Ca despre asta era vorba in leapsa aia cu premiul nu? Latent asa…
Ok. Leapsa de la Feeria suna cam asa: ti-ai descoperit pasiuni noi frecventand anumite bloguri?
O sa raspund cat se poate de sincer. Nu. Si asta pentru ca m-am orientat catre bloggerii care au cam aceleasi pasiuni ca si mine, si aceleasi interese. Pe la mine prin viata nu prea e timp de pasiuni noi. Psihanaliza imi cam ocupa tot spatiul ca sa zic asa, si in rest… celelalte i se cam subordoneaza.
Dar hai totusi sa va povestesc asa de anumite bloguri pe care le citesc si ce-mi place la ele. Ma rog, trebuie sa va precizez ca eu am fost un soi de blogger autist pana mai acum cateva luni. Adica scriam acolo in legea mea pe blogu’ meu, si cu asta basta. Nu prea citeam, nu prea aveam legaturi cu alti bloggeri, mi se cam rupea de comentarii, daca imi plasa cineva un comentariu, prea tarziu m-am trezit ca as putea sa-i fac o vizita pe blog, daca era cazul (adica daca-mi lasa un link). Donc… am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta, la ceilalti bloggeri prin aprilie anul asta, cand inca tineam Ixtab. Incet incet am descoperit bloguri pe care-mi face placere sa le citesc, sau care ma intereseaza, sau care ma amuza.
Dar lasand palavrageala. Hai sa vedem ce citesc si ce se intampla.
Soirs este un blog pe care-l citesc de doi ani. De pe vremea cand aveam un afreuda la blogspot, tot asa, un blog destul de autist. Omul mi-a facut o vizita, mi-a plasat un comentariu, si, la un moment dat l-am vizitat. Si de-atunci il tot citesc. Are un efect foarte ciudat asupra mea felul in care scrie omul asta. Uneori ma apuca ameteala in cel mai propriu si fiziologic sens posibil. De multe ori am vrut sa renunt sa-l mai citesc, dar nu m-am putut abtine. E foarte interpretabil, uneori ce scrie, mi se pare ca scrie cam cu dublu sens, ca are un mesaj latent de care poate isi da seama poate nu… enywhey, e un blog care ma cam innebuneste. In fine… Dubios.
Pe babele de la Surorile Marx le citesc pentru ca ma amuza teribil. Adica rad in hohote citind posturile lor. Unele dintre ele. Majoritatea. Si imi place sa interactionez cu babele astea. Intruchipeaza idealul meu de baba. Eram eu mai mica (prin clasa a 10-a) si ii spuneam prietenului meu de-atunci, ca eu imi doresc ca atunci cand o sa fiu batrana sa fiu ‘o babuta simpatica’. Surorile Marx sunt niste babe (nu babute) super misto. Nu doar simpatice. In fine, am eu ipotezele mele cu privire la ele, dar… nu o sa le dezvalui aici.
Pe Feeria am descoperit-o acum vreo luna, sau ceva de genul asta. Imi place. Scrie frumos, atractiv, elegant. Si scrie despre ce trebuie, cum trebuie. E un blog cultural bun. Dupa parerea mea.
Poiematike e special, pentru ca m-a stimulat sa incep povestea asta cu duminicile cu psihanaliza, poveste care ma imbogateste, stimulent pentru care ii sunt profund indatorata, si legata de el pe viata. (Glumesc, evident… sau nu, nu vom sti niciodata…)
Rontziki este prima mea prietena virtuala cu care am inceput sa fac schimb de lepse, sa ma bag in seama asaaa… bloggeristic vorbind. M-a scos cumva din autism intr-o anumita masura, si ii multumesc pentru ca de la ea am primit prima leapsa. No…
Cafe Gradiva, sa nu uitam de Cafe Gradiva. Este blogul unei asociatii din care fac si eu parte, si care se cheama Asociatia Interdisciplinara de Psihanaliza Aplicata. Am inceput sa citesc si sa comentez pe bogul asta acum 2 ani, cand am intrat in asociatie. Dup-aia m-au cooptat si pe mine ca autor, si am scris acolo cateva articole. Acum nu mai simt neaparat nevoia sa scriu acolo, pentru ca scriu aici (despre psihanaliza, that is). Si ma simt mai la mine acasa, mai libera sa scriu cum vreau si despre ce vreau, sa fac legea, sa discut, sa ma amuz, sa fac bascalie si sa ma comport. Dar il citesc, pentru ca sunt ‘ai mei’. Si il si comentez, doar ca acolo nu prea se baga lumea in seama. Bantuie ceva pe blogul ala, ca are cititori, dar nu zice unu’ o vorbulitza. Eh…
Care ar mai fi…
Aha, TLP. Aici nu m-am prins daca e unul sau mai multi, oricum, blogul asta ridiculizeaza crestinismul. Uneori cu umor de stand up comedy, sarcasm si ironie crunta, alte ori cu revolta si seriozitate. Ce ma cam enerveaza este ca posteaza foarte foarte des. Scriu astia (sau asta) cam 5-6-10 postari pe zi, si e greu de urmarit. Dar na… omul (sau oamenii) au un scop, si-o misiune. Sa si-o indeplinesasca cum vor ei.
Dictando este un blog despre arta plastica vizuala. In general pictura. Ma pasioneaza arta, chiar am cochetat si eu cu ea la in diferite momente ale vietii, mai am si un vis misto legat de asta (dar nu vi-l spun ca se strica), si cumva, in ultima perioada blogul asta a fost cam singura mea legatura cu arta. Si mi se pare ca e si cam singurul pe tema asta de pe la noi, dar nu as baga mana in foc. Daca stiti vreun blog de arta romanesc, dati-mi si mie un link, un ceva.
Pe Capricornk13 mi-a recomandat-o un prieten drag, si bine a facut. O citesc pentru ca scrie despre carti. Subiect care ma intereseaza, evident.
Fecioaramaria: indicata de acelasi prieten drag. M-a starnit ce-a scris acolo, i-am plasat un comentariu, si-apoi ne-am imprietenit personal. Imi e draga (auzi, imi esti draga). Si… poate o sa mai scrie, daca simte nevoia, daca nu… ma bucur de ea pe mail si in persoana.
Si taman ieri am descoperit niste campineni de-ai mei, pe Florin Dochia, pe Giovi si pe Codrut Constantinescu (asta-i scriitor. profesionist, that is). Ii cunosc personal, si au bloguri culturale, asa ca o sa-i citesc de-acum inainte.
La fel Insemnari din Subterana, pe care il citeam pentru ca scriau despre carti, mi-a devenit intre timp de-a dreptul drag, pentru ca am vazut subterana, cand am fost la Sibiu, i-am cunoscut personal (ma rog, nu pe toti), si m-am simtit foarte bine acolo. Si, dupa cum spuneam printr-un comentariu mai vechi, eu cred ca subterana aia e bantuita de o entitate, ca s-a petrecut o sincronicitate dubioasa in timp ce eram in focurile psihanalizei aplicate. Hai, acuma nu ma luati in serios. Dar chiar s-a petrecut… 🙂
Cam asta e lista… Nu prea as da leapsa asta mai departe. Nu stiu de ce, nu-mi vine. Sper sa nu imi stric reputatia de blogger. Evident ca poate sa o preia de la sine cine o doreste, cine simte nevoia. Rontziki, poate o vrei tu ? Oricum, leapsa suna dupa cum am spus si la inceput : « ti-ai descoperit pasiuni noi citind bloggurile altora ? ». Eu am cam pervertit leapsa. Dar nu-i nimic, nu se lasa cu varsare de sange.
Va sarut !
Afreuda 
Cred ca blogul TLP este mai mult decat asa cum il descrii tu…
Consider ca este cel mai educativ dintre blogurile rationale, iar misiunea lui este sa promoveze gandirea critica si sa popularizeze stiinta.
Da, doua moduri de a privi acelasi blog. Mersi pentru interventie. 🙂
Dar nu poti spune ca nu e amuzant. Pe mine ma amuza teribil. Uneori la fel de tare ca si surorile marx. Spre exemplu cand vorbeau despre modul crestinesc de a te sinucide: ‘nu te duce la doctor, stai la tine in camera si roaga-te la Dumnezeu!’ Mie asta mi se pare foarte amuzant. Nu ca nu ar avea dreptate, dar isi mai transmit mesajul si facand apel la umor, ca sa iti dai seama cat de ridicola e toata povestea asta cu credinta oarba si prost inteleasa.
Cu placere pentru leapsa si tre’ sa-ti multumesc si eu pentru cateva lepse f faine 😉
Ei, am sa ma abtin de la a o lua ca si leapsa, nu de alta dar am povestit cam ce ma atrage pe la blogurile pe care le citesc 🙂
Intentionez insa o postare viitoare pe tema blogului…ceva de genul de ce am blog, de ce scriu etc. M-au incitat niste discutii avute pe alte bloguri sa ma gandesc la abordarea temei 🙂
Poiematike spune: multumim Afreudei pentru aprecieri, dar totul i se datoreaza. Daca nu ar povesti atat de frumos nu am fi siguri pe faptul ca, evident, ea stie sa asculte povesti.
Stimulul cu psihanaliza vine in intampinarea unor dorinte secrete de a-l psihanaliza pe Freud insusi. Am dorit ca cineva sa ne faca un basorelief al credintelor freudiene. Prea multi il citeaza, fara sa fie de fapt in tema.
Am vorbit despre mine la prima plural pentru ca sunt multe pulsiuni care se vor lamurite. Iar Afreuda, numai tu te pricepi la o atare taxonomie, in virtutea pregatirii tale. In care am incredere deplina.
@rontziki: da, inainte sa scrii tre sa te lamuresti tu 🙂
@Mario Barangea: ha ha, sa-l psihanalizam pe Freud… Interesanta fantasma… Aplicand ce cheie psihanalitica? A lui insusi? Pai asa n-ajungem nicaieri.
Dar e interesant. Daca intelegi teoria psihanalitica a cuiva (Freud sau oricine altcineva, ca-s mai multi de-acuma) ai inteles destul de multe din omul ala. Sau din tine, dar ma rog…
Sa stii ca exista o carte, ii zice ‘Ctindu-l pe Freud’. Nu stiu cine a scris-o, parca a aparut la Fundatia Generatia. Mi-au trecut ochii peste ea, intamplator. Poate te-ar interesa. Din cate am inteles este exact basorelieful asta pe care-l vrei tu. Si mai exista, ca s-a tot scris. De fapt… mai multi psihanalisti care scriu fac foarte multe referiri la Freud.
Si ai grija, fara incredere deplina. Eu iti multumesc pentru ea, ma flateaza. Dar sa fie stabilit, clar si precis: nu am (inca) pregatire de psihanalist. Asa ca… vedeti si voi ce intelegeti din ce scriu eu aici, un ochi critic nu ar strica, mi-am rugat o prietena psihanalista sa arunce un ochi peste postarile astea sa vada daca sunt corecte, dar… in fine. Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat.
(timid) da’ al meu nu-ti place? 🙂
@Alexandru: pai daca te am in blogroll, imi place. Imi plac mai multe, dar ma plictisisem de scris postarea, asa ca m-am oprit la un moment dat 🙂
(entuziast) 🙂 Ne-ai dat gata! În urma unei furtunoase şedinţe am decis, în unanimitate, ca la următoarea vizită la librărie să te obligăm sa faci cunoştinţă cu toţi pentru că prea ne-ai cocoloşit. În ceea ce priveşte sincronicitatea, ea nu avea cum să fie altfel decât dubioasă, era în directă legătură cu noi. Mirarea este că nu a avut urmări coşmareşti. 🙂
cum sa aiba urmari cosmaresti? Ca a fost prea misto ca sa te inspaimante.
Gata frate, la urmatoarea vizita in Sibiu trec pe la voi si iesim la bere. Asta daca nu preferati sa ma serviti cu ceai ;).
Spre ruşinea mea, blogurile pe care le citesc sunt destul de puţine. Oricum, blogul tău şi Cafe Gradiva sunt bifate, dar parcă mai mult mă atrage un stil de a scrie dezbrăcat de formalităţi. Buna comunicare de aici decurge din prima proprietate zic eu. No ofense, dar uneori ai impresia că citeşti comunicate de presă dincolo.
O să intru pe blogurile recomandate de tine că poate îmi îmbogăţesc preferinţele.
App, „masa_pustie” îţi place?
În orice caz, am început să urăsc blogurile cu conţinut comercial. Aşa era şi al meu la început pentru că aveam nevoie de APROBARE din partea celorlalţi şi credeam că pot pune semnul egal între aceasta şi numărul vizitatorilor. Acum vreau să exprim lucrurile care mă interesează cu adevărat, iar dacă printre ele s-or găsi şi elemente care aduc trafic să nu fie decât o coincidenţă.
Pai Dorin e jurnalist. 🙂 Omul isi face meseria, na.
Ia intra pe soirs, si spune-mi ce parere ai de omul ala. 🙂
Si da, pe ideea asta merg si eu, scriu despre ce ma intereseaza, si traficul o sa vina in functie de asta. Si prefer, nu? Normal ca tintesti oamenii cu care ai ce sa discuti, adica interese comune. Altfel nu are niciun rost. Prefer un comentator pe placul meu, decat 10 indiferenti.
Ce să zic de Soirs? Mi-a furat visul de a scrie posturi fără nume (doar că în varianta mea erau notate cu *) şi fără drept de apel, adică fără comentatori care să îţi întoarcă pe toate feţele producţiile care ţin de cele două lumi, inconştientă şi conştientă. Soirs ar fi un bun candidat la „bloggeri pe divan”. Îmi place, are ceva sălbatic în el.
Ar fi interesant să ne spui cum ai trecut peste etapa de „blogger autist”, ce te-a determinat să o depăşeşti şi să devină aşa o plăcere să interacţioneze lumea cu tine. Dacă motivul se află în analiză, te iert 🙂
😆 nu, nu se afla in analiza, desi, cred ca daca-l cautam il gasim si-acolo 😆
Intentia constienta a fost sa-mi promovez blogul. Asta m-a scos din autism. Am vrut sa imi atrag trafic, si-asa am inceput sa caut bloggeri cu care sa ma bag in seama. Si am vazut ca e bine. 😆 Imi place.
servus…
trecerea ta in revista de aici m-a facut curios si am descoperit lumi noi, ca si a ta dealtfel. Multumesc!
Toate cele bune!
cu multa placere. Sa mai treci p-aci!