Fantastica. In oricare dintre sensuri. Trateaza tema androginismului cu care trebuie sa negociem cu totii pe masura ce ne conturam identitatile. Intr-o societate in care rolurile masculin si feminin devin difuze, apare drama confuziei asupra propriei persoane.
Ce face o femeie cu prea mult testosteron? Ce face o femeie care poseda un penis (fie el pur simbolic, o femeie falica)? Cum se raporteaza ea la sine insasi, cum isi construieste identitatea sociala si cum isi integreaza aspectele masculine ale personalitatii astfel incat sa functioneze in paramentrii normalitatii?
Si cum abordeaza problema un barbat care isi descopera brusc o latura feminina? O ascunde, se bucura in secret de ea, se ingrozeste, ii irumpe teama de castrare, devine homosexual?
Din nefericire cartea nu raspunde cu optimism acestor intrebari. Ilustreaza insa ‘cazurile’ cu mult umor si spirit ludic, ceea ce nu decarteaza absolut nimic din profunzime. Cartea etste impartita in doua parti simetrice. In prima (Cucul) o femeie traieste dorinta arhaica a fetitei, aceea de a-i creste un penis, proces care ii dezvolta o agresivitate vicioasa, iar in a doua (Pupaza), unui barbat i se raspunde invidiei de uter prin aparitia unui aparat genital feminin complet in dosul… genunchiului. In urma unei relatii amoroase cu medicul sau, acesta ramane insarcinat si naste un copil.
Fara nicio aparenta legatura, iata un fragment care m-a hranit profund: Intr-o lume in care toti sunt nebuni si nimeni nu e rau, stim foarte bine ca degetul acuzator se indreapta catre noi insine.
Este o carte de care ma voi desparti cu greu. Am cumparat-o ca sa o ofer cadou. Ma fericesc pentru ca am apucat sa o dezvirginez si ca ‘am profitat de ea’ intre timp…
De acelasi autor: Cum traiesc mortii (iunie 2009)
[am mai descoperit o recenzie a aceleiasi carti la Feeria. Kuss!]
Afreuda 
Vaaai, ai profitat de o carte-cadou? Desi am daruit muulte carti pana acum, si-am fost tentata, n-am facut-o. Ba, am mai dat inca o data banii pe cartile care-mi placeau. 😀 Ia, o sa incerc si eu o data.
„Nerusinatul” de Self ne face sa ne inchipuim cele mai mari dracovenii. Ai vazut vreo poza cu el? Are un facies foarte ciudat. Si da, geme de psihanaliza cartea asta. Buna de discutat. Am vazut c-ai fost in tabara de la Sibiu. O prietena a fost si ea. A zis ca nu prea i-a placut cartea pe care ati avut-o de studiat. Poate ar fi fost misto asta a lui Self. 😀
Da, cartea (una din ele) pe care am discutat-o la sibiu era ofertanta pentru psihanaliza aplicata, dar proasta ca literatura. in plus, era depresiva si sleampata. Despre sinucidere si sinucigasi, si nici macar… atingea asa in treacat temele. Era un soi de jurnal steril de proasta calitate… Insa interpretarea Danielei Luca pe tema cartii a fost jos palaria. In psihanaliza aplicata nu prea conteaza calitatea literara, conteaza ce transpare la nivel de inconstient, si, pana la urma ce ‘storci’ din ea pe filonul psihanalitic.
Si intr-adevar, Self arata… hmmm… nu stiu exact cum sa-l descriu, dar ma atrage destul de mult figura si postura lui.
Si eu m-am tot uitat la cateva poze ale lui…si are ceva care ma atrage…privirea in mod cert e patrunzatoare 🙂 Mi s-a parut ca aduce putin cu Daniel Day-Lewis…
saru mana de pont
cu multa placere. Spor!
este asemanator unui comentariu pe care l-am citit recent – oferit de o femeie – care afrima ca …
conditia unei femei se vrea mai mult „ontologica”
sau „gen-ul” este doar rezultatul unor influente sociale .
ei bine, in aceste cazuri cred eu cel putin (este doar o opinie) ca psihiatria este o solutie pentru aceste dileme .
Psihiatria? 😯 Psihiatria nu e o solutie decat poate pentru insomnie… si nici atat.
@rontziki: in unele poze mi se pare ca are figura de nebun. Iar nebunii sunt foarte expresivi, transmit. Cred ca de-asta ma atrage, pentru ca ma face sa simt… nu-mi dau seama exact ce… parca tie ti-am spus: mi-ar placea sa fiu internata in acelasi salon cu el. Cred ca ne-am potenta reciproc nebunia 😀 spre disperarea psihiatrilor care vor sa aiba situatia ‘sub control’… naivi, ce pot sa zic?
in afara de situatiile amuzante, cartea nu mi-a placut absolut deloc!
afreuda : nici filozofia nu are „obiceiul” de a te ajuta in asemenea situatii . cel putin asta afirma „somatica” care respinge relatia „corp-spirit” din x motive 🙂
@dragos c: eu sper ca prietenei careia i-am facut-o cadou o sa-i placa. Daca nu, o s-o ia ca pe o injuratura. 😆
@emma: pai ajutorul ti-l dai (sau ti-l iei) tu, nu ti-l da un domeniu anume.