Dragilor invat de zor. Si mi se pare atat de interesant incat m-am hotarat sa-mi continui cariera academica cu un masterat. M-am gandit mult inainte sa iau decizia asta, am pus in balanta tot felul de etaloane, de valori, de avantaje si dezavantaje, de dispozitii personale si de tendinte. Cantarul imi arata in favoarea urcusului.
Sincer, mi se luase. De invatat ‘obligatoriu’, de examene, de profesori slabi si cu toane, de hartii si secretariate, de bani investiti in diplome, de sali de clasa obosite, de restante si chiuluri, de ‘toamna se numara bobocii’… Insa am stat eu bine si m-am gandit (cu mintea mea de inginer :P) si mi-am spus ceva profund: what the hell? show must go on!
Asa ca dragilor… daca da domnul si imi iau licenta odata cu valul asta (fapt destul de probabil, daca evit sa ma decompensez), la anu o sa bantui universitatea Hyperion in cautare de psihoterapii psihanalitice. Pica numai bine, ca pana vine transa urmatoare de formari in psihoterapiile omonime mai apuc sa mai citesc o litera in mod sistematic, si mentin contactul.
Plus de asta… cu stupoare am aflat, licenta singura nu-ti confera numele de ‘psiholog’. Ei daaa… stiiiu, psiholog te-a facut ma-ta. Dar asta sa i-o spui lu cucu! Nu pacientului vulnerabil care vine la tine cautand indicii palpabile, obiective si reale ca sa aiba motive sa te investeasca cu incredere.
Asa ca-i dam inainte cu tupeu. Cambosie… here I come, mwhahahaha!
Afreuda 
De ce Hyperion?
te-ai gandit foarte bine chiar daca „ti s-a luat” 🙂 hartiile dau bine in general dar multi angajatori vor sa vada si cum te descurci in practica…e ceva de genul: tanar cu multe diplome si muuulta experienta 🙂 oricum succes
@bl000g: pentru ca rasare din genuni 🙂
aaa… vroiai un raspuns serios? pai zi asa 🙂 pentru ca e singura universitate care are master pe domeniul care ma intereseaza pe mine.
@peitho: da, asa ma gandeam si eu. Pana una alta, lasand la o parte idealismul, hartiile dau bine, mai mult, sunt chiar necesare. In orice profesie, oricat de bun ai fi, nu esti un profesionist pana nu esti recunoscut. Iar o parte foarte importanta a recunoasterii vine sub forma unei hartii. Ma rog… a unui carton.