Ah cat de tare detest cand se termina weekend-ul. Toata saptamana imi numar orele, zilele, jumatatile de ora, jumatatile de zi pana sa se termine, si cand se reseteaza ceasul imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii. Astia pe care nu am nici un cal verde. Adica ma dau cu capul de realitatea asta frustranta, plina de compromisuri sinistre, in care trebuie sa respecti un program care nu este ales de tine, trebuie sa socializezi cu niste oameni care nu sunt alesi de tine, si cu care nu ai absolut nimic in comun, complet insipizi si mai inodori decat Grenouille, trebuie sa te inghesui dimineata si seara in mijloacele de transport in comun sau in traficul infernal (daca stai pe canapeaua comoda a unui taxi). Si cel mai tare detest lucratul la calculator. Mortaciunea asta antropomorfizata, careia i se atribuie in mod eronat calitatea de a fi inteligent…
Nu utilizarea lui ma enerveaza, ci programarea lui. La fel cum nu ma deranjeaza sa mananc paine, dar m-ar deranja sa trebuiasca sa particip la munca campului, sau sa muncesc la moara. E adevarat ca programarea calculatorului nu este chiar ‘munca de jos’, dar imi este atat de neplacuta prin specificitatea ei, prin faptul ca te tine tintuit de un scaun si de o tastatura, prin faptul ca trebuie sa imi torturez ochii, in care mi-am somatizat protestul, privind 8 ore in sir in ecranul ala…
Uitati-va si voi:
Cu sinceritate va marturisesc, il invidiez din plin pe cimpanzeu, pentru ca el nu trebuie sa se lupte cu sentimentul de inadecvare. Pentru el este atat de natural sa fie cimpanzeu, incat asta ii este cu desavarsire necunoscut. Prin urmare, nu ii poate crea nici un disconfort. Pe cand mie imi intretine si imi alimenteaza incontinuu un bulgare nevrotic de nestapanit, un sac enorm de pietre de moara pe care le car dupa mine fara incetare, oriunde m-as duce. Si imi afecteaza chiar si relatiile interumane, imi strica reputatia si imi confera un nimb de inginer cu ochelari de cal, caruia nu ii contesta nimeni inteligenta, in schimb ii atribuie un caracter care combina o farama de autism, cu o aroma subtila de neghiobie.
Si culmea este ca inca nu reusesc pe deplin sa rezist acestor proiectii, ma identific cu ele si ma conformez, functionez ca atare. Uneori i-as da dracului pe toti cei care imi spun „domnisoara inginer”, apelativ in care adaug eu, ca de la mine, o samanta de peiorativ. Cand mi se adreseaza cineva asa, imi asez cu un gest ostentativ ochelarii pe nas, si imi trec mana seductiv prin par, spunand in gandul meu: „don’t hate me because i’m beautifull”.
Va las dragilor, si va imbratisez prin intermediul acestei masinarii cancerigene si pagane, care a ajuns sa ma inrobeasca in asa hal incat cu greu intrezaresc, prin ceata groasa a sufletului meu, momentul eliberarii.
Te inteleg perfect cu inrobirea :)…uite la mine de exemplu :)), sunt in concediu pentru cateva zile, dar n-am rezistat nici macar o zi fara sa intru putin, sa vad ce se mai intampla pe aici, prin lumea virtuala, cine ce mai zice :))
rontziki, lumea virtuala ma inrobeste dar imi da satisfactii, imi place, este o sclavie binevenita. Insa meseria nu. Dar o schimb, nu ma intereseaza. uuuf, dureaza asa de mult incat…
Alege un perete colorat,nu vei mai simti dorinta de impact iminent!!!!
Haha, am avut o poză asemănătoare pe blog, doar că era vorba de cimpanzeu care se transformă în om şi care apoi se transformă în porc de la atâta lăcomie 😆
Ai fost amuzantă în postul ăsta, mi-ai furat un zâmbet pe care cu greu cred că mi l-ar fi şterpelit vreun alt programator.
Uite, dacă te încălzeşte cu ceva, eu sunt invidioasă pe tine. Da, ai auzit bine. Invidioasă.
Ce n-aş da să fi fost şi eu bună la matematică. Mi se pare că acolo se cern cu adevărat oamenii inteligenţi. Că trei fraze poa’ să tocească oricine la psihologie dar matematica este grea nene, sau, mă rog, domnişoară inginer, că aşa am înţeles că trebuie să mă adresez (kidding :-j )
Facultatea de calculatoarea ţi-a permis să te angajezi imediat. Câţi se pot lăuda cu asta?
Mie, nu ştiu, mi se pare că meseria de programator are ceva mistic. Adică, oamenii ăştia creează ceva, sunt practic nişte Dumnezei ai calculatoarelor.
Aveam un prieten care era la mate-info şi care a terminat Automatica şi lucrează la fel ca tine acum. Când m-am calificat la Olimpiada Naţională de istorie mi-a spus că sunt aşa inteligentă… bla bla. Să fim serioşi, fără pic de falsitate spun că e chiar mai rău decât psihologia. Memorezi nişte pagini sau cărţi acolo, şi gata. Dar să ştii cu integrale, cu astea… U little genius! Nu, nu te linguşesc, doar că dintotdeauna am fost complexată de chestia asta. Am stat un an acasă într-a 9-a şi poate de aceea am pierdut contactul cu materia în liceu şi mi-a fost atât de greu. Nu că mi-aş căuta scuze, doar că în gimnaziu nu stăteam aşa de rău.
Am reuşit cumva să scriu mai mult decât tine la postul ăsta? Ooops!!! Dar unde să mai defuleze şi oamenii frustraţi ca mine? Ştiu, am blogul meu, dar de acolo lipsea contextul… So, I’m sorry!
P.S.:Nu e plăcut ca după trei luni de la publicarea acestui post să-ţi treci mâna prin păr şi să spui „I don’t hate my life anymore”?
@Rodica: ? ce impact? impact cu ce?
@Carmen: draga mea, te rog, nu ma invidia. Eu stiu matematica si fizica pentru ca m-a invatat tata. Si asta pentru ca a vrut el sa ma faca ‘doctor’ (nu medic, ci doctor, as in dr). Si statea cu mine zi si noapte si imi explica. Omul era foarte bun profesor. Pacat ca la liceul unde preda el avea in grija numa’ prosti. Asta e singurul secret, ai auzit? In rest sunt un om cat se poate de normal. Daca nu era el, mama ma trimitea la limbi straine. Asa ca… noi sa fim sanatosi.
Eu te invidiez pe tine ca iti dau ai tai 15000 de eur pentru psihanaliza. Vreau si eu un sponsor.
Asta DACĂ îmi dau, cu criza asta nu ştiu nici piaţa imobiliară cum va mai merge. Şi ai infinit mai multe satisfacţii atunci când plăteşti din propriul salariu 🙂
Oricum, mie mi se pare foarte mişto situaţia ta.
…Voiam doar să-ţi aduc la cunoştinţă că sunt persoane care văd lucrurile altfel 😉
sunt multe persoane care vad situatia asa cum o vezi tu. Mai toti din jurul meu. De-asta pic de nebuna. Ca eu sunt singura care vede cat de naspa e de fapt situatia. Dar nu-i nimic, o schimbam.
Gândirea sau situaţia? 😀
situatia. ca gandirea e buna. 🙂