Dragii mei, de data asta nu va mai povestesc nimic, ci va prezint o carte. Fiti atenti. E o carte, ii zice ‘Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana’. E scrisa de Vasile Dem Zamfirescu, psihanalist formator la SRDP. A fost profu’ meu de psihanaliza, la scoala.
Ei, cartea asta… nu, nu va spun nimic despre ea, dar va arat cuprinsul. (sa va puna dracu sa nu-l cititi ca draci mancati, la cat efort prestez pentru treaba asta!)
Deci, ce gasiti in ea:
Tema întâi
Ce este psihanaliza?
1. Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconştient
2. Psihoterapia. Caracteristici generale
3. Psihopatologia psihanalitică
4. Psihanaliza ca psihologie a inconştientului
5. Metapsihologia
6. Psihanaliza aplicată
BIBLIOGRAFIE
Tema a doua
Elemente de istoria psihanalizei
1. Psihanaliza în România
1.1 Psihanaliză şi comunism
2. Psihanaliza în România interbelică
3. Psihanaliza în Occident
4. Psihanaliza în România de după 1990. Societatea Română de Psihanaliză sau premisele unei implantări durabile a psihanalizei în România
BIBLIOGRAFIE
Tema a treia
Concepţia psihanalitică despre raportul dintre sănătate şi boala psihică
1. Cum a ajuns Freud la noua concepţie?
1.1 Structura şi sensul simptomului
1.2 Structura şi sensul visului
1.3 Structura şi sensul actului ratat
2. Reacţia istorică la inovaţia freudiană
3. Continuatorii lui Freud
4. Semnificaţia concepţiei psihanalitice pentru teoria cunoaşterii
5. „Vindecarea” în psihanaliză
BIBLIOGRAFIE
Tema a patra
Psihanaliza ca psihologie a inconştientului
1. Ideea şi conceptul de inconştient înainte de Freud
2. Contribuţia lui Freud
3. Principalele manifestări ale inconştientului: actul ratat
3.1 Condiţiile de existenţă ale actului ratat
3.2 Teorii explicative prefreudiene
3.3 Teoriile fiziologice şi psihofiziologice
3.4 Teoriile fonetice
3.5 Opinia comună
3.6 Clasificarea actelor ratate
3.7 Semnificaţia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitică
BIBLIOGRAFIE
4. Principalele manifestări ale inconştientului: visul
4.1 Preambul
4.2 Teorii prefreudiene despre vis
4.2.1 Teoriile somatice
4.2.2 Teoriile populare şi romantice
4.3 Concepţia freudiană asupra visului
4.3.1 Conţinut manifest şi conţinut latent
4.3.2 Travaliul visului şi interpretarea
4.3.3 Visul despre injecţia făcută Irmei — primul vis interpretat psihanalitic
4.3.4 Dorinţa în vis
4.3.5 Dificultăţi ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinţe
4.3.6 Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi conţinutul latent
4.3.7 Travaliul visului
4.3.7.1 Condensarea
4.3.7.2 Deplasarea
4.3.7.3 Figurabilitatea
4.3.7.4 Utilizarea simbolurilor
4.3.7.5 Elaborarea secundară
4.3.8 Funcţia visului: dorinţa şi cenzura
4.4 Interpretarea visului în psihanaliza contemporană
4.5 Aplicare a tehnicii de interpretare a visului la fenomenele culturale
BIBLIOGRAFIE
5. Principalele manifestări ale inconştientului: simptomul nevrotic
5.1 Sensul simptomului nevrotic
5.2 Inhibiţiile sexualităţii: impotenţa şi frigiditatea
5.3 Angoasa şi fobia
5.4 Conversia
5.5 Obsesiile şi compulsiile
5.6 Complexul Oedip în literatură
5.7 Alte conflicte nevrotice
5.7.1 Conflicte legate de agresivitate
5.7.2 Conflicte legate de individuaţie
5.8 Nevroza şi condiţia umană
BIBLIOGRAFIE
6. Principalele manifestări ale inconştientului: transferul
6.1 Istoric: paradigma clasică
6.2 Raţiuni istorice ale paradigmei clasice
6.3 De ce transferăm?
6.4 Transfer şi sugestie
6.5 Paradigma intersubiectivă a transferului
6.6. Transfer şi alianţă terapeutică
6.7. Interpretarea transferului
Bibliografie
7. Principalele manifestări ale inconştientului:cuvântul de spirit
7.1 Concizie şi condensare
7.2 Erori de logică şi deplasare
7.3 Reprezentarea prin contrariu în cuvântul de spirit
7.4 Utilizarea nonsensului
7.5 Tendinţele cuvântului de spirit
7.5.1 Clasificarea cuvintelor de spirit cu tendinţă
7.5.2 Cuvântul de spirit cu tendinţă agresivă
7.5.3 Plăcerea estetică în cazul cuvântului de spirit
7.6 Comparaţie între vis şi cuvânt de spirit
BIBLIOGRAFIE
Tema a cincea
Inconştientul şi sexualitatea infantilă
1. Concepţia comună despre sexualitate
2. Concepţia psihanalitică asupra sexualităţii umane
3. Semnificaţia concepţiei freudiene
4. Stadiile sexualităţii infantile
4.1 Perspective contemporane
5. Sursele teoriei freudiene
5.1 Teoriile infantile despre sexualitate
6. Implicaţii antropologice ale teoriei despre sexualitatea infantilă
6.1 Cultură şi represiune instinctuală
BIBLIOGRAFIE
Tema a şasea
Inconştientul şi agresivitatea distructivă
1. Agresivitatea distructivă ca instinct al morţii
1.1 Excurs despre „pansexualism”
1.2 Filosofie şi „nefilosofie” la Freud
1.3 Thanatos şi Eros
2. Modificări ale teoriei
3. Agresivitatea în psihanaliza postfreudiană
4. Instinctul morţii din perspectiva etologiei
4.1 Excurs despre etologie
BIBLIOGRAFIE
Tema a şaptea
Inconştientul şi structura psihicului
1. Cea de a doua teorie despre psihic
1.1 Se — instanţa pulsională a psihicului
1.2 Eul — instanţa de comandă şi control a psihicului
1.3 Supraeul sau „inconştientul de sus”
1.3.1 Morală inconştientă şi morală conştientă
2. Mijloacele de apărare ale Eului
2.1 Utilizarea mijloacelor de apărare împotriva pulsiunilor
2.2 Câteva mijloace de apărare
2.2.1 Raţionalizarea
2.2.2 Refularea
2.2.3 Regresia
2.2.4 Formaţiunea reacţională
2.2.5 Identificarea cu agresorul
2.2.5.1 Identificarea cu agresorul în situaţii-limită
2.2.6 Proiecţia
2.2.7 Un exemplu integrator
Bibliografie
Tema a opta
Prima desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Alfred Adler
1.Teoria autoestimaţiei
1.1 Compensare, supracompensare, pseudocompensare
1.1.1 Clasificarea compensărilor
1.1.2 Protestul viril
1.1.3 Contraidealul
1.1.4 Resentimentul
1.1.4.1 Termeni şi descriere esenţială
1.1.4.2 Psihologia resentimentului
1.1.4.3 Sociologia resentimentului
1.1.4.4 Valorizarea produselor culturale ale resentimentului
Bibliografie
Tema a noua
A doua desexualizare a inconştientului sau psihanaliza lui Carl Gustav Jung
1. Inconştient personal şi inconştient colectiv
2. Ce sunt şi cum se formează arhetipurile?
2.1 Dificultăţi teoretice
2.2 Formarea arhetipurilor nu poate fi explicată
2.3 Precursori
3. Principii şi metode pentru cunoaşterea inconştientului colectiv
4. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor
4.1 Psihoza
4.2 Psihoterapia
4.3 Religia
4.4 Alchimia
4.5 Ştiinţele naturii
5. Câteva arhetipuri
5.1 Arhetipuri tipice
5.2 Arhetipuri atipice sau „existenţiale”
5.3 Arhetipuri neîncadrabile
6. Disputa dintre Jung şi Freud pe tema simbolului
Bibliografie
Tema a zecea
Desexualizarea inconştientului în psihanaliza contemporană
1. Două modalităţi de îmbinare
1.1 Excurs despre Kohut
2. Renunţarea la teoria pulsiunilor
Bibliografie
Va marturisesc, pentru mine a fost foarte lamuritoare. Pe la cursuri nu am trecut, din motive de tulburare afectiva bipolara, episod depresiv. Am nimerit pe la Jung si Adler. Dar am invatat dupa carte pentru examene. (si-am luat 10, evident). Mi se pare destul de ok ca sa incepi cu ea, sau sa iti organizezi informatiile pe care le ai deja, sa-ti struturezi ideile. Eu citeam literatura psihanalitica de vreo 9 ani de zile inainte sa citesc cartea asta pentru scoala, si cand am citit-o a venit ca o schema organizatoare, si mi-a lamurit foarte multe.
Daca va intereseaza, o gasiti la Editura Trei. Puteti intra direct pe site. Dati acolo la sectiunea Biblioteca de Psihanaliza, si prima care apare e asta. Daca nu, ii dati acolo search in casuta lor de search. Si daca nu stiti siteul de la Editura Trei, dati search pe Google (Cuvinte cheie: ‘Editura Trei’). Au multe carti de psihanaliza. Mai pentru incepatori, mai pentru avansati… Cautati si voi p-acolo ce credeti ca v-ar interesa.
Succes!
Afreuda 
O introducere-manual clara a unui psihanalist care ne spune ca psihanaliza nu este echivalenta cu Freud, asa cum faceau – nu stiu daca se mai intampla asa – multe alte manuale din facultate. Da, e de citit.
Bravo. Dupa ce ca te citeam tocmai fiindca mi-e lene sa ma duc la cartile groase…
Foarte inspirata ai fost sa recomanzi o astfel de carte 🙂 Pe mine una chiar ma intereseaza, evident in calitate de amatoare, cum am mai povestit…si in mod cert, la un moment dat o s-o abordez…acum ma mai intreb doar cat timp tre’ sa am la dispozitie pentru ea si cat de odihnita la creieri ar trebui sa fiu ca s-o pot devora…dar la un moment dat, voi dispune si de timp si de lipsa tresului enervant din ultima vreme si ma voi putea dedica 🙂
Multam! S-a notat recomandarea 🙂
Dar te iert daca imi explici pe scurt ce-i cu renuntarea la teoria pulsiunilor.
A doua partea a comentariului meu urma să fie „sau citiţi-i cartea dacă nu vreţi să vă duceţi la cursurile lui” dar am zis că sunt prea imperativă. 😛 Telepatie curată într-adevăr!
Pot să spun că nu putea să se facă o introducere mai bună psihanalizei decât cea pe care Vasile Dem. Zamfirescu a cuprins-o în această carte. Are vreo 400 de pagini dar eu una mi-aş aloca o săptămână să o citesc pentru că descoperi un domeniu fascinant şi pentru că autorul ei are grijă să folosească un limbaj care să nu te îndepărteze, ci dimpotrivă, să te apropie de psihanaliză, să-i înţelegi utilitatea, să vrei să aflii mai multe despre subiect. E asemeni unui bunic ce povesteşte agale, domol, şi se foloseşte de multe artificii (în cazul acesta exemple din viaţa reală) ca atenţia nepoţilor să nu se abată de la poveste. Bineînţeles că nu poate să se îndepărteze de la un cadru „oficial” dar, chiar şi aşa, nu este nicidecum plictisitor. Mie mi-a lămurit o grămadă de chestii cartea aia, nu doar despre materie, ci şi despre viaţă. Sfat: parcurgeţi tema a doua mai târziu şi treceţi direct la cea de-a treia dacă sunteţi o fire mai nerăbdătoare şi vreţi să intraţi direct în „pâine”. Ideal ar fi să o citiţi din scoarţă în scoarţă pentru că merită şi pentru că e vacanţă iar timp liber se presupune că există din plin. Eu o am în 2 exemplare şi vreau să i-o dau unei prietene care a terminat filosofia. Apropo, tot Zamfirescu a scris şi „Filosofia inconştientului”, un alt „hit”. 🙂
@Vali Miu: da, buna observatie, asta ca psihanaliza nu este echivalenta cu Freud. Mi-ai dat o idee de postare pentru duminica viitoare. 😆
@Muha: pai stai linistita, ca mai scriu, nu-i problema. O sa povestesc povesti in continuare. Doar ca cine vrea carti groase, sa afle cumva de ele. Ca io spun doar povesti.
Cum adica s-a renuntat la teoria pulsiunilor? Nu s-a renuntat deloc. Astia in Franta tot pe pulsiuni merg. In Anglia au dat-o pe teoria relatiilor de obiect & stuff, pentru ca ii avantajeaza mai bine. Acuma depinde cu ce soi de pacient lucrezi… nu stiu…
@rontziki: dupa cum spune si Carmen, cartea e pe-nteles. Adica e scrisa pentru studenti. (are motto-ul: pentru studentii de la UTM, coautori la aceasta carte). Ai vazut, de-a lungul timpului ce parere am eu despre o carte scrisa pentru studenti, si ai vazut cum povestesc. Nu as recomanda o carte odioasa, grea, care sa te solicite, sa-ti strice creierii. De-asta nu il recomand amatorilor pe Freud, desi si ala scrie destul de bine. Insa te solicita ca sa intelegi. Ei bine, nu e cazul acestei carti. Intelegi fara un efort prea mare. Cu toate astea, nu te astepta ca dupa ce o parcurgi odata sa o stii. Desi e scrisa foarte bine, cartea e densa, si condenseaza foarte multa informatie.
@Carmen: da, si a mai scris ‘In cautarea sinelui’, am citit-o intr-o seara cand am mers pe jos din Club A pana in Crangasi, in timp ce mergeam. Citeam cartea lui Zamfirescu. S-au oprit cativa sa ma intrebe de sanatate (era vreo 3-4 dimineata), i-am trimis in starea de homeostazie primara si mi-am vazut de drum, si de carte. Foarte misto.
@rontziki: daca vrei iti pot imprumuta eu cartea. Numai ca e subliniata, sa nu te jeneze la ochi. Daca vrei, da un semn.
Mie una nici Freud nu mi se pare foarte dificil, mai degrabă Jung în volumul despre arhetipuri, căci într-un alt volum din seria tradusă la editura Trei mi s-a părut destul de accesibil.
Multam mult, esti draguta :), dar o sa o caut intai si, daca n-o gasesc, dau de veste 🙂 nu de alta, dar as vrea s-o am si, in plus, eu astept sa se termine cu vacantele ca sa se reintregeasca biroul si sa nu mai ajung de la munca seara tarziu, chiauna, cu creierii „numai buni” de psihanaliza :)))
Doamne! ce cuprins are cartea asta. E ceva monstruos. Daca citesc doar cuprinsul, vreau sa zic, am senzatia ca inteleg despre ce e vorba.
@Carmen: da, volumul despre arhetipuri si mie mi se pare dificil. Bine… nu toate pasajele. Uneori scrie intr-un stil de-a dreptul tembel, imi vine sa-l iau la palme: trezeste-te, nu vezi ca scrii fantasme? Spre exemplu cand descrie el acolo nus ce se intampla cu femeia care nus ce i se intampla cu anima ei… ca devine capricioasa, demonic de intuitiva, nu mai stiu cum. Astea nu-s cuvinte de om care intelege despre ce e vorba…
Cand spui despre cineva ca e ‘capricios’ e clar ca nu-l intelegi. ‘Demonic de intuitiva’, aha, deci te sperie, deci iar nu intelegi. Na… nu e nici el cine stie ce. Adica… e cand prea prost cand prea destept.
@rontziki: o gasesti cu siguranta. In fiecare an tre sa si-o cumpere studentii, asa ca probabil exista mereu in stoc.
@Mario Barangea: nu-i asa? super tare. Dar sa vezi si continutul!
Mi-o imprumuti mie? Ca nu prea mai exista in librarii. Cand o vedeam peste tot n-avem nici un chef s-o citesc.
Fiind asta un blog destul de psihanalitic m-am gandit ca se potriveste ce am descoperit astazi – The Penis Song http://www.youtube.com/watch?v=zm9GVfke0YY&feature=fvw
Dar am senzatia ca unul din lucrurile alea de care toate lumea stia si il descopar eu in al 12 lea ceas. Il stiatzi, a?
Si hai sa postez si versurile poate devin PDS 😉
Isn’t it awfully nice to have a penis?
Isn’t it frightfully good to have a dong?
It’s swell to have a stiffy
It’s divine to own a dick
From the tiniest little tadger
To the world’s biggest prick
So three cheers for your Willy or John Thomas
Hooray for your one-eyed trouser snake
Your piece of pork
Your wife’s best friend
Your Percy or your cock
You can wrap it up in ribbons
You can slip it in your sock
But don’t take it out in public
Or they will stick you in the dock
And you won’t a-come a-back
Afreuda, misto idee sa recomanzi carti din domeniu. Poate ar merita facuta o lista cu carti cu care merita sa’ti pierzi timpul si carti cu care nu.
P’asta nu am citit’o, da’ acu’ m’ai facut curios, mai ales in privinta stilului de prezentare. Iar cuprinsul este mai mult decit generos. O sa o iau sa o citesc chiar daca informational s’ar putea sa nu aduca prea multe in plus. Macar, vorba ta, pentru structurare si stil.
La fal, as recomanda tinerilor parinti o parte din scrierile lui Francoise Dolto despre psihologia copilului (cele care nu sint foarte psihanalitice in care iti prinzi urechile la fel ca in arhetipurile lui Jung). Mi’a placut cum scrie si Adler (in traducerea aia de demult, nu mai stiu a cui).
Putin pe alaturi, in sociologie, imi place mult Gustave Le Bon. Inca si mai mult, Max Weber. Desi astia doi au marsat mai degraba pe latura speculativa.
Ce nu mi’a placut deloc, in principal din zona romaneasca, a fost Verza, Frunza, Zlate. Si cam tot ce a aparut „nou” pe la noi si nu sint decit compilatii de traduceri din referate facute de studenti. Mai era o profesoara de pe la psihologie, nu mai stiu cum o cheama, cu psihologia virstelor care vorbeste despre „perioada pipi-caca” si despre paradigma Tom si Jerry.
Poate ar merita facut un portal in care sa se dea calificative la carti din domeniul asta. Poate asa se prind unii profi de pe la noi cit sint de verza 🙂
@Muha: sigur ca ti-o imprumut. Data viitoare cand ne vedem ti-o aduc. Sa-mi amintesti.
@MBadragan: mai, mie sa stii ca mi-a adus chiar si informatii, nu numai structura. Si multe explicatii. Si intr-adevar, stilul este foarte misto, mai ales cand da exemple de tipul dialogurilor ipotetice (care probabil ca nu erau asa de ipotetice) dintre studenti si el.
Ideea cu portalul este foarte buna. Dar trebuie sa o pasam cuiva care chiar stie cam tot ce misca in domeniu. De retinut oricum. Programarea o pot face eu (dar si orice alt programator). Pentru design, gasim pe cineva. In rest… ne trebuie recomandari (de carti) de la persoane avizate. Si tre sa fie destul de exhaustiv. E de munca, dar se poate face. Ar fi un adevarat hit.
aaa si Muha: te rog, fara pule la mine pe blog. eu am fobie de penis. hai mai bine sa mergem pe aparatul genital feminin, ca avem si noi ceva p-acolo, ce zici? 😆
@MBadragan: auzi, da’ daca exista deja? Oare exista? Ia sa cautam!
eu ma gindeam la ceva gen portalul ala unde se dadeau note la profi la un moment dat. Nu stiu daca mai exista.
Un punct de plecare ar fi cartile „obligatorii” de prin facultatile de psihologie de prin tara. Apoi, cei interesati sa poata cota cartea, cu obligatia de a justifica plusurile sau minusurile. Ca la produsele de la emag.
Nu spun ca astea ar trebui sa devina criterii de validare a unei carti, dar iti poti face o parere destul de buna din comentarii. Daca cineva publica un comentariu la plezneala sau aberant, e destul de usor de detectat. Iar comentariile argumentate pot face destul de multa lumina. Ma rog, mie unu’ mi’ar ajuta. Si poate i’ar ajuta si pe autori sa inteleaga ce fac.
Sa luam Zlate, de exemplu. Din cele 2 sau 3 carti pe care le’am avut in mina pot desprinde un pattern destul de realist. Nu are o structurare a subiectelor demne de un tratat stiintific (cuprinsul nu este nici structurat tematic, nici cronologic, nici alfabetic, nici pe concepte, nicicum), ideile sint repetate supra-redundant atit in capitole diferite ale aceleeasi carti cit si in carti diferite, exista informatii contradictorii fara a se afla incadrate in curente contradictorii ci sint, pur si simplu, enuntate ca atare, cu valoare similara de adevar, sint niste monstruozitati gramaticale, este evidenta incropirea din traduceri eterogene din autori straini facute de traducatori neprofesionisti (intimplarea face sa fi citit o parte din surse in original, atit in engleza cit si in franceza si sa le recunosc in spatele traducerii idioate) fara sa fie citate sursele. Cartile lui, alea pe care le’am vazut eu, sint niste orori care nu ar trebui sa stea nicicum la baza organizarii cunostintelor unor oameni a caror meserie, probabil, va fi sa inteleaga alti oameni si sa’i ajute sa se vindece. Haosul pseudo-stiintific nu poate fi norma pentru o viitoare ordine.
Am deschis subiectul pentru ca, chiar nefiind specialist in domeniu, am fost traumatizat de calitatea deplorabila a unora din manualele dupa care se studiaza la anumite facultati de psihologie de pe la noi. Daca in domeniile mele de expertiza (fizica, programare si inginerie) formarea specialistilor ar fi avut baze la fel de haotice, probabil ca Romania ar fi fost depopulata acum (am facut, printre altele, o parte din proiectarea unitatii 2 a centralei de la Cernavoda, aia cu nuclei nashpa).
Cu atit mai mult ma bucur sa aud de cartea domnului Zamfirescu.
Sunt complet de acord in privinta lui Zlate. Dar saracu e mort, fie-i tarana usoara…
Si Golu e la fel de odios.
Dar sa-i intelegem si pe ei. Sunt oameni care nu au inteles nimic. De-asta nu stiu sa se exprime, de-asta nu stiu sa explice. Varsa si ei acolo. E o ceata in capul lor… mai ceva ca in al nostru.
Daca pentru un anumit concept, ca sa-l definesti tu dai la subcapitolul ‘definitie’ 4-5 definitii din diferiti autori, e clar ca habar n-ai despre ce e vorba. Ca altfel ai da direct definitia ta.
Ma rog, ei fac niste treceri in revista a diferitelor teorii… e o munca acolo. Dar nu ar trebui sa ne oblige sa le citim. Poate chiar nu ne intereseaza, mai stii…
Astea sunt din ciclul ‘poate o sa-ti foloseasca odata si-odata’. Bun, si-atunci ma interesez si aflu. Dar na… comunisti…
Nu stiu daca te’ai uitat peste Summa Teologiae a lui Thomas D’Aquino. Cartea aia, nu vorbim acum despre continut sau interpretari, are o mare valoare si, cred eu, ar trebui citita de oricine se apuca sa scrie un manual pentru o stiinta umanista. Una din imensele ei calitati, printre altele, este felul in care este conceputa, structurata, prezentata. La fiecare inceput de capitol ai prezentate pe scurt premize, unde vrea sa ajunga, cum vrea sa ajunga acolo. Daca vrei sa faci un conspect al cartii, poti sa copiezi linistit aceste 2-3 rinduri care initiaza fiecare capitol.
Eu nu am ceva impotriva prezentarii mai multor abordari, mai multor definitii. Dar da’mi, frate, definitia ta si apoi prezinta’mi in subcapitole diferite celelalte definitii, importanta lor istorica, de ce s’a trecut peste ele, cum au contribuit la evolutia domeniului. Daca mi le insiri pe toate, mai ales cind sint la inceput, or sa mi se pare toate corecte, nu o sa inteleg de ce ai ales una sau alta si o sa si uit care era, de fapt, definitia pe care vrei sa ti’o spun la examen 🙂 Ca mai e si aspectul asta, tre’ sa’i spui lu’ domn profesor cum e la el in carte 🙂
Discutia asta imi aminteste de ce n-am dat eu la psihologie. M-am apucat sa fac meditatii si dupa prima ora am zis – eu nu vreau sa invatz cretinatatea asta – care era manual de psihologie de liceu.
De ce nu m-am prins inainte de prima ora de meditatii…well…ma uitasem numai superficial pe el.
Ala e alta atrocitate. Iar daca ti’l mai si preda o tanti baba profesoara care preda si economie, filozofie si ce’a mai fost pe acolo, care pina un urma cu 2-3 ani predase cursuri de doctrina comunista, este de’a dreptul odios. Norocul nostru a fost ca ne’am salvat nedeschizind in veci cartea si facind misto de ea (mai ales cind scotea perle de tipul regele Herodot care a batut si moneda).