Fericire – Ana Blandiana
Mai greu de suportat
decât fericirea nu e nimic
Sau în orice caz
posibilitatea de a avea tootul
Pe care în această parte de lume
O numim fericire.
A fi totul este dimpotrivă
O exultantă suferinţă.
A fi totul înseamnă a fi îm stare
Să suferi în locul tuturor,
A încerca să vezi cum e să fii celălalt,
să fii altul,
Cum e să nu mai fii tu,
Cum e să nu mai fii.
Va sarut!
Afreuda 
daaa, ce mă bucur c-ai pus un poem de blandiana. mi-ai dat o idee 🙂
🙂 da, Ana Blandiana imi e tare draga. Iar poezia asta are un iz transpersonal care ma incanta…
Imi place, oarecum, Ana Blandiana. Am un autograf de la ea cu care nu stiu ce sa fac.
pai fa-i o interpretare grafologica :d. Sau ai putea sa-l vinzi unor fane. Sa nu mai vorbim de faptul ca ai putea sa-l lasi sa se hodineasca linistit in agenda cu bucurii sau unde-ti tii tu chestii, sa uiti de el, ca nu cere de mancare, si sa ramana patrimoniu familial, mostenire stramosilor tai. Haaa, mi-a venit o idee, pune-l intr-un medalion d-ala cu inimioara si fa-l bijuterie 😉