Dragii mei, ma plictisesc tare la serviciu. Stiu, nu e nici pe departe o noutate. Dar v-o spun nu ca sa ma plang (vorba vine) ci ca sa va justific de ce mai mazgalesc o postare din moment ce deja mi-am luat la revedere pentru vacanta. Pai de-aia… stiti voi, e vineri, e ultima dupaamiaza inainte de concediu, deadline nu am, chef de lucru nici atat… asa ca m-am hotarat sa va povestesc acum despre „The Doors of Perception”.
Dupa cum probabil ati observat am devenit teribil de curioasa in privinta starilor alterate de constiinta. Cred ca este deja a patra carte pe tema asta despre care scriu aici, intr-un timp relativ scurt. Nu va impacientati, nu o sa dureze. Probabil voi citi o vreme tcsp pe tema asta (tcsp este abrevierea mea de la Tot Ce Se Poate, va spun acum, ca poate o mai folosesc, si sa stiti despre ce e vorba), pana ma satur si trec la altceva, dupa care o sa-mi revina iar cheful, dupa care iar o sa ma lase, si tot asa. Cam asa fac cu multe domenii, exceptie face doar psihanaliza, unde citesc constant si intr-un ritm fara prea multe ‘puseuri’.
Asa. Deja imi inchipui intrebarea: asta ce mai zice? Pai ce sa zica… a luat un soi de radacina de cactus, numita peyote, a carui substanta activa se numeste mescalina (cred ca asa se traduce ‘mescalin’ din engleza). Efectul a durat in jur de 8 ore, din cate imi amintesc, si s-a caracterizat printr-o modificare a functiilor perceptiei, un soi de abulie, inducerea unei stari contemplative extreme, o investire augmentata a starii de ‘a fi’, ‘a exista’, a ‘fiintarii’.
Initial a observat faptul ca se evidentiaza mult mai clar culorile. Se accentuase mult capacitatea lui senzoriala vizuala. Apoi a observat ca nu il mai intereseaza functionalitatea unui obiect, ci forma sa, si felul in care se compune forma lui cu formele obiectelor din jur. Spatialitatea devenise cumva alterata, modificata, relatiile de adancime fiind decartate de constiinta, contand numai proiectia 2D a ansamblului spre care isi indrepta privirea.
Apoi, a ramas contemplandu-si in mod tembel cutele pe care le faceau proprii lui pantaloni, mirandu-se ce forme minunate si ce modele sublime creaza. ‘This is the way one ought to see’, isi spunea in mod obsesiv. Adica sa vezi dincolo de util, frumosul dincolo de estetic, dincolo de intentia catre senzational a creatorilor de frumos. Pentru el cea mai banala dezordine vizuala pe care in mod uzual o treci cu vederea, devenea prilej de contemplare si o asimila pe cale emotionala.
Incepe sa faca o excursie prin oras, si nimereste intr-o librarie. Acolo se apuca sa rasfoiasca albume de arta, si sa descopere in tablouri si sculpturi aceeasi preocupare pentru ‘pattern’-urile intamplatoare pe care le face… o draperie, spre exemplu, sau scoarta unui copac. De unde deduce ca artistii au capacitatea asta augmentata de a privi.
Observandu-se pe el insusi, isi da seama de faptul ca nu mai simte nevoia sa actioneze. Tot ceea ce il preocupa este sa stea, sa simta si sa contemple. Considerente legate de supravietuire, de cotidianul banal, de activitati uzuale devin total irelevante. Sentimentul de ‘a exista’ devine prevalent si absolut suficient ca sa justifice ignorarea si eliminarea din constiinta a oricarui tip de scop.
In a doua parte a cartii se apuca si face apologia consumului de substante psihotrope, chestiune care i-a adus multe critici. Ideea e in felul urmator: domle, nevoile noastre psihologice sunt mai mari decat ne poate oferi interactiunea cu realitatea in starea normala de constiinta. De aceea unii oameni cauta refugii in consumul de tutun sau de alcool, singurele substante psihotrope acceptate de lege. Dar si alcoolul si tutunul sunt nocive, creaza dependenta si sevraj. Pe cand mescalina nu. Consumatorii de mescalina, zice el, sunt scutiti de ‘hangover’ (are si alt sens in afara de cel de ‘mahmureala’?), nu devin dependenti si, in plus, efectul ei asupra comportamentului este unul extrem de inofensiv (social vorbind) pentru ca induce o stare de contemplare, si inhiba dorinta de a actiona in orice fel. Deci, consumatorul de mescalina nu devine un pericol social sub influenta drogului. ‘He just wonders around, minding his own business.’ Ce propune el este sa se legalizeze si sa se reglementeze sintetizarea acestei substante pe cale chimica, cu atentie sporita la dozaj si la constituentii suplimentari, astfel ca, prin consumul acestei substante sa se indeplineasca nevoile psihologice de a transcende banalul perceptiei obisnuite, eliminandu-se astfel efectele secundare nedorite ale consumului la scara larga si pe termen lung a celorlalte substante psihotrope mai nocive.
Cam asta.
A, si… ce-i cu titlul asta? Pai ideea pe care o avanseaza inca de la inceput este urmatoarea: domle, mintea noastra are capacitatea de a percepe ‘tot ce se intampla in univers’. Numai ca, pentru a ne asigura supravietuirea, ne-am adaptat capacitatile perceptitive rezumandu-ne la perceperea unei mici franturi de elemente asimilabile, ca sa nu fim coplesiti de informatie cu care nu avem ce ‘face’ (adicatalea nu ‘foloseste’, nu e ‘utila’ in termeni de supravietuire). Ei bine, aceste substante curata si largesc temporar ‘lentila’ perceptiva, si ofera o gama mai larga de perceptii, chiar si extrasenzoriale.
Hmmm…
acum sunt neconcetrata sa citesc asa ceva . zau , tu lecturezi de parca te-ar fi programat aia de la editura . te miri ca ti s-au intrerup cablurile comunicativa spre cei doi poli ? 😆
p.s. da pana la urma urmarilor de ce nu te-ai transferat- contratransferat cu analistu ` ? ca citesti asa mult 😆
stii. cum spune tipu ala piziatru vald striptescu „mincatziash” ( tziganistic de ferentari ) …haaaaaaaaaaaaaa 😆
sper ca pleci acum .. nu ca iar ma pacalesti cu vreo analiza ceva 🙄
hai , vinonco sa te pupic , paaa, mai , draga, mai
a ta balerina ….. 😆
😆 cum sa mi se intrerupa domle cablurile? ce io comunic cu furtunu’? 😆 cum vine asta cu cablu’ ca io nu-nteleg. Si ce inseamna pol? polu’ nord, polu’ sud… polu’ pozitiv, polu’ negativ… Ce-s magnet?
M-am transferat si contra-transferat cu analista, normal. Iar lectura e cu totul alta mancare de peste. Adica ce, daca m-am transferat contra-transferat asta inseamna sa nu mai vreau sa mai citesc? Una-i experienta nemijlocita, alta-i luarea la cunostinta a experientelor altora. Se poa’ sa mergi pe ambele cai. Nu se exclud reciproc, ba chiar se sprijina una pe cealalta.
eeeeeee.
hai sa te pupic si io. Ca mi-ai devenit simpatica 😆
😆 🙄 😮 😯 😀
blussssshhh 😳
p.s. ce o fi intervenit in viata tipei aleia teribil de inteligente careia i-am citit posturile pe diagonala X tab ? adica , asta ma intrebam par egompal aseara in timp ce citeam … imi puneam o asemenea intrebare … ratacitoare … 😦
par *egzompal* ..
hihi.. acum valea cu tine in al doilea oras nemtesc (cetate) de mine preferat 😆
hmmm… ‘si-a revenit din depresie’…
Dupa aceasta recenzie inteleg perfect de ce a ales Morisson numele pt formatia sa:The Doors…
nu am mai ascultat demult… ce idee buna mi-ai dat! [sau, mai precis, mi-am luat de la tine…]
Ahahahaa…p’asta ai citit-o fiindca ti-am spus eu de ea:).
Probabil ca nu dar lasa-ma sa cred ce-mi convine 😀
😉
eh, ca s-o spun p-aia dreapta, ai fost un catalizator. Mistica mi-a trimis-o, apoi ai mentionat tu de ea, si, la un moment dat, m-am decis sa o citesc…
Wooow, deci chiar e adevarat. Me so cool. Atunci nu ma pot opri aici. Ce sa-ti mai povestesc eu…hmmm?
vezi ca ti-am trimis un e-mail. Sper ca adresa aia e ‘reala’ si a ta, sa nu nimeresc naibii in casuta altcuiva… 😀
Ma uit acuma. Nu e reala, eu sunt de fapt un tip foarte misto care nu stia cum sa ajunga la tine.
Glumesc, dar n-ar fi fost tare?
Pai si de ce un tip foarte misto ar fi trebuit sa pozeze in tipa ca sa ajunga la mine? Nu mai bine ar fi pozat in el insusi? 😀 Daca ai fi fost un tip misto care pozeaza in tipa ca sa ajunga la mine ar fi insemnat ca nu esti suficient de misto. 😀
Dar, slava domnului ca nu e cazul…
clar o s-o iau si eu, sar’ na de pont. si pe mine ma pasioneaza chestiile astea, am facut cateva workshopuri de samanism si alte cele stari alterate de constiinta. am aflat de un curs f. interesant despre respiratia holotropica, iti zic cand vii.
exista ws-uri de samanism? nu stiam.
De ws-uri de respiratie holotropica am auzit, chiar ma gandeam sa ma inscriu la unul… Ia zi-mi, tu ce ai auzit? ws-uri sau cursuri?
hmm. si eu beam(vin si bere nu altceva) cand aveam necazuri. ma temusem sa nu ajung dependenta emotional, si apoi fizic de alcool care e un prieten fatarnic (se preface ca te ajuta, dar iti face rau).
despre contemplare, am traversat stari ca alea si fara droguri: dupa niste ciocolata+vin rosu=>ce frumoasa este rugina de pe grilaj=>ce frumoaase ar fi niste flori carnoase impletite de gilaj etc.
prin simplul fapt ca te ajuta sa uiti de necazuri, sa ai o perspectiva inalta, dau dependenta=>vrei sa repeti experienta
„orice forma de dependenta e rea:fie ca vb de morfina sau alcool sau de ideologie” spunea Jung, si cred ca mare dreptatea avea…
Da, despre dependenta am mai discutat p-aci. Si parerea mea este ca poti foarte bine sa traiesti si cu o dependenta. Pe langa asta, starile respective chiar sunt placute, dezirabile. Daca reusesti sa ti le provoci fara ca drogul sa puna stapanire pe viata ta si sa te faca nefunctional si incapabil sa te adaptezi lumii in care traiesti, ai un mare plus.
Spre exemplu mescalina asta zice huxley ca nu da dependenta fizica, nici mahmureala…
misto; imi place cum zici despre carti
multzam fain 🙂 imi place sa fiu laudata 🙂 imi stimuleaza creativitatea…
am si fost la unul de samanism, tinut la clubul mandala, de pe str. paleologu, 20, tinut de aurel mocanu de la oradea. dar asta a fost acum 2 ani, nush daca le mai tine si acum. oricum au tot soiul de lucruri interesante acolo
cat despre respiratia holotropica gasesti ws tinute de asociatia de terapii transpersonale. n-am mai tinut legatura dar cred ca fac si cursuri
Da, Elena Francisc parca o cheama pe tipa care le tine…
da, exact, as vrea sa mai merg la asa ceva. te-ai uitat la filmele de la mini?
da, si eu as vrea sa merg. sunt teribil de curioasa 🙂
am inceput sa ma uit la unul dintre ele, dar nu am apucat sa-l termin, ca sa zic asa. Nu sunt chiar „filme de duminica”. Te solicita emotional destul de rau.
Afreuda, vezi ca e misto si cealalta carte, „Of Heaven and Hell” a lui Huxley, oarecum legata de Doors of Perception, in care teoretizeaza el putin pe tema asta a manipularii lentilei perceptive. E mai mult decit interesanta.
Iar in Brave New World descrie o lume in care se foloseste in masa (ba chiar oarecum obligatoriu sub presiunea comunitatii) acel sintetizat similar mescalinei. Ajunge la un mic paradox acolo si implodeaza lumea creata.
Similar, merita citite si primele 3-4 carti din seria lui Carlos Castaneda, chiar daca mie mi s’au parut cam trase de par. Prea o da in cosmogonii aztece.
Iar despre ws’urile astea de care ziceti voi aici, daca vreti, ma pot interesa. Noii patroni de la Mandala imi sint prieteni foarte apropiati si continua traditia Mandalei, fiind si ei implicati destul de mult in fenomen.
(si scuze ca tot comentez, m’am apucat sa’ti citesc blogul si nu ma pot abtine. O sa te umplu de comentarii)
asa este, de asta-mi si plac. sorry, n-am vazut postarea si ti-am trimis si mail. sunt solicitante, dar merita, macar pt senzatia cu care ramai dupa.
MBadragan, poate ne spui pls daca mai tine si altcineva wk in afara de aurel mocanu pe tema samanismului, nu de alta dar el e din oradea si vine mai rar in buc
@MBadragan: pai bine-ai venit pe la mine. Comenteaza cat poftesti, ca de-aia e blog, sa lansam si sa purtam discutii. Si-asa n-am ce face pe la serviciu, imi tineti de urat 😆
O sa le citesc, acum sunt iar la Castaneda, la ‘Invataturile lui Don Juan’, mi se pare mai misto ca ‘Cealalta Realitate’. Am eu nemultumirile mele legate de Castaneda, dar mi le voi exprima cand voi recenza cartea…
@Ana: da, o sa le vad. Dar trebuie sa fiu fortificata pentru ele. Scena violului din primul film pe care mi l-ai dat m-a afectat destul de tare, spre exemplu… Ceea ce e bine pentru un film, dar acuma mi-e cam frica sa ma uit. Mi s-a parut ca e un fel de thriller pornografic asa… Brrr.
deloc, daca te uiti pana la sfarsti o sa vezi ca e o superba metafora despre viata, moarte si hazard, tratata poate intr-o maniera mai plastica. mie cel putin mi-a placut, e genul de film pe care nu-l poti uita. o sa mai caut prin colectie sa caut ceva mai soft
@ana: da, o sa ma uit pana la sfarsit. Cand o sa-mi fac curaj din nou :lol:. Glumesc. De fapt… caut un moment in care sa am timp de filme, ca in ultima vreme nu prea am mai avut parte de asa ceva… Dac-as putea sa ma uit la filme in timpul serviciului ar fi ideal. Da’ n-am casti 😆
unde lucri?
la calculator… 😆