…

Phiu! Am trecut de bucata-cea-odioasa. Am ajuns la alta. Acelasi autor indraznet si insipid. Aflam de la el lucruri foaaaaarte interesante. Ca un paregzampal: orice organizatie, prin obiectivele pe care le propune, prin valorile pe care le promoveaza si prin cadrul psihosocial pe care il creeaza, face posibila satisfacerea unei serii de trebuinte psihoindividuale: de integrare, control si relationare sociala; trebuinte socioafective; de protectie, recunoastere sociala si valorizare personala etc

Ei nu mai spune! etc??? doamne, nu m-as fi gandit in veci, ce bine ca am facut facultatea asta ca sa aflu ca etc. probabil i se terminasera cuvintele care se puteau compune din prefixul socio, juxtapunera unui psiho-cu un asterix, ca sa iasa acolo fraza pompoasa. Sa stiti ca pot si eu sa vorbesc asa daca ma straduiesc: procesualitatea psihoindividuala si intergrupala a interactiunilor psihoindividuale si socioculturale se caracterizeaza printr-o complexitate de ordin sistemic cu autoreglare, elementele acestei procesualitati evoluand dupa o matrice de elemente structural-functionale ce sunt interdeterminate la nivel psiho-social si socio-afectiv.

Na! Nici nu ma intereseaza ce am spus de fapt, important este ca am facut un sirag frumos de margele formate din cuvinte pompoase. Stralucesc ca perlele, numai sa nu apropii prea mult bricheta de ele, ca atunci se simte cat sunt de uscate. Nu lemn uscat e acolo, ci mai rau, paie uscate. Si mi-e ca daca mai citesc mult, inflamarea mea se va extinde asupra cartii.

Dar nu-i nimic, mai citim 10 pagini mai bagam un tutun, mai citim o definitie, mai ascultam o melodie chill out.

Ce sa va mai spun?? Vreau sa-mi iau licenta! [spuse Goe dand din picior] Daca ‘raman repetenta’ pe mine cine ma duce la Bucuresti ai? De fapt… da-l dreacu de Bucuresti, ca in concediu ma duc la Sibiu. De-abia astept sa colind orasul de care m-am indragostit vara trecuta.

Hai, va sarut si…

si nimic.