Taaaatii mooosului… Mai tineti voi minte miorita cea balaie, laie bucalaie ? Dar de ciobanul cel moldovean ? seniatatea in fatza mortii ? Va suna cunoscut ? Haideti mai, pe-un picior de plai… pe-o gura de rai… ce naiba, ca doar nu mai suntem copii !
Ma bucur intens ca m-am dezgropat de sub cartile de psihanaliza. In seara asta am scos nasul la lumina ca un ghiocel, ca recompensa ca am fost nu productiva ci foarte productiva la serviciu. Asa ca am simtit ca ma pot desprinde un pic de identificarea proiectiva, psihozele maniaco-depresive, melancolia, patologia narcisica, obiectele interne si investitiile libidinale, refulari, denegari si forcluderi, si sa fac ce nu am mai facut de aproape o vesnicie, si anume sa ma delectez cu un film.
Viata mea fara mine. Un film de o duiosie incantatoare.
Eroina e o domnisoara-doamna pe undeva pe la 20 si ceva de ani, care afla ca are cancer in stadiu terminal. Nu va speriati, filmul nu e nici pe departe morbid, ba din contra. Ea face din iminenta mortii un prilej pentru a oferi si a se bucura de iubire. Isi pregateste linistita lista de « lucruri de facut inainte sa mor », si le face pe fiecare in liniste si discretie totala. Desi mai are de trait una sau doua luni, ea traieste ca si pana atunci si tace malc in privinta afectiunii ei. Le inregistreaza sotului, mamei si celor doua fiice mesaje pe care sa le asculte dupa ce moare, si o face cu o daruire induisatoare.
Traieste, intre timp si o poveste sensibila de amor, unul dintre elementele ‘de bifat’ fiind acela de a face (si) pe (alt)cineva sa se indragosteasca de ea. Asta o realizeaza din plin si in ce priveste publicul care vizioneaza filmul. Va spun, nu ai cum sa nu o iubesti pe fiinta aceasta plina de dragoste, de calm, de serenitate.
Am ramas cu o senzatie stranie de bucurie, de a fi vie, de multumire de a trai.
Aprecieri lui pobby, caci de la el am preluat recomandarea. Si o dau mai departe tuturor, impreuna cu o imbratisare calda.
Afreuda 
ah, si eu vazusem insemnarea la pobby si ma bucurasem ca am ce film fain sa iau… dupa care mi-am dat seama ca deja il vizionasem 😦 ce trist. n-am mai avut la ce sa ma uit; in afara de pereti.
[deci eu vreau sa stiu: dupa ce termini tu toate studiile astea ciudate, o sa poti sa-mi dai reteta de xanax „pe pile”? :)) sau tu o sa fii doar cu vorbele? :(]
did, xanax iti da psihiatrul, adica ala care face medicina. eu o sa pot sa te ajut sa te simti bine fara xanax, cu vorbele si cu ‘ingrijirea’ pe care o presupune psihoterapia.
dar de ce ‘pe pile’? daca intr-adevar ai nevoie de xanax, nu iti trebuie nici o pila.
am scris dar am sters 😀 e ok asa
cum adica de ce „sanax pe pile” ?
motivul e simplu : daca ei xanax mediat de pile, medicamentul isi face intotdeauna efectul – ; )))
(vai, ce imi plac glumele mele rasuflate)
@d: ce-oi fi scris ce-oi fi scris… acuma nu mai dorm la noapte din cauza ta 😛
@houellebecq: eu ma gandeam ca xanax pe pile poa sa-nsemne ca il iei cu pila pe post de lingurita.
(asta ca sa fiu in acelasi ton cu glumele tale)
dar acuma pe bune, cand iei un medicament, pila isi aduce aportul pentru un plus de placebo. Una e cand ti-l da o persoana cunoscuta, in care ai incredere, si alta e cand ti-l da un strain indiferent.
interesantă recomandarea, buna comparatia ta mioritică
la o adică mai important este să ştii să mori , sa stii să mori inseamna si să stii să traiesti
suna bine ce zici, il caut.
btw de ce’ti incepi posturile cu dragilor?
@gala: da, sunt de acord cu tine. este foarte important sa stii sa infrunti moartea ‘cum se cuvinte’.
@t.s. pentru ca asa-mi vine 🙂 dragilor 🙂
ah, si eu care eram convins ca ti-am povestit primul despre acest film…
@dan: hmmm, cand, ca nu-mi amintesc. mi-oi fi povestit tu, am uitat, dar cum in inconstient nimic nu se uita, mi-am amintit asa implicit cand am vazut recomandarea la pobby.