Dragii mei, m-am gandit eu ce m-am razgandit ce sa va povestesc in continuare, pana m-am oprit din gandit. Ca la fazan, cand, ca sa afli cu ce litera incepe jocul, unul spune alfabetul in minte si altul zice stop. La ce litera a ajuns alfabetistul in mintea lui cu aia se incepe jocul. Asa si eu. La un moment dat am zis stop si aveam in minte conceptul de rationalizare.
Suna bine conceptul asta nu-i asa? Suna a ratiune, a ceva de nivel inalt, te face sa te simti om destept. Maaama, rationalizez, ce tare sunt eu si ce evoluat… Ei bine, va dezamagesc. Nu e nici pe departe adevarat.
Hai sa vedem despre ce e vorba. Rationalizarea este un mecanism de aparare al eului. (ca definitie prin gen proxim si-atat, ca diferenta specifica o sa o auziti mai incolo).
Mecanismele astea de aparare ale eului fac exact ce le spune numele, si anume apara eul. Va mai amintiti ca eul se afla inghesuit intre si solicitat de 3 chestii: 2 interne (sinele si supraeul) si una externa (realitatea). V-am pomenit de reprimare si refulare, si va explicam acolo ca astea doua apar pentru ca eului nu-i convine sa tot auda supraeul care-l critica si nu-i da pace. Ei bine, astea doua fac parte tot din categoria mecanismelor de aparare ale eului. Care sunt mai multe, depinde foarte mult ce instanta este neconvenabila pentru eu. Oricum, ideea este ca, pentru ca eul sa se simta linistit si confortabil, el aplica anumite smecherii.
Rationalizarea este una dintre smecheriile astea. In ce consta ea?
Cand faci sau simti o chestie, nu prea stii de ce ai facut-o/simtit-o, si apoi, ca sa iti dai o explicatie te-apuci sa inventezi o ratiune, un motiv. ‘Probabil ca am uitat ca am facut cunostinta cu persoana asta pentru ca are o figura comuna’, ‘i-am dat o palma pentru ca e prost, si prostia e enervanta’, ‘nu vreau sa merg la terapie pentru ca nu am bani de dat pe asta, prefer sa fac altceva cu ei’, ‘tipul asta ma atrage sexual pentru ca e foarte destept’, ‘tipa asta mi-e nesuferita pentru ca se machiaza excesiv’, ‘vreau sa devin psihoterapeut ca sa ajut oamenii’ etc etc etc.
Dar astea sunt motive reale, veti vocifera! De buna seama ca noua ni se par cat se poate de reale, si-atunci am putea considera ca ele chiar sunt reale. Numai ca, de cele mai multe ori, ele ascund niste motive inconstiente si mai reale, dar pe care nu le recunoastem. De ce sa nu le recunoastem? Pai pentru ca daca le-am recunoaste s-ar chinui eul, cu alte cuvinte nu prea ne convine sa le recunoastem.
Spre exemplu:
„Tipa asta mi-e nesuferita pentru ca se machiaza excesiv”.
Ok, te-as intreba: si daca se machiaza excesiv care e problema?
„Pai e vulgara, nu imi place.”
Si daca e vulgara care e problema ta?
„Pai da, se machiaza ca o curva, sa se uite toti barbatii dupa ea. Si toti boii pun botu’, si se mai uita si dupa curu’ ei!”
Ok, si ce anume este rau in asta, de ce te deranjeaza pe tine?
„Ei uite pentru ca din cauza unor tipe de factura asta am eu discutii acasa cu al meu, ca tot timpul intoarce capul dupa ele, din cauza femeilor de genul asta se ajunge la divort”.
Aha! Deci nesufereala provine din gelozie. Dar asta iti e greu sa recunosti initial, pentru ca asta inseamna sa iti recunosti gelozia, neincrederea in tine, faptul ca iti simti relatia amenintata.
Acuma… sa nu va inchipuiti ca lucrurile se petrec la modul asta intr-o terapie. Dialogul ipotetic pe care vi l-am prezentat este unul cu scop pur teoretic, de exemplificare. In mod normal, lucrurile decurg mai tandru, mai molcom. Sau, cel putin asa ar trebui…
Alt exemplu:
„Eu sunt impotriva psihanalizei, pentru ca creaza dependenta!”
In ce fel creaza dependenta?
„Pai devii dependent de psihanalist.”
Asa si de ce ar fi asta un lucru rau?
„Pai cum de ce? E nasol sa fii dependent de cineva.”
De ce?
„Si tu! pai uite de-aia, ca daca la un moment dat nu o sa mai ai bani de terapie nu o sa te mai primeasca, psihanalistul nu se gandeste decat la banii tai, daca nu mai ai bani nu-l mai intereseaza.”
Deci problema ar fi ca daca la un moment dat nu-ti vei mai permite terapia, te vei simti abandonat.
„Nu te simti abandonat, chiar esti abandonat.”
Si asta e un lucru rau?
„Pai sigur ca da, te simti ca dracu, te simti ultimul om, suferi ingrozitor!”
De unde stii? Ai fost vreodata abandonat?
Tanaaa… frica de dependenta ascunde frica de abandon. Dar vrem sa ne amintim de experienta traumatizanta? Nici vorba de asa ceva. E uitata, refulata, ascunsa bine la cutie, normal ca nu ne convine sa o aducem in discutie, normal ca ne aparam de ea.
Si nu ma intelegeti gresit. S-ar putea intelege din ce am scris ca rationalizarea este o chestie negativa, pe care ar trebui sa ne abtinem sa o facem. Nici vorba de asa ceva. Mecanismele de aparare ale eului sunt in slujba eului. Fara ele aproape ca nu am putea supravietui, le avem pentru ca ne trebuie, ca sa zic asa.
Ce mi se pare mie important este sa le intelegem. Sa iti cam dai seama de ele. Pentru ca daca il intelegi si reusesti sa ajungi la buba, poti lucra pe ea. In exemplul cu tipa machiata excesiv, daca iti dai seama ca exista o problema in relatia ta, si o recunosti, poti sa te apuci sa o rezolvi, din interior. Cu alte cuvinte, asumandu-ti responsabilitatea asupra relatiei tale, asupra procesului de consolidare al ei, in loc sa stai tot timpul sa vanezi indicii cum ca ‘al tau’ isi tot intoarce ochii dupa altele, pe care le consideri, in mod eronat ‘vinovate’.
Hai, va sarut, si… ne auzim pe-aici!
Read Full Post »
Afreuda 