… dragilor, n-am mai review-at un film de nu-mai-stiu-cand. Am mai vazut cateva, de-alungul acestei perioade de absenteism partial de la datoria de blogger, numai ca… deh, circumstantele vietii printre care se numara: instabilitatea conditiilor, umblatul hai-hui, stresul legat de locuitul cu psihoticul si psihopatul, ramasul fara laptop combinate cu o multime de alte griji (care inca mai exista) m-au impiedicat de la a ma dedica scriiturii sistematice pe temele vechi.
Amu, despre Avatar nu ma pot abtine sa nu comentez cate ceva. In primul si in primul rand, o sa comentez marturisindu-va ca m-a dezamagit. E drept ca nu l-am vazut 3D, dar pe cuvant de vizionator daca m-a impresionat cu ceva. ‘Americanesc’ (va rog, luati sensul peiorativ al acestui termen) pana peste poate, comercial asemenea. Tematica rasuflata, ultra-exploatata in industria cinematografica, meschinarii slabe in scenariu.
Suspansul? Nimic special. M-am surprins plictisindu-ma in cel mai inalt grad.
N-as merge pana intr-acolo incat sa decid ca imi pare rau pentru investitia de timp, totusi curiozitatea a fost mare, iar filmul a declansat un adevarat fenomen. Numai ca… pentru numele cerului, ‘opera’ asta nu a avut absolut nimic special. Mai degraba as recomanda Pocahontas, care seamana pe undeva pe la substrat, doar ca actiunea este mai ‘pamanteasca’. E destul de clar: un SF/Fantasy care se pierde in efecte speciale neglijand mesajul de baza devine o productie slaba, desantata si superficiala.
Amu, sa nu mi-o luati in nume de rau, dar… pur si simplu… mneaaah!
Pe Cafe Gradiva am aflat ca in America a creat o epidemie de depresie. Ii urez felicitari lui James, dar… pas (din fericire).
Ti-am zis eu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Bine, eu n-am apucat sa-l vad inca 😀
Mwaaaa, ce prompta esti! nici n-am apucat sa dau ‘publish’ si ai si reactionat! 🙂
mi-oi fi zis, zeita Ada. Ei, ce-i drept, cu indreptatire iti dau sfanta Dreptate. Acum, e la tine toata! 😆
Poti sa-l vezi, dar… fa-ti un bine! du-te la cinema, si vezi-l cu ochelari dinaia de eclipsa. Cum, nu sunt pentru eclipsa? Ooooh, my bad, semanau atat de tare…
Carevasazica, vezi 3d-urile alea. Macar sa te bucuri de imagine. S-ar putea sa te distreze intrucatva. Eu l-am vazut pe un laptop. Mmmm…
Pai ti-am zis si ca tre sa-l vezi 3D, asta e toata smecheria. A, nu ti-am zis? Voiam sa-ti spun…
Evident, Anamaria, sper ca-ti dai seama din ce in ce ca trebuie sa ma asculti in tot si in toate si ca eu sunt singura persoana in care sa ai incredere si la care sa vii ca la un Oracol…
Pfuai, pfuai
Aaaa… pai daca nu mi-ai zis… e clar, tu esti singura vinovata. Da.
Oracole din Londra, ce zici Intelepciunea ta, o sa-mi gasesc un job decent?
da doamne, da doamne, da doamne! marti am interviu, tine-mi pumnii! Ah, uitasem, tu esti anti job, anti sistem, anti…
hmmm…
Spui că „… in America /Avatar/ a creat o epidemie de depresie”.
Probabil a declanşat ceea ce în sufleţelul omenesc este de mult… Poate de la Adam, chiar.
Zic şi eu.
Asa cica. A creat un fenomen de tipul: „nostalgia dupa intangibil”. Acuma nu stiu… mie mai degraba mi se pare mai puternic la capitolul asta „When dreams may come” decat Avatar. Nu mi se parea cea mai idilica lume, cu bastinasii aia primitivi. Raiul pe pamant, idealul de mediu de viata nu-l vad ca obligandu-ma sa stau cu arcul in mana si sa ma uit permanent peste umar.
in fine, americanii astia nu stiu ei prea multa carte… 😆 pun botu’ la tot ce le spun filmele…
Mei, eu cred, desi ar trebui sa-mi tin gura ca n-am vazut filmu (da cred io ca m-am cam prins cum e) ca s-au deprimat aia cu o viata de kkt si o minte de 10 ani de varsta, care nu stiu de capul lor si care si-au vazut visele cu ochii in contrast cu viata lor de zi cu zi.
Mai clar e vorba de gapul intre ce suntem si ceea ce ne dorim sa fim atunci cand nu avem habar cine suntem de fapt si cum ne raportam la Ideal. Doar in situatia asta te poti deprima la un film gen paradis primordial in varianta americana. Altfel, poti deveni cel mult nostalgic.
Na, dar or fi si alte situatii pe care nu le inteleg io…
Partea cu adevărat pozitivă a filmului – dacă ai răbdare să urmăreşti până la sfârşit – este că dom’ comandant nu este nici incompetent, nici laş. Adică, luptă – chiar binişor! N-am mai văzut de mult o parodie care să trateze cu seriozitate, totuşi, cauza ofiţerului american.
Cum, Avatar nu-i parodie?!… Atunci, mă scuzaţi… 😆
😆 e bine ca totusi a reusit sa te amuze. bine ca nu te-a deprimat. 🙂
cu două mâni cu care m-am luat de cap votez pentru Avatar la categoria fâsul anului; şi cu doi genunchi pe deasupra capului în care am putut să localizez eu durerea după ce am reuşit să ies din sală.
Dar mi-au trecut toate cele după ce am ajuns acasă la mine, unde am revăzut Portocala Mecanică a lui Stanley Kubrick.
dar să lăsăm filmele, că ne prinde dimineaţa!
baftă la job sau, mă rog, la interogatoriul pre job-izare.
mai angajează boschetari? Ştiu eu pe unul interesat: Supra eul meu. Pot să îl trimit la interviu?
P.S. cu facebookul tău cred că tocmai am intrat în relaţie transferenţială.
hopaaa… ce declaratie, multumesc. blush, blush. 🙂
ia sa vad si eu Portocala mecanica… am tot auzit de el ca merita. Ar fi o cura de dezintoxicare bunicica dupa Avatar si o porcarie din seria Chucky. 🙂
😆 si supraeul tau e homeless? Si al meu. Nu stiu de unde sa-l mai recuperez pe sarmanul. De prin prima psihanaliza de pe undeva. 😆 Mie nu mi-e dor de el. In schimb cei care ma cunosteau inainte sunt nostalgici dupa mine-avandul. Oricum, daca nu tipa inseamna ca si-a gasit o chilie mai ospitaliera decat psihicul meu, asa ca nu-mi fac griji.
Acuma nu stiu cum o sa se prezinte la interviu supraeul tau. Vezi acolo sa nu fie prea pretentios la conditiile din pubela cu acces gratuit. Ma intreb cat o fi salariul… 😀
@Ada: pai aia-i. Ca eu nu vad nimic acolo demn de a fi visat. In afara de faptul ca stau niste bolovani plutind prin aer ca intr-un quest care mi-a placut foarte mult la vremea lui (si mai apoi), Septera Core, sau ca intr-un tablou suprarealist cu un castel sapat int-o piatra suspendata deasura marii. Liane, jungle, peisaj salbatic… In rest, o viata primitiva, apropiata de natura, cu ceva tente de spiritualitate/samanism destul de slab ilustrate. Si oricum, tot acest presupus rai era infestat de actiunea asta tembelistico-americaneasca de tipul: downloadeaza-l p-ala din corpul gazda, incarca-l la loc, ai grija sa nu moara avatarul, ia masinaria diavoleasca de zburatacit si mai fa cateva scene demne de un simulator de zbor cu un cazan de efecte grafice 3d, conspiratii de exploatare a resurselor naturale ale bastinasilor…
Chiar asa, goana ‘invadatorilor’ dupa resursa aia jmechera m-a dus cu gandul la conchistadorii spanioli. Foarte foarte neoriginal.
Ce-ar mai fi fost? Copacii aia umblatori interconectati… ii gasesti peste tot (ma gandesc si la un heroes, jocul, si la LOTR)…
Nimic, nimic, nimic.
imi sta in fire de cate ori doresc sa iau parte la un dialog, sa spun ceva contrar parerii interlocutorului… daca stam de-aceiasi parte in barca, ne putem rasturna, nu-i asa?
de aceea nu-mi lua in nume de rau daca iti spun ca pentru mine Avatar a fost un film frumos. Nu cel mai frumos pe care l-am vazut, dar mi-a placut povestea lacomiei americane care vrea sa cucereasca orice pentru petrol (e un film facut de americani pt americani, nu? sigur n-a incercat james sa ne spuna ceva noua romanilor in special. iar la memorable quotes apar numai citate legate de razboi si despre adevaratele lui motivatii, sacrificii, etc), mi-au placut de asemenea foarte mult cele cateva idei consacrate despre legaturile stranse din cadrul ecosistemelor, despre accesul la invataminte prin intermediul ritualurilor vechi de cand stramosii, si despre invatare, cum ca nu poti sa umpli un pahar deja plin….
toate acestea aduse in prim plan apropiat de efecte 3D.
l-am vazut acasa si eu, fara 3D, la dimensiuni mici, iar ulterior m-am dus sa-l vad 3D si abia atunci, vazandu-l a doua oara, si infuzata de parerile negative ale marilor critici de arta – bloggeri romani de pretutindeni – nu m-am mai putut abtine sa nu observ ca replicile sunt „nelucrate”, ca felul de-a fi al personajelor e americanescul din telenovele americane. Poate ca asta se explica prin faptul ca si producatorii au fost coplesiti de maretia proiectului in ceea ce priveste tehnologia 3D si n-au mai avut timp, sau resurse, pentru a mai acorda la fel de multa atentie dialogurilor dintre personaje.
Pornind de la comentariul tău despre Avatar, dar sărind tare departe…
Pari fată jună.
Sînt curios ce o să scriu mai încolo, peste ani şi decenii…
Este o răutate din partea mea, ca orice adevăr care pică prost… Deseori mă uit pe stradă la tineri şi mă întreb ce vor deveni. ori la vîrstnici, meditînd unde s-a dus putinţa lor de a face rai din ceva acum (mă refer la vîrstă) atît de cenuşiu.
Nu ştiu unde dispar tinerii.
Poate părea trufie din parte-mi.
Despre posibilitate răutăţii altminteri am pomenit.
Dar ideea, avertismentul rămîne.
Că undeva, frumuseţile dispar ca proastele… Vorba lui Mazilu, deşertul înfloreşte infinit mai greu (inclusiv la cel care scrie astea…).
Un homme / une femme prevenu(e) vaut deux însă…
Stii de ce nu ai inteles filmul? Pentru ca nu cunosti (indeajuns?) detalii despre istoria Americii, nu te mentii la curent cu intamplarile de prin America. Daca ai ceva timp, da pe la wikipedia si cauta Civil War. Mai google si despre oil spill. Pune piese together si o sa faca sens filmul. Iar daca ai idee despre Biblie, o sa vezi multe multe idei luate si de acolo. De fapt, filmul asta e un blend atat de interesant incat place unui range mare de oameni si backgrounduri. Iar din cate s-au spus pe aici, si s-au scris, Avatar nu se vrea film unic. Se vrea film cu substanta, care a reusit in sfarsit sa aibe si finisajul dorit de director – cu ajutorul supercomputerelor si programele de 3D modeling avansate. Dar pun pariu ca si asta ti-a scapat. Acum te poti considera diferita, sau pur si simplu ignoranta 🙂
Cred ca te-ai concentrat prea mult la efecte speciale – care sunt intr-adevar ceva de necrezut. Incearca sa te joci Mass Effect, apoi un NBA 2011, si apoi uita-te la film. Spune-mi care e mai realistic.
Si vezi-l in 3D. Te asigur ca se merita.
Cat despre comment-ul tau „in fine, americanii astia nu stiu ei prea multa carte… 😆 pun botu’ la tot ce le spun filmele…”. Complet dezinformata, ignoranta, si mai ales puerila.
Poti sa arunci cu roshii stricate acum.
Din pacate Ana nu mai este printre noi ….
😦 R.I.P.