Leapsa Mihail Sebastian

Venita de la Dragos.

Vazandu-ma eu cu leapsa asta, care suna ‘Dac-ar fi sa spun ce inseamna Mihail Sebastian pentru mine ce as spune?’.

Prima mea reactie a fost: hmmm… cine-o fi Mihail Sebastian ca am tot auzit de el. Imi amintesc vag ca am citit Orasul Cu salcami si Accidentul…

Asa ca m-am dus la mama (care-i profa de romana) si i-am pus problema: mama, uite care-i treaba, mi-au dat astia o leapsa, cica sa spun cine-i Mihail Sebastian pentru mine. Ia spune-mi si mie cine-i Mihail Sebastian asta, ca ma fac dracu’ de ras.

Si normal, fata de intelectuali, cum sa ma lase mama sa ma fac de ras? (ca d-asta eram io obligata sa iau numa’ 10 la scoala). Asa. Si… magie, imi scoate mama din biblioteca o carte careia ii zice ‘Mic dictionar, scriitori romani’. Aha, deci pot sa citesc aici cine-i Mihail Sebastian, ce chestie!

Si ce-am aflat? Pai am aflat ca Mihail Sebastian asta e un nene (logic) care a trait intre 1907-1945, fiu de intelectuali si asta (saracu’). Auziti, a facut Dreptul p-aci prin sat pe la noi, in Pizdesti, dupa cum spun Surorile Marx, si s-a mai dus si pe la Marele Bucuresti (adica Parisul) sa studieze tot dreptul. Aha, deci dreptul. La ce i-o fi trebuit astuia sa scrie Orasul cu Salcami si Accidentul, dac-a studiat dreptul… in fine.

Apoi, cica dramaturg, eseist, romancier. Aha. Deci a fost si dramaturg si eseist. A da, normal, ca tot el a scris si Steaua fara nume… asta-mi aminteste ca tre’s-o vad…

Cica debuteaza in ziarul Cuvantul. Ma rog…

Si-apoi cica publica in majoritatea revistelor importante ale vremii. Bagacios si asta. Histrionic. Sa publice el, sa-l citeasca lumea, sa se bage in seama… da.

Mai departe: cica la un moment dat ‘debuteaza editorial’ (nu stiu ce inseamna asta) cu un volum de proza, ii zice ‘Fragmente dintr-un carnet gasit’. Asta se intampla in 1932. Adica pe la… 32-7=… … 25 (am calculat bine?) Mwaaaa, ce tanar. Si io am publicat in Cultura tot la 25 de ani. Aha, deci nu-i mai bun ca mine.

Ma rog, alte scrieri: (cica opere principale) Orasul cu Salcami (p-asta am citit-o), Accidentul (si p-asta am citit-o), Jocul de-a vacanta (suna foarte bine), Steaua fara nume (p-asta tre’ s-o vad), Ultima ora  (hm, asta nu-mi spune nimic).

Asa. Ce mai citim: S. este un scriitor total: a cultivat cu stralucire publicistica, pamfletul, eseul, genul epic, teatrul. Ca dramaturg – personalitate cu totul distincta in intreaga istorie a artei dramatice romanesti – el este maestrul necontestat al teatrului poetic.

Deci ne-am lamurit cine e Mihail Sebastian. Bun lucru.

Acuma sa vedem cine e pentru mine…

Pai, in primul rand imi amintesc de perioada in care l-am citit. Era o vacanta de vara, aveam 17 ani. Taicamiu era prin spitale, familia (maicamea si fratimiu) erau cu el, eu stateam acasa cu ma-sa. O nenorocitenie de femeie. Chior de bani nu aveam, toti banii trebuiau dati spaga la doctori. De-abia aveam de iaurt. Deci nu-mi puneam problema sa plec nicaieri, uneori nu aveam bani de timbre sa pun scrisori la posta pentru o prietena cu care corespondam (ca n-aveam internet). Asa ca stateam acasa si citeam. Ce-aveam prin biblioteca, asta era la Editura Eminescu. Tot atunci citeam si Rebreanu, Camil Petrescu, ce gaseam.

Imi amintesc vag de cartile astea doua (care de fapt erau una singura). Orasul cu salcami si Accidentul. Tin minte ca mi-au placut, m-au transpus intr-o anumita stare, au fost printre cele mai sensibile carti pe care le-am citit in perioada aia. O poveste de dragoste, o gara cu un tren care pleca, cineva ramas pe peron, niste plete care fluturau de la geamul vagonului, emotia despartirii…

Nu cred ca le voi reciti acum. Au ramas undeva  in mine, le am, dar nu mi le mai amintesc.

Concluzia este… Mihail Sebastian a fost un om bun…

Va imbratisez, si ne-auzim.