Oftez din greu. Daca e ceva ce detest pe lumea asta ca activitate (cel putin pentru mine) de rutina este alcatuirea cv-ului si aplicarea pentru joburi. Mi se pare o sarcina atat de scarboasa in esenta ei incat o tot aman de pe-o saptamana pe alta. Ar trebui facut in seara asta. Ar fi trebuit facut ieri, alaltaieri, acum 3 saptamani, acum 3 luni. Nu s-a putut. Motivele? Nenumarate, dintre care 80% pretexte. Alta data ma motiva spre actiuni ‘sanatoase’ un soi de semipanica. Era un efect mobilizator care ma scotea dintre carpe (in fine, ele se numesc indeobste cearceafuri), ma ridica in doua si ma punea la treaba. Insa de cand am invatat sa ma apar de angoase, temeri si am capatat nonsalanta asta care-mi transmite pe fundalul gandurilor „totul este absolut in regula, nu am ce sa patesc, nu am absolut nimic de pierdut in nicio situatie, oricat de grava ar fi”, nu ma mai determina nimic sa actionez contra rezistentelor mele.
Niciun ‘trebuie’, niciun ‘am nevoie’, niciun ‘imperios necesar’ nu mai au acelasi efect asupra mea.
Si totusi… Pe undeva trebuie sa existe in dram de… responsabilitate se numeste? Oare cand am ramas fara ea? Si, mai ales, de ce?
Afreuda 
si mie mi-e groaza sa bat pe la usi,dar pana la urma poate fi un pret pe care-l platim pentru indepedenta noastra!merita!!!!
sa speram. Intre timp am reusit sa-mi incropesc un cvlache, si am aplicat la vreo 15 joburi pe bestjobs. Astept sa-mi sune telefonul.
si-acum, sa ma gandesc ce raspuns dau la intrebarea de baraj „cum te vezi peste 5 ani”…
cu ochelari. 😀
Anamaria, eşti pe drumul cel bun. Ţi-am dat în cărţi şi mi s-a arătat că, la drum de seară, vei da nas în nas cu Oblio, care ţopăie vesel prin Pădurea-fără-rost.
Mergi, carevasăzică, mai departe. Oricum nu vei ajunge nicăieri.
😆 da, norocos Oblio asta, care are privilegiul sa topaie. Eu o sa stau intepenita in scaunul cu rotile ‘lol’ topaind cu destele pe taste. Intru iar in robia calculatorului, timp de 8 ore pe zi. What a life!
Merg carevasazica mai departe. Oricum n-am de-ales. Vedem ce-o mai fi. Si unde-oi ajunge… la o sole mio. Cand oi iesi la pensie! sau cand oi fi psihanalist. 🙂
Hai ca nu pot sa tac. First de ce te-ar trage inima la un lucru fara rost. E bine ca te trage invers. Luatul unui job asa, ca nu se poate fara e fara sens si trist.
Responsabilitate. Glumesti? Asta e din capitolul „parinti, cu ce sa-i speriem pe copii”. Ce-i aia responsabilitate?
Eu am impresia ca tu nu vezi, in sinea ta, de ce ai face asa o mutare, pur si simplu nu intra in sistem (IT:D ). Si atat.
@Ada: baaaaaaaniiiiiii!
supravietuirea, psihanaliza, chiria, masterul… ohoooo!
Cu timpul psihologii se fac neputincioși… Calimi și indiferenți din cauza neputinței:) Poate asta e un fel de autoactualizare…
Ei, nu la asta ma refeream. Banii sunt tot panica zic io 😀
@gambitmoldovenesc: ce legatura are domle statutul de psiholog cu calmul si indiferenta datorata neputintei? N-are nicio gara. tu? ce meserie ai? proiectant? 😛
@Ada: nu nu nu, banii nu sunt panica.
Banii sunt niste hartii colorate cu ajutorul carora poti sa faci schimburi interumane de genul: io-ti dau asta tu-mi dai asta, sau eu fac asta pentru tine iar tu faci asta pentru mine. Banii sunt undeva pe la mijloc p-acolo. Dar hey, teoria asta o stiai si tu, nu? In orice caz, este preferabil sa-i ai, aici nu cred ca incap discutii.
😆
🙂 reflectant…. polițist. Corect nu-s legături, dacă capătă statutul de psiholog… e suficient, citim de dragul statutului. Fericit de psihologul care iubește matemateca. 🙂
@gambitmoldovenesc: he he, da, adica io, myself & Anamaria.
sa vedem cand oi face analiza (matematica) cu mintea omului in loc sa fac psih_analiza. 😆
ar fi ceva…
iti spun eu: ai avut prea multa in poli, si te-ai blocat.poli e un abuz, si esti sleita, sper ca nu iremediabil de responsabilitate…poate iti vei reveni
da, poli e curat abuz. Ma si mir c-am rezistat pana la final.
acuma sa vedem cu ‘sleiala’ (asa se zice?) asta. Ca din septembrie ma tot hodinesc… 😆 eu zic ca e cazul sa intru din nou in campul muncii, mai ales ca ma simt ca si cum as avea ‘forte noi’. Amu… sa vedem.
… aproape nimic nu rămîne, doar niște rezultate clare pe alocuri, dar fară socializarea analizelor 🙂
socializarea analizelor? Hmmm… ce-o fi insemnand asta? 😀
🙂 asta e pentru tine… tu ești cu prihologia
da da da. sa stii ca prihologii (cum le spui) au singura grija asta: sa descifreze sintagme ciudatzoase de cuvinte. 😆
De-asta nu mai dorm la noapte, sa stii. 😛 O sa am numai cosmaruri pana nu ma lamuresti. 😀
🙂 Bun, părerea mea fără psihologie științifică: atunci cînd persoana este epuzată din diverse cauze pe care nu mai reușește să le observe, cred că are nevoie de singurătate sau izolare socială (calculatorul inclusiv) 🙂 pe o perioada nu prea mare de timp (1-2 săptămîni), în această perioadă să facă activități limitate, care cu timpul prin rezultatele sale fidele, intărește sentimentul de autoeficiență, autocontrol, clarificare…. da pe seama matematicii e gluma exemplu la figurat….
hmmm… sper ca nu te referi la mine. Eu am luat pauza din septembrie 😀
sunt pauze obositoare… :), pentru tine sau pentru performanță a fost pauza?
🙂 pentru performanta nu. Am facut performanta, doar ca pe alt segment de viata. 😀
Pauza a fost pentru mine. Inevitabila, as taxa-o.
Oricum, nu mi-o mai permit, asa ca… acuma mi se pare ca fac performanta tinandu-ma inchegata in asteptarea telefonului sa sune. ‘Va invitam la un interviu’: cuvinte care mi-ar suna magic in perioada asta.
A devenit o urgenta. Brrr….
mă tem că vei exploda… aștepți să sune un telefon stăin pentru tine care aduce fericire cu sacul, poate și va aduce cine știe… da tu o vei recunoaște?
Iubeshti sa dai interviuri 🙂
mai, nu ma astept la ‘fericire cu sacul’. Ma astept sa-mi gasesc un job. M-am resemnat demult ca nu e vorba de fericire in asta, si am amanat pe termen mediu demersurile de obtinere a ‘fericirii’. Oricum, fericirea e un termen prea amplu pentru ceea ce vizez eu in momentul de fatza.
fereasca sfantul sa explodez. Vreau sa-mi pastrez dispozitia la nivelul asta. Si sper ca tensiunea asteptarii sa nu se acumuleze prea tare si sa se scurga ca si cum s-ar rupe barajul de la Paltinu.
Amu, om trai si-om vedea.
Telefonul nu mai suna…
Daca nu suna… e de rau. 😀
inseamna ca eu văd prea extremist treaba…:) sau tu povestești interesant, 1 septembrie cu sleire de puteri, dar pină la urmă doar măseaua puțin se clatină…., sensibele mai sunt fetele astea 🙂 Cum este corect: psiholog sau psiholoagă?
auzi mai… gambitmoldovenesc: sa nu te iei de mine cu d-astea misogine ca nu-ti merge. 😛
Am vazut si masculi sleiti de puteri in egala masura. Oricine, indiferent de sex are dreptul la oboseala, la ‘a nu-i conveni ceva’ & etc.
e o chestiune specific umana. scurt.
acuma… psiholog sau psiholoaga? Nu stiu. tie cum iti suna mai natural? 😆
psiholoaga ma duce cu gandul la oloaga, iar asta imi duce zburdalnicele inchipuiri mentale catre… misoginism. adica, barbatii ne-ar spune asa ca sa parem mai oloage decat ei in descifrarea psihicului. ma bag si yo in zeama, ca trebuie mai multe ingrediente sa iasa ciorba buna. 😀 😀
adică au nevoie de pretexte pentru a discifra mai bine psihicul… Pote psihooală 🙂
era prea gri fondul ala de la comentarii, nu credeti? ma deprima, si apoi tre’ sa ma duc la psiholog. si nu am bani. ZzZzZz
🙂 toți obosec, … stai bine cu atletismul, și bărbații sleiți de puteri așteaptă să sune telefonul. Interesant sună : mascul sleit de puteri 🙂
Mai natural, exemplu: Domnișoara psiholoagă vă felicit cu aniversarea a 71 de ani 🙂
@Carmen: da, si eu am o idiosincrazie la oloaga din psiholoaga. Dar exista corespondentul masculin si in psiholog… Psihologeasa? Nu, asta e nevasta psihologului. Psihologa? Hmmm… greu, greu. Tre sa ne mai gandim.
ce e cu fontul gri de la comentarii? La ce te referi?
Vezi mai Carmen mai ca tu nu tre sa te duci la psiholog, tre sa te duci la psihanalist. Auzi?
Faci tu rost de bani. Ar trebui sa fii platita pentru scris. cum ar fi? 😉
@gambitmoldovenesc: si tu… chiar esti caraliu? de care nene? d-ala care da amenzi? Hmmm… nu-ti dau nicio spaga, sa stii. Nu pana nu iau 5 salarii. (am calculat, cam atata-mi trebuie ca sa-mi platesc datoriile, presupunand ca nu mai fac altele intre timp)
la chestia cu 71 de ani, scuipa-te peste gura, zi doamne fereste. Oricum, domnisoara nu mai sunt de cand mi-am investit virginitatea, asa ca…
ce chestie, domnisoara psiholoaga… stau acum si ma gandesc… suna cam la fel de rau ca si domnisoara inginer. Ceva nu suna bine. Oare termenul de domnisoara insasi?
cum ar suna domnisoara psihanalist? Doaaaamne fereste, sa nu mai cobim aici. Daca e sa fie, imi pun o verigheta care sa simbolizeze o casnicie inchipuita si cu asta basta.
bai, m-am dus deja cu gandul la baba din great expectations. Dumnezeule! tre sa ma marit pana la 50 de ani, ca atunci or sa-mi apara primele riduri. 8-x
desi… cu cremele astea, cine stie ce-mi rezerva viitorul in materie de beauty & style?
si oricum, zambetul te scuteste de riduri, donc… 😆
Pai, avatarul tau e gri, al ui gambitmoldovnesc la fel, nemaivorbind de avatarul homelessilor din wordpress (no ofense, Ada). Si de-aia m-am gandit aseara sa mai adaug un pic de culoare, ca avatarul meu e… colorat. 😉
Psihanalistii sunt ocupati, Anamaria, trebuie sa apelezi la psiholog pana isi fac ei timp in agenda, sau si mai grav, la psihiatru, daca ai de gand sa-ti tai venele fara amanare. Bine, dar daca vrei sa o faci cu adevarat, nu te mai duci la psihiatru. Sa spunem atunci… daca iti vine sa te dai cu capul te pereti si sa iti smulgi parul din cap. Suna mai… onest. 😀
Sa fiu platita pentru scris… auzi la ea! 😆 Eu si toata populatia blogosferica, nu ne-am dori cu totii asta? Bine, ideea ar fi ca primul pas e sa SCRII, iar eu am fost in concediu (fara plata, desigur) in ultima vreme nefasta.
Domnisoara „psihoLOGISTA”! How’s that?
Mai Carmen mai, nu toti psihanalistii sunt ocupati. Depinde…
La psihiatru? Doamne sfinte miluieste apara si mantuieste. Psihiatrul chiar daca te vede sanatos la cap tot il indeamna ‘necuratu’ sa prescrie o reteta. Doar asaaa… ‘ca sa fie’. Dupa cum i-a ars matusa Poli lui Tom Sawer o scatoalca anticipativa. ‘Oi fi facut tu ceva’. Asa si psihiatrii: ‘oi fi avand tu vreo boala’. 😀
psihologista? Da da da… merge. Ma duce cu gandul la logistica. Faci transporturi de ganduri pe soselele mintii. 😆
Carmen, misoginismul te duce cu gandul la psih-oloaga si nu invers.
Ca altfel te prindeai ca si psih-olog tot aia e!
Haha, propriu-mi misoginism!! :lol :Ce te-ai prins.
Cred ca are legatura cu evenimentele recente… inconstient, cum altcumva?
Uf, misoginismul… scarbos subiect. Bunica-mea (ma-sa lu’ raposatu’ de taica-miu) este o femeie pe de-o parte falica, pe de alta patriarhala, pe de alta misogina. Si culmea e ca, ea era stapana casei… the authority, sa zicem asa.
he…
dragelor, eu una… declar deschis si fara pic de rushine: am o problema maaaaare de tot cu misoginismul, fie ca vine de la barbati, fie ca vine de la femei, fie ca vine de la transexuali sau hermafroditi. Asta include si bancurile misogine. Nu suport sa le aud, si mai ales nu suport sa aud femei razand la astfel de bancuri. Pricep, dar nu accept motivele pentru care reactioneaza ca fiind amuzate.
Pe scurt… cah!
cuvintul domnișoară e de prisos…, toți doresc să fie masculi recunoscuți, cine nu reușește alege și el o poziție diferită 🙂 posibil și cuvîntul doamnă e de prisos, facem unirea și egalitatea de genuri în sfîrșit! diferența asta e vreo prostie venită de la natură… din momentul cîn toți vor semăna, se îndrăgostește fiecare de el 🙂
Misoginismul… ar fi el scîrbos subiect, povești internaționale fără valoare, și antipatia asta se asociază întîmplător… cine oare au inventat fuste pentru fete???
he he, buna intrebare…
dar eu cred ca pantalonii au fost inventati mai degraba. Fusta cred ca era imbracaminte unisex in perioada primitiva. Pana si-a dat seama barbatul ca alearga cam incomod dupa prada in chestia aia in care ti se incurca picioarele, si a venit cu o inginerie mai practica…
pantalonii la fete ce cauta? ce nu gasea fusta probabil… Negrii au inventat pantalonii, pe semne lor la vinătoare le încurca alergarea, civilizația europeană de la negri a pornit…
pai ce sa caute pantalonii la fete? Nimic. Fetele cauta la pantaloni. Comoditate, caldura…
ce sexual suna…
dar asta cu ‘civilizatia europeana a pornit de la negri’ mi se pare cam hazardata. sau… io stiu?
Carmen, esti misogina? Of doamne! trebuie neaparat sa incepi terapia!!! e grav! 😛
Nu mai Ana, am perioade asa… daca ma calca vreo fomeie pe coada de pisica aristocrata. Dup-aia mi se reface nervul afectat.
Hai ma Ana, evident ca e misogina Carmen. Altfel crezi ca mai vbeam cu ea?
😆 L.O.L
@Ada: si tu brutus(a)? Eu militez aici pentru antimisoginism si am doua prietene misogine. Ca sa vezi ce paradox. Cred ca maine la terapie despre asta o sa vorbesc. Cu misoginismul barbatilor m-am mai lamurit/impacat/invatat sa deal-with. Dar cu-al femeilor… asta inca reprezinta o problema pentru mine.
E mult mai ascuns si mai subtil. Si mi se pare ca e un pic mai periculos, mai ales cand mai vine ‘intricat’ cu invidia…
Aoleu mai Ada mai, cu invidia aia nu stiu cum facem, cred ca o sa scanez printurile dupa scanuri si o sa ti le trimit asa. Daca nu gasesc scanurile originale scotocind pe cd-uri mai vechi. Fir-ar.
@Carmen: pai si daca te calca vreun barbat pe bataturi nu devii misandra? Sau cu barbatii esti (ca mai toate femeile) mai iertatoare? Hmmm… daca pe taica-tu nu-l ierti, oare de ce ai fi cu ceilalti mai indulgenta? (sper ca nu-s salbatica, ma ierti daca sunt…)