul nu stiu ce sa-ti zic 🙄 trebuie sa ai putin respect fata de patolog si sa nu-i prezinti un cadavru chinuit .
de ce s-a-nventat praful de pusca si munitzia pana la urma urmei ? nu ? 😆
p.s. aia cu incercarea-moarte n-are .. sunt doar partial de acord . dar daca-ti iese ? insemna ca proverbul nu e valabil ! 😆
da da, vorba aia: lasa in urma ta un cadavru frumos 🙂 Pana nici in moarte nu ne paraseste trebuinta de a le arata celorlalti consideratie…
si da… incercarea moarte n-are, dar ce te faci daca incerci sa mori? 😀
Apai… si cu proverbele-astea…
nope . nu consideratie . hiestetica si un pic de bun simt 😀
p.s. pai , eu la incercarea aia m-am referit . aduc oracolu psi incoace 😆
p.p.s. sper ca nu iti sunt prea neserioasa , nu ? ca nu am kef de schimbari „acide” . paa!
stai sa-l caut. e sub forma unul glob de cristal. Si l-am pitit pe undeva prin pod sa nu mi-l vada mama, ca zice ca vreau sa-i fac vraji. 😆
vezi cand si cei mai apropiati nu au incredere in „capacitatile tale cognitive” e cam problematique 😦
zic si eu asa o pilda in general 🙄
e cam ‘problematique-ul’ lor… nu al meu 😆 tot ce pot eu sa fac este sa-i menajez. Ca-s cam speriosi. De-asta mi-am ascuns globul, si acuma… poftim cultura generala, nu-l mai gasesc. Da nu-i nimic, implementez un search 3d cu modul pentru cautari avansate in locuri prafuite. Stai oleaca 😆