Psihologia Viitorului – Stanislav Grof

Da, inca una. Si probabil ca or sa mai urmeze pe parcurs pentru ca domeniul mi se pare extrem de interesant.

Cartea asta mi-a placut mai mult. Este o trecere in revista a activitatii si a teoriilor autorului, un fel de sinteza a intregii lui ‘opere’. Mai mult decat o colectie de povesti despre cazurile sale, trateaza principalele concepte si conceptii ale psihologiei transpersonale, si a ceea ce a reiesit din experientele lui Grof cu LSD si respiratia holotropica.

Ce mi-a atras atentia cel mai mult a fost etiologia afectiunilor psihice in functie de matricile perinatale. Grof ia pe rand toate ‘bolile’, explica teoria psihanalitica asupra traumelor si a constelatiilor psihice care stau la baza lor, si o completeaza cu situarea cauzalitatii un pic mai adanc decat a facut-o Freud si echipa sa de continuatori, si anume in procesul nasterii. Privite in lumina asta, multe mistere ramase nedezlegate in psihanaliza, capata coerenta si justificare.

Apoi… incantatoare au fost explorarile lui transpersonale, asupra trancendentului, a numinosului, a sacrului.

O chestie care mi s-a parut foarte interesanta a fost diferentierea pe care ar trebui sa o facem intre spiritualitate si religiozitate. Spiritualitatea provine din experiente nemijlocite, din conexiunea personala si intima cu transcendenta. Pe cata vreme religiozitatea este aderenta la un sistem de dogme, ritualuri si institutii ierarhizate. In religie, accederea la divin se face printr-un intermediar. In cazul nostru a preotului. Ei bine, in cazul spiritualitatii, scurtcircuitezi acest intermediar, fiind conectat tu insuti, cu mintea, la divin.

Ce mai zice Grof? Pai… face harcea parcea psihiatria in capitolul despre ‘urgentele spirituale’. El descrie urgentele spirituale ca pe niste episoade de holotropicizare, petrecute spontan in viata cuiva, care au potential de insight, de restructurare si de vindecare. Persoana aflata intr-o urgenta spirituala experimenteaza stari alterate de constiinta nedeclansate de meditatie, substante psihotrope sau respiratie holotropica. Aceste episoade nu sunt nici pe departe patologice, asa cum ne spune psihiaria, desi persoana in cauza devine incapabila sa aiba grija de ea insasi, si se poate pune in situatii care-i ameninta viata. Insa Grof afirma ca ‘ingrijirile’ acordate unei persoane aflate intr-o urgenta spirituala trebuie sa difere semnificativ de cele pe care le acorda psihiatria (lacat, camere capitonate, sedative sau electrosocuri).

Pe la finalul cartii apare iarasi traversat conceptul de sincronicitate. Aici, recunosc, inca nu sunt complet lamurita, vreau sa mai citesc. Era vorba despre astrologie. Conceptia stiintifica occidentala, care pune cauzalitatea pe post de ‘dumnezeu’, spune ceva de genul:  ‘Cum domle sa ne influenteze astrele, ce te-ai tampit la cap? cum puii mei poate o planeta aflata la atata distanta de noi sa ne influenteze destinul, asta e o aberatie, nu exista o relatie cauzala intre pozitia lui Pluto si evenimentele care se petrec in viata mea’. Ei bine… din cate am inteles din problema sincronicitatii, in afara de relatia cauzala intre evenimente, mai exista si una acauzala. Si Grof face acolo o analogie, dand un exemplu. Domle, ma uit la ceas, si vad ca e 7. Din asta deduc ca la televizor sunt stirile de la ora 7. Tot asa, pot sa deduc ca peste 14 minute va intra in gara trenul de 7 si 14. Probabil ca nus’ ce individ tocmai isi incheie programul de lucru, and so on and so forth. Aceste lucruri se intampla sincron dar acauzal. Nu faptul ca m-am uitat la ceas si am vazut ca e 7 cauzeaza toate aceste evenimente, ci ele pur si simplu se petrec sincron. Ei… cam asa e si cu astrele. Ideea nu e ca astrele ne influenteaza evenimentele vietii, sau cauzeaza ceva in viata noastra. Dar asezarea si relatiile geometrice dintre ele se petrec sincron cu anumite aspecte ale evolutiei vietilor noastre. Si, evident, putem sa folosim aceasta sincronicitate in folosul nostru, facand tot felul de interpretari si previziuni.

Sincer, marturisesc m-a facut teribil de curioasa. Nu m-a convins, dar mi-a trezit interesul. Pentru mine… zodiacele erau fantasme, la momentul anterior lecturarii acestui capitol. Ei bine, acum sunt dispusa sa ma uit mai atent. Dar vedeti voi… toate credintele astea placute in sinea lor, la mine nu intra decat pe calea stiintifica. Domle, mie da-mi formula. Asa sunt eu formata. Imi povestea o prietena (aia mistica) despre cristale. Vai vai vai, cristalele preiau energia negativa si transmit energie pozitiva. Ok, spune-mi ce e aia ‘energie’ in contextul asta. Si-apoi… ce inseamna ‘nergie negativa, virbatie negativa’. Cum anume face cristalul conversia?  Sunt dispusa sa ascult, sa inteleg, dar… da-mi formula. Explica-mi cum anume este transmisa energia, pe ce canal, arata-mi (in reprezentare, desigur) cum vibreaza domle atomii aia acolo, si ce inseamna domle vibratie negativa, si ce se intampla intre atomii aia de incep sa vibreze pozitiv? Ia-ma cu integrale, ia-ma cu fizica cuantica, ia-ma cu teoria stringurilor. OK. Dar nu cu concepte difuze, amalgamate, care inseamna… hmmm… nu prea stim de fapt ce inseamna, dar noi simtim…

Altfel… fac bine, multumesc. Muncesc de-mi sar capacele (se vede nu?), am un echilibru emotional de care ma bucur din ce in ce mai mult si devine din ce in ce mai stabil, invat sa-mi dozez energia ca sa evit burn-out-ul, cochetez cu ideea de a ma lasa de fumat, m-am lasat de mancat ca sa fac economie, am inceput sa ma documentez sistematic despre afectiunea asta pe care psihiatrii imi spun ca o am, si am aflat niste chestiuni extrem de interesante, na… toate bune si frumoase.

Si mai trimiteti-ma si pe mine la munca, nu ma mai tineti de povesti, ca, de fapt, perioada mea de proba nu s-a incheiat ci s-a prelungit. Ca sa ma exprim asa… i-am lamurit da’ nu i-am convins. [Anafura si pamatuful…]