L-am revazut pentru ca mi-a amintit rontziki de el intr-un post mai vechi al ei.
Care e povestea? Doi copii incep un joc al carui obiect central este o cutie, sau, mai bine, posesiunea asupra cutiei. Aceasta cutie trece de la unul la celalalt in momentul in care unul din ei raspunde prin act unei provocari facuta de celalalt.
Ca joc al copilariei, acesta nu comporta absolut nici un risc, poznele celor doi copii putand eventual sa exaspereze ceata de adulti care nu mai contenesc cu pedepsele, aplicate fara nici un fel de succes.
Insa situatia devine mai ampla in momentul in care acest joc se extinde asupra celor doi dupa ce au ajuns la varsta maturitatii. Astfel apar drame care consuma, sentimente care trec de la iubire la ura, de la pasiune mistuitoare la dorinta de neoprit de a-si face rau unul celuilalt.
Finalul este apoteotic. Cei doi se reunesc intr-o imbratisare fara final, lasandu-se ziditi, impreuna cu cutiuta jocului lor, intr-un stalp gros de beton, jurandu-si iubire eterna. Dupa care, pentru cei carora le inmugurisera deja cate-o lacrima in coltul ochiului, este oferita o alta perspectiva, un alt final, in care cei doi sunt aratati la batranete, uniti de o afectiune devotata si cu priviri marcate de aceleasi accente ludice.
Pentru mine… film de 10. Pentru medie… 7.6. Voi decideti singurei. 🙂
S-aveti pofta!
Afreuda 
merci de recomandare, cronica ta alaturata ludicului si lui Marion Cotillard sunt convingatoare
Eu am ales varianta unei batraneti la fel de plina de dragoste si nebunie ca si restul vietii…am preferat sa vad in zidirea lor in beton o metafora pentru o viata vesnica impreuna 🙂
ah, frumos, frumos, frumos!
@gala: da actrita e super. Si joaca foarte bine aici, foarte potrivita in rol. Numai ca nu seamana fetita cu tanara/adulta.
@rontziki: interesant. Numai ca inceputul invalideaza interpretarea data de tine. zice asa: niciodata sa nu te lasi zidit intr-un stalp de beton. Eu raman la varianta mea, in care finalul e luat ca atare, iar ce se intampla dupa e un fel de „iata cum ar fi putut fi”
@evergreenstory: imi place entuziasmul tau 🙂 da da da!
@afreuda: stiu inceputul, dar am ales sa-l interpretez si pe acela in asa fel incat sa sustina finalul pe care il vreau eu :), adica e un fel de : asa nu, pentru ca exista si alta solutie de a fi impreuna forever and ever…in postarea mea despre film, am scris ca de fapt sunt date 2 variante de final, dar prefer sa cred ca zidirea e o metafora, o alternativa extrema pentru happily ever after 🙂
@rontziki: e-adevarat ca e lasat la latitudinea ‘vizionatorului’, cumva. Plus de asta, daca finalul ar fi ‘luat ca atare’ intervin intrebari de tipul: „Ba da aia care turnau beton nu i-au vazut? Criminalii”. A, o chestie care mi-a placut a fost pozitia lor, care nu era aia care era :d, ci una ca si cum ar fi fost in apa, ca si cum ar fi inotat, ceea ce sporeste un pic irealitatea ‘faptului’. Se poa sa fie cum zici. Numai ca, mie imi suna a ‘gogoasa’ celalalt final, adica a ‘uite cum ar fi putut fi’ prin aceea ca incepe cu niste secvente de film care nu s-au intamplat, sarutul lor in spatele autobuzului, spre exemplu, ceea ce ma face sa ii atrubui caracterul ipotetic „daca ar fi prins momentul asta, ar fi trait fericiti pana la adanci batraneti’.
Aaa… o observatie. La batranete e prima data cand se deschide cutia. Asta cum o interpretezi? 🙂
Si pentru mine filmul e de nota 10. Si ca tot mi-ai facut pofta de el, o sa il revad si eu.
Si abia acuma imi dau seama ca e vorba de Marion Cotillard. ;))
@afreuda: sa stii ca si eu m-am gandit f mult la asta…n-am ajuns la o interpretare de care sa fiu f convinsa, dar singura care-mi vine in minte este ca au renuntat oarecum la joc…dovedisera maximul de curaj in momentul in care si-au acceptat si si-au marturisit sentimentele, dar probabil la momentul deschiderii cutiei, au renuntat la orice forma de joc, in sensul de ascundere in spatele lui…
@rontziki: da, si acum se bucura de posesiunea continutului cutiei, ceea ce face ca spirala efectuata in jurul ei si a posesiunii ei sa treaca spre concret, spre exploatare a beneficiilor, spre consum. Cu altel cuvinte, se bucura de ceea ce are de oferit relatia lor, mai degraba decat sa o foloseasca in mod ‘eronat’.
Ar fi trebuit sa scrie pe ea: ‘A nu se folosi decat in scopul careia ii este destinata’ 🙂