Ca tot ii povesteam amicului strelnikov ca imi place de Lucica Blaga, si scoromonind prin www in cautarea unei poezii care sa-mi reprezinte starea, am dat, neobisnuit de repede, de prezenta aici de fatza:
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
„Sunt rob în temniţă!”
Draga strelnikov, asta-i covorasul din pragul usii. Ce faci, vii la un ceai sau te uiti de la distanta? 😀
Kuss!
Afreuda 
cre ca intru, daca e rost de ceaiok [si daca ploua afara si renunt la santana care oricum e just an ol fart].
deci saru’ mana. am adus bucate traditionale made in ro: cola + chipsuri.
presupun ca e discutie libera deci incep, la intamplare, c’o impresie: versurile astea de blaga imi aduc aminte de niste lirica by nietzsche [in trad lui stefan aug doinas]. si ca stil si ca mesaj.
acuma, nu stiu daca asemanarea se datoreaza lu nice sau lu doinas [oarecum coleg de generatie + idei cu blaga] but anyway.
deci tie ce’ti place la poezie [ca asta conteaza]?
cola si chipsuri??? ooof, ce ma fac eu cu tine… In fine, acuma daca tot ai facut efortul sa le aduci, fie, le consumam, dar sa nu se mai intample. Nu de alta dar eu tocmai am inceput o campanie de mancat sanatos cu mine insami. Am mazare facuta de mine in frigider, si sunt foarte mandra de asta. Asa ca nu ma tenta cu chipsuri si cola, si sa nu cumva sa vii cu produse de la Mc, ca sunt inca in sevraj dupa ele. Ne-am inteles?
Asa. acuma, sa trecem la de-ale noastre. Ia un loc in fotoliu, ceaiul e pe masuta, impreuna cu biscuitii. Sau, daca preferi chipsuri, suit yourself, simte-te ca acasa.
Tu incepi la intamplare, eu continui printr-o intrebare: ma intrebi ce-mi place la poezie in general, sau la poezia asta in particular?
nu stiu daca i-ar fi placut lui Blaga but…i just luv this guys – ;)))
piesa e tonica, anti-depresiva, and ( i guess) merge 4 saturday evening
@houellebecq: da, e o piesa buna. Imi place si mie.
si… daca lui Blaga nu-i place… cu toata consideratia pentru Blaga: mi se rupe, ce, e blogu’ lui? aici io fac legea! 😀
@h: maître!
@a: imi plac mult chestiile nesanatoase [daca nu ingrasa, ca hamburgarii].
da, intrebam de poezia asta.
apropos:
„it rests me to be among beautiful women.
why should one always lie about such matters?
i repeat:
it rests me to converse with beautiful women
erven though we talk nothing but nonsense,
the purring of the invisible antennæ
is both stimulating and delightful.”
parca se muleaza bine everywhere cu Blaga de mai sus
deja aripile prind forma, mie intotdeauna mi-a placut la nebunie intrarea in acest poem
„O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:”
faina alegere afreuda, ludica si „ritmata” numai buna de ceai dansant 🙂
da, da, chiar se potrivesc. le stie uelbecul 😉
Pai, in primul rand ‘imi place’ ca este in acord cu starea mea. Si eu vreau sa joc, imi vine sa dansez pe diferite muzici, si vreau sa simt curgand prin mine ‘energia cosmica’.
Imi place ca trimite la Atman si Brahman, la ideea ca exista ceva divin in fiecare dintre noi, care se manifesta in starile noastre de libertate si euforie.
Imi place ca trimite la experiente transpersonale de unitate cu universul, de contopire si fuziune cu infinitul, de a deveni tu insuti intreg universul, ‘nemarginirea’…
Disclaimer: sa ne intelegem, ideile astea doar imi plac. Nu cred in ele… la fel ca si in cazul ‘chestiilor’ nesanatoase 😉
A propos, buni chipsii aia. si cola. yuuumy. dar mergea si-un fresh de portocale, sa stii.
Cat despre biletul de intrare pe care mi l-ai prezentat… mai mult decat acceptabil, spuse ea, dand din gene si facand, discret, un semn invitativ din cap…
mi se pare ca rezonezi bine cu hermann hesse. am avut si eu o adevarata fixatie pt el [si probabil o sa raman cu fixatia asta forever, observ ca fazele care ne marcheaza pana pe la 20-25 de ani – oricat am dori mai tarziu sa le schimbam – raman acolo, tot ce poti e sa le mai obiectivezi putin, sa le privesti putin ironic]. hm de fapt cre si „obiectiv” e un scriitor mai bun decat, say, dostoievski sau huxley. dar a fost receptat intr’o grila idioata de generatia hippie, si acum e privit cu oarecare condescendenta de critici.
anyway – am ghicit corect? siddhartha? [io’s fan steppenwolf] 🙂
cat despre junkfood, evident ca nu’mi „place” propriu-zis, da totusi am momente cand mor dupa o cutie de coke sau niste cartoane sarata cu iz de cascaval… de fastfood reusesc sa ma tin la distanta, desi kfc are 1-2 chestii acceptabile 🙂
Mai, cu Hesse n-as putea spune ca rezonez, pentru ca nu ne cunoastem foarte bine. Am citit doar doua chestii ‘narcis si gura de aur’ si margelele (evident). E tare omul, n-am ce spune, dar, iata, inca nu am facut fixatie pentru el. Din margele nici nu imi mai amintesc cine stie ce, pentru ca am citit-o acum cativa ani, cred ca as relua-o, ca mi-a fost draga. Si as mai citi si altele de Hesse, dar acum sunt la Grof si Jung (tocmai citesc o carte zapacita cu multa alchimie), asa ca… sa fie un domn si sa-si astepte randul la coada :D.
Carevasazica… nu m-ai ghicit cu Siddartha. :d. Si nu am citit nici lupu’. Dar, marturisesc, mi-ai cam facut pofta.
La micul dejun am oua prajite, cu rosii si cu sos tartar. E ok? Fara paine, ca d-asta n-am. Si, evident, o cafea tare. Fara zahar, ca nici d-asta n-am. Dar o poti indoi cu un pic din cola ramasa de ieri, daca ti se pare prea amara. Si, evident, am tutun asa ca… ciocnim si-o tigara?