Constat, aflandu-ma in fatza ‘paginii albe’ cat de greu imi este sa scriu despre cartea asta. Am ocolit-o foarte multa vreme. Imi facea cu ochiul de prin rafturi de aproximativ 5-6 ani, daca nu ma insel, poate chiar mai mult… Nu mi-am cumparat-o niciodata, in ideea ca nu are rost sa-mi pierd vremea cu fantasmagorii. Insa de data asta a fost altfel. M-a cotropit curiozitatea. E drept ca sunt si influentata in directia asta de o noua prietena care se declara ‘mistica’ si care mi-a facut niste relatari foarte interesante. Asa ca, dragii mei, mi-am zis « ce atatea fantasme, hai sa vedem concret despre ce-i vorba ». In mod evident, despre ingeri.
Intrebarea cea mai naturala care-mi vine in minte este : « Domle, ce sunt ingerii astia ? » Ei bine, ni se raspunde pe coperta 3 : S-a spus mereu ca ingerii sunt dublul ceresc al omului. Suntem mereu insotiti de modelul nostru, de portretul nostru imbunatatit. Si suntem – sau, in orice caz ar fi bine sa fim – intr-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Ingerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul epurei lui, adica desenul lui ideal. Langa fiecare « este », ingerul aseaza un « cum ar trebui sa fie ». El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi insine, daca am fi in conditia lui.
V-ati lamurit da ? este vorba de idealul de eu. Nu stiti ce e ala « ideal de eu ». Pai luati si cititi-l pe papa Freud. (unii dintre voi se vor simti injurati, imi cer scuze fata de ei)
Ei bine, ingerii astia sunt entitati pur intelectuale care populeaza lumea intermediara intre cea pamanteasca, concreta, pe care o locuim noi, si cea pur dumnezeiasca, in care salasluieste insusi Domnul. Ok. Mai departe. Aceste creaturi spirituale au ca ratiune de a exista sa intermedieze intre cele doua lumi. Cum noi nu putem avea acces direct la gratia divina, intervine ingerul care este un fel de tunel spiritual prin care circula comunicarea intre noi si Dumnezeu. Mai apoi, ingerii astia sunt si ei pe categorii. Heruvimi, serafimi, incepatori, arhangheli, ingeri puri… si inca cateva. Ideea este ca lumea asta intermediara, a intervalului este un soi de oglinda a lumii noastre. Fiecare obiect, om, relatie, neam, idee conceput/a aici, isi are corespondentul pur spiritual in lumea de interval, analog unei imagini reflectate, a carei particularitate este ca oglindeste obiectul, dar ea in sine nu exista, decat ca imagine. Este reala si ireala, iar realitatea ei depinde de existenta obiectului, si de proprietatea acestuia de a se afla in fata oglinzii la un moment dat. Deci, fiecare om, are ingerul sau, care reprezinta ‘imaginea’ sa, oglindirea sa in lumea ingerilor. Pe partea cealalta, si aici mi se pare ca se cam contrazice, adica, ma rog, ca apar inconsistente, ingerul fiecarui om este ‘pazitorul’ sau, ‘indrumatorul’ sau, si ‘avocatul’ sau la judecata de apoi. O idee destul de convenabila, nu-i asa ? Iti ofera un confort prielnic sa stii ca ai un inger pazitor, o ‘entitate pozitiva’, dupa cum se exprima mistica mea prietena, care vegheaza necontenit asupra ta si preia din responsabilitatea asupra actelor tale.
Ok, i-am definit, i-am ‘localizat’, i-am pus la treaba… ce mai ramane ? Aha, cum am ajuns la ei? Domle, ok dar de ce ingeri? I-a vazut cineva, au avut nemijlocit de-a face cu ei ? Cum am ajuns sa credem in existenta lor ? Intrebari la fel de ‘de bun simt’. Mistica mea prietena spune ca exista oameni care ‘vorbesc’ cu ingerii. Ok, experientele lor intime. Manualele i-ar cataloga drept schizofreni. Insa atata vreme cat aceste experiente le imbogatesc viata si nu le afecteaza functionarea socio-profesionala (sunt egosintone that is), nu avem nevoie de nici un manual.
Plesu spune ca nu a avut experiente mistice, insa citeaza din multi autori care sustin ca au avut. Ok, same as before. Insa cel mai interesant mi s-a parut argumentul adus de Toma D’Aquino existentei ingerilor. Nu spun ca e valid, spun doar ca e interesant. El suna cam asa : Domle, exista cu necesitate o ordine a lumi (iarasi, o idee care se justifica prin aceea ce este convenabila, si nimic altceva, dupa parerea mea). Iar lumea asta ‘ordonata’ are diferite paliere de existenta, fiecare palier reprezentand cate un atribut divin. La baza se afla existenta minerala, care, prin continuitatea ei imprumuta ceva din permanenta si ‘concretetea’ existentei lui Dumnezeu. Apoi exista lumea vegetala, care are atributul de a fi vie, la fel ca Dumnezeu. Urmeaza lumea animala, care, pe langa cele de sub ea, are si atributul animitatii, adica este in miscare. Apoi lumea omeneasca, ce are in plus fata de cele inferioare ei spiritualitatea. Constiinta, mai pe limba moderna. Si-aici stop. Ar urma Dumnezeu, care este insa spiritualitate pura, cu toate atributele lumilor listate in prealabil. Toma D’Aquino simte insa ca aceasta clasificare isi cere un nou palier, care sa se afle intre uman si divin, intre corporal+spiritual si spiritual pur. Ei bine, din cauza ca (sa nu cumva sa uitam, deci repetam) lumea trebuie sa fie ordonata, acest palier intermediar nu poate sa lipseasca, pentru ca altfel lumea nu ar mai fi ordonata (si ce odios este gandul asta, nu-i asa ?). Prin urmare, exista o lume intermediara, populata de aceste ‘fiinte’ spirituale dar care au si un soi de corp eteric, undeva intre corpul omenesc si puritatea acorporala dumnezeiasca.
Deci ati inteles deci! Acum, dupa cum ati citit mai demultisor, la Dawkins, nu sunt o persoana religioasa. Insa ma bucur mult ca am trecut prin lecturarea acestui volum. Si nu numai pentru ca Plesu scrie bine cu desavarsire, ci si pentru ca intotdeauna ma imbogatesc perspectivele paralele. Dupa mine… cu cat mai multe perspective, cu-atat mai aproape de intelegerea realitatii in complexitatea ei ne aflam.
Va sarut.
Afreuda 
Interesanta viziunea lumii ca paliere bine ordonate, dar evident lasa loc la mai multe nivele intre oameni si Dumnezeu…
Probabil ca, la un moment dat, cand omenirea va fi intr-un stadiu de maxima evoluare spirituala, diversele teorii dezvoltate de-a lungul secolelor, unele chiar antagonice, vor converge intr-una singura, adevarul absolut despre univers si spiritualitate 🙂 Dar oare, cand le vor sti pe toate, cu ce-or sa-si mai ocupe oamenii mintile?! :)) asa ca pana atunci, sa ne exersam neuronii si creativitatea si sa ne bucuram ca, nestiindu-le pe toate, mai putem cauta, crea, combina teorii 🙂
Misto ce scrii aici. In acelasi timp ma intreb de ce merge cacata asta de tara atat de prost, daca exista oameni care scriu asa posturi. In ce priveste teza lui Plesu, suporta un grad mare de
empatie din partea mea. Ca vorba aia, sunt baba si ma apropii de cele vesnice. Cu toate astea, rezonez foarte bine si cu teza lui Kubrick din space Odissey – monolitul din titan, sau ce e, care vine si creeaza gandul.
mi s-a parut interesant modul de abordare al calugarilor, ca oameni din apropierea ingerilor, si a chiliei lor ca loc in care omul devine inger, mi-a venit in minte si fraza care m-a marcat in ceea ce priveste acest capitol al calugarului
„Călugării au aerul că merg împiedicat în lumea pământească, pentru a dansa într-un spaţiu în care „omul veacului” merge împiedicat, dacă nu îl ignoră.”
@rontziki: da, cunoasterea tinde inspre o unificare. Am citit o carte care se cheama „Taofizica” unde se face o paralela intre evolutia fizici (ca stiinta a lumii externe obiective) si filozofia orientala (pe partea spirituala), cu punctarea multor asemanari, mai ales pe la conceptele legate de fizica cuantica, deci la a’ mai noua. Oricum, parerea mea este ca oricat de unificata ar fi cunoasterea, diversitatea va fi pe masura, adevarul absolut ne este complet inaccesibil, si absolut intotdeauna orice descoperire/revelatie va naste un buchet mare, frumos si fascinant de intrebari suplimentare.
@Veta Marx: sunt absolut onorata de complimentul tau. Dac-ar fi cacata asta de tara pe mainile mele… oooo doamne ce bine-am duce-o! mai ales noi… femeile 😉 Cat despre teza de care vorbesti, ea imi este necunoscuta. am vazut filmul numit „space odissey”, am auzit ca exista si o carte, insa nu imi amintesc de „crearea gandului”. Mi se pare o chestie interesanta. Ia sa revad filmul!
@gala: 🙂 da, sublim. Si mie mi-a placut metafora chiliei vazuta ca nemarginirea spatiului intermediar. Pe cat de austera, pe-atat de mult acces iti ofera la cele spirituale.
hei, congratulations! io una n-am reusit s-o termin, desi mi s-a parut scrisa superb; nefiind io mistica si religioasa deloc, ba din contra, m-am sastisit destul de repede de cele ingeresti:)
@capricornk13: da, inteleg ce spui, si mie mi-a venit de cateva ori s-o las, dar avansam cu cititul suficient de repede ca sa simt ca totusi e ok s-o continui. Cred ca in total lectura mi-a luat vreo 2 ore jumate.
[…] afreuda Nu pot sa-mi explic, dar si despre cartea asta imi e greu sa scriu. Am mai patit asa la Despre ingeri. Nu intamplator cred ca fac trimiterea asta. In anumite aspecte, destul de subtile, cele doua carti […]