Asta da 😉
Daca vreti sa vedeti un film sensibil dar dur despre abuzul sexual, homosexualitate, refulare, trauma, vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
Totul porneste cu povestile a doi baieti in varsta de 8 ani, abuzati sexual de antrenorul lor de baseball. Cei doi negociaza cu trauma in mod diferit: unul din ei se identifica cu agresorul, si devine homosexual, practicand prostitutia, iar celalalt refuleaza totul. La varsta de 19 ani cei doi se reintalnesc, primul revelandu-i celui de-al doilea tot ceea ce s-a intamplat, ajutandu-l sa reactualizeze amintirea inconstienta, scena de o intensitate cutremuratoare.
Vedeti-l, dar nu va asteptati sa va incante si sa va relaxeze, ci sa va implice emotional, sa va revolte, poate chiar sa va dezguste. Eu i-am dat un 10 rotund.
Afreuda 
deci cam d’accord cu tine: un 9 pt asta – un 4 pt ala de allen de mai jos.
btw cat ii dai lu vicky barcelona?
Mai, ala mi-a placut cred ca-i dau cam 8 – 8.5 asa.
esti generoasa. i’as da 7. are toate fazele alea de telenovela + ca nu „ajunge” niciunde… [+ ca pe mine ma enerveaza complet actoru care’l juca pe pictor].
ai vz si cassandras dream?
Despre cel de care ai scris azi, nu stiu nimic pentru ca nu l-am vazut, dar ma bag in seama pentru ca am vazut ca se vorbeste si de Vicky Christina Barcelona…pe mine asta nu m-a convins deloc…Mi-a placut fff mult de Penelope, cum a jucat, nu rolul, dar filmul, zau, a trecut pe langa mine…a, si mi-a placut muzica!!!
Javier Bardem mi-a placut din Dragoste in vremea holerei si din cateva filme de Almodovar, dar aici a avut un rol slabut…
ma rog, cu javier e de gustibus… dar vremea holerei ti’a placut ca film? really?
@strelnikov: m-a surprins ca a reusit sa redea destul de bine atmosfera din carte, dar indiscutabil mi-a placut mult mai mult cartea 🙂 oricum, ecranizare reusita, fata de alte filme facute dupa carti…
Mysterious Skin, mi-l notez 🙂 ca nu l-am vazut
da pentru Scarlett Johansson si un 10 pentru The Dreamers
Cassandra’s dreams nu m-a impresionat in mod deosebit
si eu inclin sa cred ca cele mai multe din relatarile OZN sunt de fapt „amintiri ecran” (Deckerinnerung) care acopera altceva mult mai profund refulat…
Daca-i asculti pe cei rapiti de extraterestri n-are cum sa nu-ti sara in ochi discursul lor de persoane abuzate, foarte posibil sexual. Acestia descriu in detaliu cum au suferit tot felul de interventii, care mai de care mai intruziva, cum au fost fortati sa se acupleze cu fiintele ET, cum li s-au prelevat mostre de organe, cum li s-au implantat tot felul de obiecte in organism, cum li s-au manipulat organele genitale, s.a.m.d.
De aceea ziceam ca filmul are valoare clinica…
@dan: da, aparitia fantasmelor legate de rapirea de catre extraterestrii ca formatiune substitutiva aparuta in urma refularii reprezentarii traumei originale. Intr-adevar toate elementele relatarilor legate de rapiri de catre fiinte extraterestre indica existenta unor fantasme de intruziune, de pasivitate, de lipsa de control. Obiectul invadator, care creaza neplacere este trimis mai departe de realitatea inconjuratoare, si anume in spatiul extraterestru.
E foarte interesant, mereu m-am intrebat de unde pot proveni aceste povesti cu extraterestrii, si mai ales, de ce seamana toate intre ele. Mi se parea foarte putin plauzibil ca fiintele astea extraterestre, in cazul in care ele ar exista, ar apela la astfel de manevre pentru a ne studia pe noi, pamantenii.
@strelnikov & rontziki: dar de blondina aia cu buze delicioase nu v-a placut? (Scarlett Johansson) Pe mine filmul m-a implicat prin construirea acelui triunghi amoros. La fel mi-a placut „Dreamers”, si inca unul, nu-i mai stiu numele, dar era tot cu Penelope Cruz si cu Catherine Zeta Jones, din cate imi amintesc.
Cassandra’s Dream nu l-am vazut. Vad ca pe imdb are 6.9. Merita?
@ro: sunt curios apropos de un proiect asemanator – excranizarea dupa blindness a lui saramago.
@dan: „inclini sa crezi”? deci, cum ar veni, e totusi posibil sa fie rapiti intr’adevar de alieni?
@afreuda: mi’a placut rau SJ in match point [cel mai bun allen imho] sau lost in translation. chiar si in vicky – filmului nu’i reprosez actingul ci plotul.
@gala: uite o opinie la care subscriu:
http://agenda.liternet.ro/articol/7290/Alex-Leo-Serban/Woody-negru-Cassandras-Dream.html
@ strelnikov
„Inclin sa cred” este mai mult o formula prin care renunt la omniscienta… Imi ziceam ca mai pot fi si alte cauze, nu neaparat o rapire genuina cu extraterestri.
Ma gandesc ca unele cupluri relateaza asa ceva, iar acolo eu banuiesc ca ar fi o „folie en deux”, unde unul dintre parteneri este inductorul si celalalt ar fi receptorul delirului.
ok then 🙂
anyway in film cred ca exista si „reversul” abuzului: after all, personajul principal are la fel de mult de „castigat” [in termeni de selfconfidence etc] din relatia infantila cu perversul – pe cat are celalalt pusti de pierdut.
la spitalul de glumetzi era o tipa, cam la 35-40 de ani care sustinea ca a fost rapita de extraterestrii, ca s-a imperecheat cu ei, si a nascut chiar si o fetita, care avea in jur de 11-12 ani. Si culmea e ca avea figura 🙂 avea niste ochi mari si departati, iar craniul era un pic latit cu urechile mari. Este foarte posibil sa fi fost victima unui viol.
Si ma gandeam, la tigara, la mitul fecioarei Maria…
@strelnikov: mie partea asta cu ‘reversul’ mi s-a parut foarte trasa de par. Iar faptul ca tipul ajunge sa se prostitueze nu cred ca sustine teoria cum ca lui ii crescuse de fapt stima de sine. Eu cred ca afirmatiile lui de tipul „M-a ales pe mine dintre toti, eram preferatul lui” erau rationalizari care justificau de ce a participat la actele sexuale cu ‘agresorul’, pustiul simtind inconstient o vinovatie pe care constient incerca sa o justifice prin aceea ca s-a simtit flatat, cand, de fapt, el se simtea neputiincios.
pai mi se pare ca in situatia lui [pusti din familie saraca needucata provinciala] prostitutia era cea mai rapida solutie pt a evada in mediul newyorkez elevat.
legat de vinovatie – nu stiu daca copiii resimt asa ceva, atunci cand au aprobarea adultilor. in fond supraeul [care impune vinovatia] se formeaza ca o copie inconstienta a normelor adultilor. pt el violatorul acela era un substitut de tata.
Interdictia incestului si angoasa de castrare corespunzatoare este resimtita inconstient, indiferent daca pustiul are sau nu aprobarea manifesta a adultului. Este resimtita fie si prin aceea ca adultul abuzator se simte inconstient vinovat, si transmite asta inconstientului copilului, prin semnale ce comunica ‘uite ce ma determini sa fac’.
Cat despre substitut, fac o precizare: in homosexualitate alegerea este alegere de obiect narcisica, subiectul proiectandu-si eul ideal in obiect, si iubindu-l pentru ca reprezinta sinele sau. Scopul inconstient al unei asemenea alegeri este de a se iubi pe sine (sinele fiind reprezentat de obiect) asa cum a fost el iubit de mama sa la stadiul fuzional. Treaba asta este evidenta in film la inceput, cand pustiul isi recunoaste homosexualitatea in momentul in care observa felatia pe care i-o ofera mama sa unui alt mascul. El acolo s-a identificat cu barbatul iubit de mama, si s-a proiectat in el. Cu alte cuvinte, homosexualii se iubesc si se cauta pe sine (asa cum erau cand erau iubiti de mama) mai degraba decat pe tata, tatal, ca obiect al iubirii sexuale, fiind si el un substitut al sinelui, pentru ca beneficiaza de iubirea mamei.
ok nu caut sa te contrazic apropos de incest etc [desi nu vad cum altfel s’ar putea resimti angoasa – decat prin influenta adultului; orice alta explicatie ar trimite la teorii genetice neverificabile] dar in film, cred, nu era vorba decat despre o „banala” serie de abuzuri – asistate de un copil – asupra altor copii.
nu cred ca e rezonabil sa presupunem ca ar fi existat vreo vinovatie in joc, a copilului sau a adultului.
legat de explicatia homoerotismului, iarasi cred ca e prea mult de discutat: ce spui pleaca totusi de le premisa ca eu’l unui copil ar fi cumva clar constient de sine [respectiv s’ar putea „proiecta”, si’ar iubi proiectia etc]. de asemenea pleaca de la premisa unei familii arhetipale formata de mama + tata [ceea ce nu e decat o formula burgheza contemporana; dar un copil poate fi crescut fara mama, sau cu 10 „mame” etc].
legat de incest: da, evident ca angoasa de castrare si sentimentul de vinovatie ii parvin prin intermediul adultului, adica al exteriorului.
In film antrenorul si pustiul ‘nevinovat’ intretineau si ei intre ei raporturi sexuale, nu-l punea numai sa sada si sa se uite. De fapt… asa a inceput toata povestea.
Imi mentin presupunerea cum ca in joc ar exista o mare vinovatie, si din partea adultului si din partea copilului. De fapt, eu una nu prea cred ca ar putea exista in realitate un caz de abuz sexual in care copilul sa juiseze, sa se bucure, sa se simta flatat. Aici cred ca filmul este un pic nerealist. Dar, in fine, recunosc, nu am experienta cu copii abuzati, aici altii ar putea veni cu pareri mai pertinente.
Legat de homosexualitate: ceea ce spun nu pleaca de la premisa ca eul copilului este clar structurat. Proiectia se petrece inconstient, la fel si iubirea. Nu trebuie sa ai o constiinta de sine clar determinata pentru a proiecta. Vezi pozitia schizo-paranoida descrisa de Melanie Klein.
Mentionezi ideea de familie nucleara. In general, in psihanaliza, cand spui ‘mama’ te referi la mediu care ofera ansamblul ingrijirilor copilului, fie ca este mama biologica, mama adoptiva, cuplul mama-bunica, uneori chiar si tatal, echipa de asistente dintr-un orfelinat… este vorba de fapt de functia materna, indiferent de cine sau de cati este ea exercitata, care indeplineste nevoile bebelusului, conferindu-i acestuia sentimentul omnipotentei. Si tocmai, in alegerea de obiect homosexuala, tatal nu are cine stie ce aport, poate fi foarte bine absent, desi, el este prezent simbolic, in inconstientul ‘mamei’, ca factor ce separa bebelusul de mama, si interzice incestul, chiar inaintea aparitiei angoasei de castrare.
@afreuda: pe scarlett johanson am vazut-o deja in multe filme (The prestige, Deception etc) si imi e simpatica 🙂 Vicky Christina Barcelona nu m-a convins tocmai prin triunghi…sunt de parere ca poti iubi foarte mult pe cineva, atat de mult incat, daca iubeste pe altcineva, sa il lasi sa fie fericit cu persoana respectiva, dar nu sa fii intr-o relatie in 3…cred prea mult ca iubirea inseamna 2 🙂
@strelnikov: mi-a placut Blindness, dar nu am citit cartea…il cunosteam pe Saramago din alte carti, inca cu asta am facut exceptia sa vad intai filmul :), oricum urmeaza si cartea…
@rontziki: de acord cu tine. In ceea ce priveste viata mea, si eu gandesc la fel. Insa ma bucur de placeri voyeuristice cand sunt martora povestilor amoroase atipice. Mi s-a parut foarte interesant cum cuplul format din Penelope Cruz si pictor nu avea stabilitate decat daca apartinea de el si blondina. Ca tocmai asta era problema: cei trei nu erau fericiti in doi, in nici un fel de combinatie, adica nu puteau forma un cuplu satisfacator, decat daca se iubeau si cu al treilea. Nu zic ca nu e oarecum patologic, dar hey, that’s the whole fun of it :). Pentru mine, cel putin…
@ afreuda
„De fapt, eu una nu prea cred ca ar putea exista in realitate un caz de abuz sexual in care copilul sa juiseze, sa se bucure, sa se simta flatat. Aici cred ca filmul este un pic nerealist. Dar, in fine, recunosc, nu am experienta cu copii abuzati, aici altii ar putea veni cu pareri mai pertinente.”
Eu cred ca cei mici pot experimenta placeri intense in cazurile de abuz seductiv si ca acest fapt contribuie la sentimentul de vinovatie. De cele mai multe ori cei mici simt ca ceva nu este in regula cu un astfel de comportament sexual pt ca abuzatorii interzic sa se vorbeasca despre asta cu ceilalti.
De cele mai multe ori, chiar daca este in registrul placerii, copiii se simt depasiti de excitatie, este ceva coplesitor pt ei si nu stiu cum sa-i faca fata…
@afreuda: cred a ai dreptate – in realitate probabil nu prea sunt cazuri din astea. dar motivul ar fi ca marea majoritate a cazurilor de abuz sexual sunt insotite de abuz fizic, violenta etc.
chiar nu vad de ce – teoretic – un copil ar resimti o activitate sexuala ca deranjanta [cu conditia, evident, sa nu fie dureroasa]. el ar putea: 1. sa fie sexual interesat [chiar daca inca nu are maturitate sexuala, fizic]; 2. sa perceapa totul ca joc/afectiune.
but ur right – in film totul e prea vag prezentat ca sa merite analizat en detail.
sorry, nu am citit nimic de m klein.
legat de mama/familie, presupun ca un copil poate creste incl fara femei in jur [vezi adoptiile gay etc]. desigur nu poate creste fara NICI o prezenta umana in jur – deci inteleg pozitia ta.
@dan: da, interesanta mentiunea ca excitatia copleseste copilul. Ma duce cu gandul la freud si la teoria conform careia principiul placerii functioneaza inspre reducerea excitatiei. Si ma mai duce cu gandul la M. Klein, cu al ei obiect invadator, care este perceput drept agresiv. Cu alte cuvinte, prea multa excitatie devine neplacere, iar sursa ei devine ‘obiectul rau’, dar obiect rau nu prin absenta frustranta si refuzarea gratificarii, ci prin prezenta lui dominatoare, care invadeaza eul.
@strelnikov: cu subiectul de ce ar putea unui copil sa nu-i placa o activitate sexuala cred ca ne-am lamurit. In tot cazul pedofilia este interzisa. Punct. Aceasta interdictie nu are nici un fel de nuantare de tipul: „aa e ok, atata vreme cat nu agresezi fizic copilul” Probabil ca in aceasta interdictie exista un sambure de ratiune, nu? Ma gandesc…
Legat de familie-mama: repet: este vorba de functia materna, care poate fi indeplinita si de cuplul de gay, daca ei sunt cei care ingrijesc copilul (si chiar si de lupoaica din legenda cu Romulus si Remus, sau din Cartea Junglei). In functie de cat de buna este aceasta ‘mama’ (generica) pentru bebelus, se va structura eul copilului. De calitatea ingrijirilor materne din primii ani de viata (si nu numai, evident) depinde sanatatea psihica (sau, daca vrei, normalitatea) a viitorului copil/adolescent/adult.
nu stiu la ce „punct” te referi. mie mi’a placut cartea aia de huxley – punct/contrapunct 🙂
nu prea cred ca interdictiile, in general , au de’a face cu ratiunea: sunt mai mult o expresie culturala, tabuuri etc.
but lets drop it anyway.
legat de mama [substitut de] – da, asta ziceam si’n commentu anterior, i fully agree with u.
btw e un film la fel de bun [regizat de clint eastwood] de acu cativa ani – pe acelasi subiect dar mai „straight”: mystic river. il stii cumva?
Da, l-am vazut, dar mi-l amintesc destul de vag. Tin minte ca mi-a placut destul de mult, dar nu am retinut foarte precis ce s-a intamplat acolo.
tim robbins + sean penn: cand erau kidz primul e rapit + violat la greu. intriga are loc cand sunt adulti – tim cu sekele grave de personalitate.
f bun f dur.
Da, dar nu mai stiu, pana la urma abuzatul era criminalul sau nu? ca nu mai tin minte, parca nu… Cred ca o sa-l revad, daca tot sunt la ‘subiectul’ asta.
nu’ti zic.
eh… o sa aflu, fii fara grija 😉