Dorul – Lucian Blaga
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea – veşnicii.
Afreuda 
Mi-ai dat fiori si mi s-a facut pielea de gaina cu poezia asta 🙂 Multam!
Mi-e tare dor de unu’ care nu mi-ar spune niciodată cuvintele ăstea 😦
@rontziki: nu eu, nu eu, ci Lucian Blaga ti-a dat fiori!
@Carmen: 😦 las’ ca vine.