Da, inca una. Si probabil ca or sa mai urmeze pe parcurs pentru ca domeniul mi se pare extrem de interesant.
Cartea asta mi-a placut mai mult. Este o trecere in revista a activitatii si a teoriilor autorului, un fel de sinteza a intregii lui ‘opere’. Mai mult decat o colectie de povesti despre cazurile sale, trateaza principalele concepte si conceptii ale psihologiei transpersonale, si a ceea ce a reiesit din experientele lui Grof cu LSD si respiratia holotropica.
Ce mi-a atras atentia cel mai mult a fost etiologia afectiunilor psihice in functie de matricile perinatale. Grof ia pe rand toate ‘bolile’, explica teoria psihanalitica asupra traumelor si a constelatiilor psihice care stau la baza lor, si o completeaza cu situarea cauzalitatii un pic mai adanc decat a facut-o Freud si echipa sa de continuatori, si anume in procesul nasterii. Privite in lumina asta, multe mistere ramase nedezlegate in psihanaliza, capata coerenta si justificare.
Apoi… incantatoare au fost explorarile lui transpersonale, asupra trancendentului, a numinosului, a sacrului.
O chestie care mi s-a parut foarte interesanta a fost diferentierea pe care ar trebui sa o facem intre spiritualitate si religiozitate. Spiritualitatea provine din experiente nemijlocite, din conexiunea personala si intima cu transcendenta. Pe cata vreme religiozitatea este aderenta la un sistem de dogme, ritualuri si institutii ierarhizate. In religie, accederea la divin se face printr-un intermediar. In cazul nostru a preotului. Ei bine, in cazul spiritualitatii, scurtcircuitezi acest intermediar, fiind conectat tu insuti, cu mintea, la divin.
Ce mai zice Grof? Pai… face harcea parcea psihiatria in capitolul despre ‘urgentele spirituale’. El descrie urgentele spirituale ca pe niste episoade de holotropicizare, petrecute spontan in viata cuiva, care au potential de insight, de restructurare si de vindecare. Persoana aflata intr-o urgenta spirituala experimenteaza stari alterate de constiinta nedeclansate de meditatie, substante psihotrope sau respiratie holotropica. Aceste episoade nu sunt nici pe departe patologice, asa cum ne spune psihiaria, desi persoana in cauza devine incapabila sa aiba grija de ea insasi, si se poate pune in situatii care-i ameninta viata. Insa Grof afirma ca ‘ingrijirile’ acordate unei persoane aflate intr-o urgenta spirituala trebuie sa difere semnificativ de cele pe care le acorda psihiatria (lacat, camere capitonate, sedative sau electrosocuri).
Pe la finalul cartii apare iarasi traversat conceptul de sincronicitate. Aici, recunosc, inca nu sunt complet lamurita, vreau sa mai citesc. Era vorba despre astrologie. Conceptia stiintifica occidentala, care pune cauzalitatea pe post de ‘dumnezeu’, spune ceva de genul: ‘Cum domle sa ne influenteze astrele, ce te-ai tampit la cap? cum puii mei poate o planeta aflata la atata distanta de noi sa ne influenteze destinul, asta e o aberatie, nu exista o relatie cauzala intre pozitia lui Pluto si evenimentele care se petrec in viata mea’. Ei bine… din cate am inteles din problema sincronicitatii, in afara de relatia cauzala intre evenimente, mai exista si una acauzala. Si Grof face acolo o analogie, dand un exemplu. Domle, ma uit la ceas, si vad ca e 7. Din asta deduc ca la televizor sunt stirile de la ora 7. Tot asa, pot sa deduc ca peste 14 minute va intra in gara trenul de 7 si 14. Probabil ca nus’ ce individ tocmai isi incheie programul de lucru, and so on and so forth. Aceste lucruri se intampla sincron dar acauzal. Nu faptul ca m-am uitat la ceas si am vazut ca e 7 cauzeaza toate aceste evenimente, ci ele pur si simplu se petrec sincron. Ei… cam asa e si cu astrele. Ideea nu e ca astrele ne influenteaza evenimentele vietii, sau cauzeaza ceva in viata noastra. Dar asezarea si relatiile geometrice dintre ele se petrec sincron cu anumite aspecte ale evolutiei vietilor noastre. Si, evident, putem sa folosim aceasta sincronicitate in folosul nostru, facand tot felul de interpretari si previziuni.
Sincer, marturisesc m-a facut teribil de curioasa. Nu m-a convins, dar mi-a trezit interesul. Pentru mine… zodiacele erau fantasme, la momentul anterior lecturarii acestui capitol. Ei bine, acum sunt dispusa sa ma uit mai atent. Dar vedeti voi… toate credintele astea placute in sinea lor, la mine nu intra decat pe calea stiintifica. Domle, mie da-mi formula. Asa sunt eu formata. Imi povestea o prietena (aia mistica) despre cristale. Vai vai vai, cristalele preiau energia negativa si transmit energie pozitiva. Ok, spune-mi ce e aia ‘energie’ in contextul asta. Si-apoi… ce inseamna ‘nergie negativa, virbatie negativa’. Cum anume face cristalul conversia? Sunt dispusa sa ascult, sa inteleg, dar… da-mi formula. Explica-mi cum anume este transmisa energia, pe ce canal, arata-mi (in reprezentare, desigur) cum vibreaza domle atomii aia acolo, si ce inseamna domle vibratie negativa, si ce se intampla intre atomii aia de incep sa vibreze pozitiv? Ia-ma cu integrale, ia-ma cu fizica cuantica, ia-ma cu teoria stringurilor. OK. Dar nu cu concepte difuze, amalgamate, care inseamna… hmmm… nu prea stim de fapt ce inseamna, dar noi simtim…
Altfel… fac bine, multumesc. Muncesc de-mi sar capacele (se vede nu?), am un echilibru emotional de care ma bucur din ce in ce mai mult si devine din ce in ce mai stabil, invat sa-mi dozez energia ca sa evit burn-out-ul, cochetez cu ideea de a ma lasa de fumat, m-am lasat de mancat ca sa fac economie, am inceput sa ma documentez sistematic despre afectiunea asta pe care psihiatrii imi spun ca o am, si am aflat niste chestiuni extrem de interesante, na… toate bune si frumoase.
Si mai trimiteti-ma si pe mine la munca, nu ma mai tineti de povesti, ca, de fapt, perioada mea de proba nu s-a incheiat ci s-a prelungit. Ca sa ma exprim asa… i-am lamurit da’ nu i-am convins. [Anafura si pamatuful…]
Si cand te indragostesti mai vrei dovezi stiintifice?:D.
hmmm… stai ca n-am prins analogia. Elaboreaza 🙂
si… disclaimer (ca se pare ca e necesar 🙂 ). eu imi doresc explicatii care sa se plieze pe reteaua mea conceptuala, nu ‘dovezi stiintifice’. Ca eu nu cer ‘dovedeste-mi stiintific ca acest cristal iti amplifica tie ‘energia’. eu doar intreb ‘cum, mai exact, face cristalul acest lucru? si… ce face el de fapt?’
Ok, you got me curious.
Am avut o perioada mistica in care am citit o gramada despre multe, printre care si astrologia, totusi nu-mi puteam scoate din cap intrebarile (fiind mai sceptica de felul meu): cum ne influenteaza planetele astea? Daca Pluto, asa departe, influenteaza o generatie intreaga, ce se intampla cu cometele? Dar meteoritii? Cum se face ca, totusi, oamenii nascuti intr-o zodie au niste trasaturi caracteristice si mai pregnante decat cei din alta zodie? (adica o fi ceva adevarat cu zodiile astea…).
Analogia lui Groff pare a explica chestiile astea…
La nivel de fizica cuantica, ne putem apleca spre lucruri mai pamanene, si anume cum se tulbura cristalele apei din cauza emotiilor, de ce plantele par a aprecia simfoniile si nu suporta rockul. Ma intreb daca emotiile n-or avea o reprezentare cuantica..
Vreau sa spun ca unele fenomene se intampla fara sa stii cum, de unde si de ce. Reactia mea a fost idiosincrazica. Ma enerveaza ca multi cauta explicatii in loc sa traiasca pur si simplu. Explicatii care de fapt nu spun nici ele nimic insa dau o aparenta de cunoastere, de siguranta.
@xelomon: de buna seama ca au. in fond si la urma urmei, fiecare emotie (vazuta ca proces psihic) are oglindit un proces fizic, care implica neurotransmitatori, care functioneaza la intalnirea dintre neuroni, in functie de ce impulsuri electrice oscileaza prin axon. Acolo se intampla chestiuni la nivel cuantic.
Exista niste teorii frumusele pe tema asta… Aproape spectaculoase unele dintre ele. Au reinstaurat omnipotenta gandirii, spunand ca gandurile noastre influenteaza ‘Universul’ la nivel cuantic, si ca astfel, pot influenta realitatea.
Bine… exista si critici ale acestor teorii, evident, unele chiar acerbe.
@muha: inteleg ce vrei sa spui.
Mai dar eu am o satisfactie cand inteleg cum functioneaza cate-o chestie, vecina cu orgasmul. Sunt un adevarat voyeur al lumii in care traiesc. Imi place sa stiu ce se intampla, concomitent cu trairea.
Ca ai mentionat de indragosteala. Se stie foarte bine cum si de ce, nu e nici un mister, nu e nici o magie in indragosteala. Iar faptul ca stii ce se petrece acolo nu te impiedica nici macar un pic sa o traiesti cu toata fiinta ta.
Oricum, nu mi se pare o varianta buna sa traiesti orbeste, ignorant in ceea ce priveste exteriorul si lumea, fara sa incerci sa intelegi.
:). La „concomitent” e problema. Nu prea merge…
Plus ca eu nu stiu daca lucrurile astea care „se stiu” nu sunt doar o interpretare. Nu prea am incredere in Marele Adevar.
@muha: da este vorba de o interpretare, un construct mental, o teorie. Si care e problema? O interpretare este valoroasa in sine, aduce un plus.
auzi? si care este Marele Adevar? 😀 Si de ce ar trebui sa fie ‘de incredere’? Ce inseamna ‘incredere’?
Hai ca te zapacesc 🙂
Nu ma zapacesti, esti simpatica:).
Pai cand zici „inteleg” presupui un adevar, nu? Nu zici „inteleg” si te gandesti ca de fapt nimeni nu intelege nimic, toate’s speculatii.
@Muha: mai, nu neaparat. Cand inteleg ‘ceva’ nu inseamna neaparat ca este vorba de vreun ‘adevar’ la mijloc. Spre exemplu, in chestia asta cu cristalele, ceea ce vreau sa inteleg este termenul de ‘energie’ si cum se traduce acest termen in functie de ceea ce eu stiu deja.
Aici nu e vorba de nici un adevar, este vorba de o combinare cu sens a unor termeni care desemneaza ‘ceva’.
Sau… daca vine cineva si spune o fraza in limba turca. Nu inteleg nimic. Sa presupunem ca individul ala (sau altcineva) imi traduce fraza in limba romana. Ei bine ce a spus individul asta, poate foarte bine sa fie o minciuna. Dar, este semnificativ pentru mine ca am inteles ce a spus, chit ca e adevarat sau nu.
Adevarul este pasul urmator. Numai odata ce ai inteles propozitia poti sa vorbesti despre valoarea ei de adevar. Iar o propozitie (si, extrapoland, o teorie, un construct, o interpretare) poate fi inteleasa si fara sa fie adevarata.
ma-ntelegi? 🙂
A. Deci tu vrei traducere in termenii tai, termenii care iti sunt cunoscuti.
Pai „energie” nu are deja sens in sistemul tau? Cum poti explica „energie”?
@Muha: printr-o simfonie de formule matematice 🙂
Hai, cu ‘energia’ mai treaca mearga… dar cu ‘energia negativa’ sunt chiar dati dracului 😀
Afreuda,
as vrea sa inaugurez „Duminici cu psihanaliza”. Eu sunt deja la nr.2. Prezint studii de psihanaliza jungiana. Te invit sa facem asta ca o contrabalansare a acestor frumoase pds-uri care au invadat blogurile.
Cu cea mai mare placere. 🙂 De duminica viitoare i’m in business. Foarte buna propunere.
…Ca radioul pe care-l asculti si il desfaci sa vezi cum e inauntru?
Cred ca suna foarte tehnic ce zici, de asta ma zgarie un pic la ureche.
@Muha: Radioul nu cred ca e cel mai bun exemplu.
In privinta lui:
Una la mana, stiu cum este inauntru, stiu cum functioneaza, si pe ce principiu (nu de alta dar au pompat astia de la automatica materii de electronica in mine cat pentru 10 vieti).
A doua la mana, daca nu as sti, as avea in mod clar de unde sa aflu. Se stie.
A treia la mana: radioul nu este ceva ce s-a observat empiric ca preia semnalul si transmite sunetul, ci a fost intentionat construit sa faca trebsoara asta.
Radioul, televizorul, automobilul, aspiratorul, masina de spalat… sunt toate masinarii create de om, de-asta functioneaza conform cu specificatiile lor. De-asta am incredere in ceea ce scrie in cartea lor tehnica.
Pe cand cristalul nu. Cristalul este ceva creat de natura, despre care oamenii presupun ca ar avea anumite proprietati. Atata vreme cat nu ai o explicatie tehnico-stiintifica asupra acestor proprietati, ele intra in sfera magiei. Iar eu, ca si tine, care nu ai incredere in stiinta, nu am incredere in magie. Ce-mi suna a magie ma ‘zgarie un pic la ureche’. 🙂
Si chiar si daca as observa pe propria-mi piele proprietatile cristalelor (pe care nu le neg catusi de putin, e foarte posibil sa fie adevarat), tot as avea curiozitatea sa-mi explic cum de se intampla asta, si ce se intampla de fapt.
N-as spune ca nu am incredere in stiinta…nu-mi place genul de indoctrinare la care duce de multe ori – sa interpretezi tot ce se intampla in aceeasi paradigma. Si asta se intampla cu cei care fac studii stiintifice, incep sa creada intr-o explicatie sau alta ca intr-un dzeu si devin limitati si seci ca oameni, incearca sa explice totul prin ochelarii aia.
Exemplul cu radioul presupunea un copil de 5 ani care asculta si il desface. N-am mai scris ca mi-am imaginat ca se subintelege.
@Muha: mai, aici sunt de acord cu tine. Dar cred ca e ca si cu drogurile, depinde de om. Adica nu stiinta este cauza indoctrinarii, ci functionarea psihica a celui care o foloseste.
Mda asa e. Eu fac spume pentru ca m-am tot lovit de asta. Nu apuc sa deschid gura sa zic ceva ca deja vad privirea sceptica si scarbita.
Si nu-ti imagina ca e vorba de cristale. Sunt altele mai obisnuite.
Da, se intampla… Asa patesc si eu cu psihanaliza. Dar nu prea mai ‘fac spume’, m-am obisnuit, si daca vad ca se opune rezistenta, nu-mi mai racesc gura, ii las in pace.
„Hippocrate, părintele medicinei spunea: “Nu putem crea fenomene şi pentru că nu le putem crea, nu depinde de fenomene, ci depinde de noi”. Multe dintre activităţile zilnice ale oamenilor sunt influenţate de ritmurile naturii, plantele au calităţi diferite, funcţie de momentul recoltării, administrarea medicamentelor şi anumite tratamente naturale se face funcţie de fazele lunii, multe evenimente petrecute în natură : fluxul şi refluxul, naşterile, vremea, ciclul femeilor sunt în legătură cu mişcarea Lunii. Strămoşii noştri au descoperit constelaţiile şi semnele zodiacale, sub forma a 12 impulsuri de forţă, fiecare având o culoare şi proprietăţi caracteristice specifice diferite. Constelaţiilor traversate de Soare (pe parcursul unui an) şi de Lună (pe parcursul unei luni) în decursul unei astfel de impuls li s-au dat 12 nume diferite, apărând cele 12 zodii: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioară, Balanţă, Scorpion, Săgetător, Capricors, Vărsător şi Peşti. Multe calendare din vechime se orientau după mersul Lunii, deoarecele forţele poziţiei Lunii în semnele zodiacale erau de o importanţă mai mare decât cele guvernate de poziţia Soarelui. Chiar şi azi, Paştele se sărbătoreşte în prima duminică care urmează după prima Lună plină de la începutul primăverii…”
poate intre timp ai trecut stadiu de” toma necrediciosu'” da cred ca te lamureste cu ceva acest articol…;)