Citit aceasta carte din pura curiozitate. Nu am eu prea multe cu practicile sado-maso, nu ma excita defel. Numai ca nah… e o carte celebra, e musai s-o citesti.
Ce sa va spun, este… hmmm… sadica [ :d Nu va asteptati la asta, nu-i asa? ] Sarmana aia virtuoasa trece printr-un tril de intamplari care mai de care mai nefericite, toate soldate cu violuri, cu sfichiuiri, cu insangerari brutale, cu orgii, cu legari, cu tot felul de ‘delicatese’, de care sarmana nu se bucura deloc.
En fin, scenele sado-si-atat ca tipa nu era deloc maso nu sunt cine stie ce. Parerea mea. Mai interesante mi se pareau dialogurile in care se faceau reflectii despre raportul virtute/viciu, castitate/dezmat, cinste/minciuna, altruism/egoism.
In rest… exces mult. Cartea da in clocot in toate privintele: prea multa virtuozitate, prea mult sadism, prea multe povesti inalntuite, prea multa iertare, prea multa desantare, prea multa cinste, prea mult viciu.
Ca sa va descurajez s-o cititi, va spun de-acum: la sfarsit moare.
Hai, gata cu dezmatul, ca am de invatat. Kuss!
Afreuda 
sade se remarca prin exces, merita citita doar ca sa-ti faci o idee despre cat de mult si cat de departe se poate ajunge
m-a clocotit si pe mine, la un moment dat dadeam in clocot in asteptarea finalului, definitoriu prea mult acesta
@gala: la final mi-a placut faptul ca aflam ca tipa careia ii povestea era sora-sa. Asta a fost surpriza cartii.
In rest mi s-a parut multa actiune in plus, iar povestile se juxtapuneau de parca ar fi fost o colectie de nuvele, nu un roman. Plus de asta, toate incepeau la fel, dupa un anumit tipar. Iar virtuoasa napastuita nu invata nimic din nici una dintre intamplarile prin care trece. Persista in naivitatea aia vecina cu tembelismul. Nu stiu de ce, dar personaja asta m-a enervat si m-a revoltat mai tare decat masculii care o ademeneau si o sodomimzau.
era si un film parca cu gerard depardieu in rolul principal daca nu ma insel 🙂 de partea cu sora-sa am uitat iar tipa trebuia sa intruchipeze naivitatea altfel nu mai simteam la fel acel „prea mult”
@gala: mai, intr-adevar, naivitatea aia extrema era singurul fundal posibil pentru ilustrarea sadismului celor pe care-i intalnea. Altfel nu mai exista contrastul asta care sa te cutremure. Insa mie mi se pare foarte nerealist portretul ei. Cred ca mai interesant ar fi fost daca tipa ar fi ‘devenit’ odata cu intamplarile pe care i le scotea viata in fata. Ea nu evolua deloc. Se mentinea intr-o vesnica mirare si obstinatie in a isi pastra ‘valorile’ intacte. Este un personaj static. Nici un pic de introspectie, multa orbire, si, in final, ramane exact ca la varsta inocenta la care iese din manastire.
Am citit-o si eu acum mai multi ani si imi amintesc ca m-am chinuit f tare s-o termin, de la un punct incolo ma lasasera nervii sa citesc toate ororile, dar nu m-am lasat 🙂
da, si pe mine a inceput sa ma chinuie, nu atat ororile, cat repetitia. Mi se pare ca totusi romanul se lungeste prea mult, si te macina te macina te macina, ca piesele lui Cehov, iar la sfarsit mai si moare, futu-i 🙂
deci sade e nemaipomenit, cel putin in cele 120 de zile, m-a distrat de m-a rupt:) ultimul lucru, cred, pe care si l-a dorit, a fost sa fie luat in serios. e un maestru al misto-ului.
aaa… daaa? pai de ce n-a zis asa de la inceput? Adica eu trebuia sa raaad la chestiile alea, nu sa ma ingrozezc… ooof, n-am nici un haz. Ia s-o citesc din nou 😀
Salut la toti! 1. Care este elementul declansor al acestei opere ,,Nenorocirile Virtutii,,? si, 2.Cum considerati, Sofi, este ea desteapta sau nu?