Duminicile cu Psihanaliza – Clivajul

Dragilor, am tot auzit intrebari pe tema asta, asa ca m-am decis sa incerc sa raspund. Atat cat pot si, evident, ajutata si de altii. In primul si in primul rand, ceea ce ar trebui sa stie de la bun inceput orice calator in ale mintii cu scaun la cap este ca termenul de clivaj este clivat. Nu radeti, ca asa este. O sa intelegeti mai incolo de ce zic asa. Ca sa nu-mi uit ideea: Exista doua tipuri de clivaj: clivaj al eu-lui, si clivaj al obiectului.

O sa incep „ca la carte”, cu o definitie (sau ≥ doua):

Clivaj al eu-lui (Ichspaltung): Termen introdus in 1927 de Sigmund Freud pentru a desemna un fenomen propriu fetisismului, psihozei, apoi perversiunii in general si care se traduce prin coexistenta in Eu a doua atitudini contradictorii, una constand in a refuza realitatea (refuz), cealalta in a o accepta.

Carevasazica, termenul asta ‘greu’ porneste din cotloanele intunecate ale mintii parintelui-nostru-al-psihanalistilor, papa Freud. Mai citim urmatoarele informatii utile societatii in care vietuim:

Notiunile de Spaltung (clivaj), disociere si discordanta, au fost initial dezvoltate, la sfarsitul secolului XIX, de toate doctrinele care studiau automatismul mental, hipnoza si personalitatea multipla. De la Pierre Janet la Josef Breuer, toti clinicienii dublei constiinte (inclusiv tanarul Freud) vedeau in fenomenul de coexistenta a doua domenii sau a doua personalitati care se ignora reciproc o ruptura a unitatii psihice care antrena o tulburare a gandirii si a activitatii asociative, conducand astfel subiectul la alienare mentala si deci la psihoza.

Bon, asta fuse Freud + perioada lui de glorie ± ceva veacuri de cercetari in privinta a ceea ce se numeste/numea indeobste nebunie.

Ca sa intelegem mai bine, iata ce ne spune despre clivajul Eu-lui Marele Dictionar al Psihologiei:

Clivaj al eului, clivaj al subiectului: Pentru Freud, mecanism de aparare, constand in mentinerea in acelasi timp a doua atitudini contradictorii si care se ignora in ceea ce priveste realitatea, in masura in care aceasta se opune unei exigente pulsionale. Una din aceste atitudini tine cont de realitate, cealalta o neaga. Lacan … (mai incolo 🙂 )

1946/1975 – ghici ciuperca cine-i…

Intervine femininul din intelegerea functionarii psihicului uman: Isi face aparitia fermecatoare Melanie Klein, care face urmatoarea jmecherie:

a reluat notiunea freudiana pentru a deplasa clivajul spre obiect si a elabora teoria obiectelor bune si rele, in timp ce Jacques Lacan… … wooow aici nu mai transcriem…

(Sa nu ne speriem de Lacan, totusi, ca nu e fantoma de la Opera, desi… Hmmm…)

Iata o alta definitie, mai umana decat ‘elucubratiile’ excentrice lacaniene:

Clivaj al obiectului (Objectspaltung): Mecanism arhaic de aparare care se manifesta inca din pozitia schizoparanoida, scindand, pentru a se sustrage angoasei, obiectul pulsional in obiect bun si rau.

Ca sa ramanem la Melanie Klein (Jaque Lacan e mai departe de Marea Britanie si de Big Ban-ul care ne orienteaza temporal), citim de la Glen O. Gabbard:

Clivajul este un proces inconstient care separa in mod activ unele de alte sentimente contradictorii, reprezentari ale Sinelui sau reprezentari de obiect. Desi Freud (1927/1961, 1940/1964) a facut remarci dispersate referitoare la clivaj, Klein (1946/1975) este cea care a oferit clivajului un rol esential in supravietuirea emotionala in primele luni de viata. Clivajul ii permite copilului mic sa separe binele de rau, placerea de neplacere si dragostea de ura, astfel incat sa pastreze trairile, afectele, reprezentarile Sinelui si reprezentarile de obiect cu coloratura pozitiva in compartimente psihice bine izolate, la adapost de contaminarea de catre cele negative.

Apai daca nu e clar… Io nu mai stiu ce sa mai zic. Plus de asta, urgent, dar absolut urgent, e nevoie de un Dunhill Black (Fine Cut, nu altfel 😉 )

Inainte de shopping tutunistic, iata inca niste utilitati care musai fac parte din trusa de prim ajutor a psihoterapeutului (nu de alta dar, din auzite –  slava Cerului, lucrul cu pacientii care cliveaza este cel putin neplacut, daca nu chiar foarte dificil si, uneori, amenintator la adresa integritatii fizice a participantilor):

In viziunea lui Kernberg, clivajul este caracterizat de anumite manifestari clinice:

1. expresii alternative ale unor comportamente si atitudini contradictorii, pe care pacientul le priveste cu lipsa de ingrijorare si negare blanda;
2. impartirea tuturor celor din mediu in tabere de „total bun” si „total rau”, care este definita deseori ca idealizarede sau devalorizare si
3. coexistenta unor reprezentari ale Sinelui contradictorii, care alterneaza intre ele.

Desi Kernberg a considerat clivajul ca principala operatiune de aparare la pacientii cu tulburare de personalitate de tip borderline, clivajul poate fi observat la toti pacientii in anumite momente (Rangell, 1982) si el nu diferentiaza in mod clar pacientii borderline de cei cu alte tulburari de personalitate (Allen et al., 1988). Kernberg face distinctia intre caracterul nevrotic si borderline, in parte si prin preferinta acestuia din urma pentru clivaj, fata de refulare, dar cercetarea empirica arata ca aceste doua aparari opereaza independent si pot  coexista la acelasi individ (Perry si Cooper, 1986).

Cam asta pentru duminica asta, dragii mei.

Sper ca v-ati trezit din somnolenta cauzata de petrecerea de revelion.

Kuss!