Contemplandu-mi indelung capodopera de blog, care deja a inceput sa capete o anumita patina a vremurilor trecute, stau si ma intreb oarecum obsesiv: sa-l continui sau nu?
E drept ca de cand am inceput sa ma ocup serios de el mi-a oferit anumite satisfactii, de care m-am privat cu masochism abtinandu-ma sa ma ating de el in ultimele (… cate s-au facut? aproape) 3 luni.
Nici nu sunt sigura ca mai stiu sa scriu.
Observ ca inca imi mai calca pragul prafuit circa 20-30 de calatori internauti in fiecare zi. Ce va mai pot spune, dragilor decat… poate ne mai citim.
Si ma opresc aici pentru moment. O sa continui aceasta subtila cochetarie cu ideea de a imi renova blogul uzitand de propriile ganduri.
a good old Kuss from Afreuda.
Pe mine ma apuca o tristete de nestapanit cand aud ca un blog oarecare e in pericol de moarte prin abandon. Chiar asa, sa il lasam sa moara ca pe un caine?
Asa cum exista asociatii pentru protectia maidanezilor sau a minorritarrilor sau a unor fapte istorice controversate tot la fel ar trebui sa existe o asociatie de protectie a blogurilor. Care sa ii oblige pe proprietarii delasatori sa se ocupe de bietele bloguri 🙂
Eu sper sa iti iasa exercitiile de revenire 🙂 Succes!
Tare maidanez vii a fi… psiholohule (inceaca shi tradu di limba rusă)…
sa inteleg ca te regasesti printr-una din categoriile date de mine intamplare ca exemple maidanezi/minorritarri/(auto)victimizati ?
Era doar o gluma, prietene de pe langa/de peste Prut…
Like 😉
Auzi! Pai ce! Faci un dragut de blog si dup’aia il abandonezi. Treci la treaba, ca acu de psihanalizam de nu te vezi.
Si cu berea aia … tot datoare ai ramas.
Marian
Ai disparut… sincer am fost pasionat de blogul tau, (cu toate ca nu am tins sa cunosc pra multe inainte de acesta) pacat pentru mine – noi, ca-i si disparut, pentru tine ma bucur. Probabil e o decizie corecta shi sper sa nu te mai intorci la citirea unor asememenea mesaje. Multumesc pentru tot ce ai oferit pina acum shi multzumesc!
Mereu tace… probabil corect face!
Plinge istericul – merită de ajutat oare?
fanii te vooor. urale. artistu nu intra in scena. unde e artistu? nervi. noi am platit bani la concertu asta!!! ops, era de caritate. uitasem. ne mai enervam acu sau nu?
pai daca scrii rar…
bai, trebuie neaparat sa dau de tine 🙂 tu erai parca la masteru` de psihanaliza de la maiorescu? am neaparata nevoie de neste infos [asa, mai din culise], pliz da-mi vreo adresa de contact de-a ta
Hello!
Cu cartile ce se mai aude? Le-ai terminat? 🙂
Pari a fi tare ocupată 🙂
🙂
incepi sa imbatranesti
imperceptibila uitare fereste-ma de toti si toate
imperceptibila visare tu esti aievea oare
imperceptibila strigare, la tine ajung
azi ma rasfat si maine plang
existi si ma intriga
tu esti afreuda
am fost
(-_^)
uitai sa ma laud: unu doi trei si alan dala sunt tot eu 🙂 cred ca incepe sa imi placa sa deraiez prin blogul tau, percep ca o defulare totul, asta daca oi mai stii semnficatiile corecte ale amaratului ala de cuvant folosit, auzi defulare! oare un cuvant poate fi amarat? dar un om? cred ca doar atunci cand incep sa ii patineze rotitele si nu se regaseste, inoata spre tarm dar nu vede malul; o fi furtuna prea mare sau am luat prea multa apa la bord. parca as fi intr-un avanpost al civilizatiei, simt ca o iau razna. mie mi-a placut avatar dar nu te condamn. nu stiu de ce comentariile tale nu m-au zgariat, nu m-au zgandarit. stii cumva spre ce planeta ne indreptam? suntem in hibernare? hai sa comunicam telepatic: gandeste te maine la ceva si imagineaza ti ca eu am primit mesajul! doamne! prostia doare, aud si vad numai oameni chinuiti si eu parca plutesc printre ei; ii vad dar nu ma pot salva nici pe mine. e drept ca nu schitez vreun gest pentru a scrie istoria dar … iar extraterestrii imi blocheaza caile de comunicatie .. se pare ca trebuie sa ma teleportez repede de pe situl tau .. si incepuse sa imi placa sa recitesc articole mai vechi de ale tale, bye bye
caut fata buna de amanta si nu gasesc, toate fetele sa vina la mine; lasati pe mail o descriere cu ce si cum doriti: sa nu sariti calul cu inaltimea ca am intre 170..180 cm, si restul se negociaza. si era sa uit, la un capitol mai stau nu f bine: timpul. asta e cel mai mare dusman al meu! dar cred ca si daca as avea o eternitate la indemana as fi neschimbat 🙂 si tot scriind asa imi dau seama ca nu zbor, uite ca nu sunt superman! acum chiar ca trebuie sa o sterg de aici: chemarea jocului, pardon jobului 🙂
afreuda ce zici de un gratar cu mici si mustar, o paine calda, un pahar de bere, te bagi?!