Este o carte speciala. Nu seamana cu nici una dintre cartile citite de mine anterior. Unica prin specificitatea ei. Un personaj cel putin bizar, care se orienteaza in spatiu folosindu-si simtul mirosului si care ajunge sa domine oamenii la nivel de inconstient folosindu-se de parfumuri.
Jean Baptiste Grenouille este un tip nascut intr-o balta de mizerie, si a carui mama nu se astepta ca el sa supravietuiasca. Dar a supravietuit. Duce o viata mizera, fiind pasat de colo colo. Nimeni nu il vroia alaturi, pentru ca avea o particularitate care-i inspaimanta pe cei din jur: nu emana nici un miros. Intr-o lume in care mirosurile erau absolut coplesitoare, tancul asta era complet indodor. In schimb, avea un simt al mirosului genial. El simtea realitatea inconjuratoare in termeni de mirosuri, gandea in termeni de mirosuri si isi amintea in termeni de mirosuri.
Devine calfa la un parfumier in dorinta de a crea un parfum care sa-l transforme in ceva divin. Parfumul inocentei, al prospetimii tinerelor fete, al virginitatii, al feminitatii, pe care-l simte pentru prima data intr-o noapte in Paris la o tanara roscata care desfacea corcoduse. Pentru a-i consuma mireasma, Grenoiuille o ucide cu sange rece, si apoi o miroase ‘pana o ofileste’.
Urmeaza un sir intreg de crime, victimele fiind folosite pentru captarea parfumului fiecareia, toate tinere fecioare. Ultima victima insa il face sa fie descoperit de autoritati, si inchis. Aici va las pe voi sa cititi ce se intampla mai departe.
Oricum, pana la urma l-au mancat. Nu mi-a venit a crede nici cand am vazut filmul, nu mi-a venit a crede nici acum, cand am citit cartea. De fapt nu l-au mancat, l-au macelarit si devorat. Salbatic, canibalic, primitiv. Oare parfumul fecioresc sa activeze acesti centrii ai canibalismului astfel incat sa faca sa irumpa fantasma asimilarii pe cale orala a obiectului iubit? Probabil ca da, daca ne gandim cum spunem, uneori, cu nerv de iubire: imi esti asa de drag ca-mi vine sa te mananc.
Cititi-o dragilor, ca merita.
O interpretare psihanalitica interesanta a acestei povesti o puteti citi aici.
Afreuda 
Intr-adevar o carte de exceptie care m-a marcat si pe mine si mi-a adus aminte de Ciuma lui Camus, inceea ce priveste descrierile.
Cat despre interpretarea psihanalitica recomandata, nu sunt de specialitate dar cand vad referiri la Freud si adepti ai lui in preajma, evit respectivele analize.
Si mie mi-a placut foarte mult cartea si sfarsitul m-a uimit. Dar nu cred ca alt sfarsit ar fi fost mai potrivit pentru Grenouille.
Iar filmul… reusit 🙂 Doar ca parea un pic mai soft Grenouille cel ecranizat.
@ataraxia: de ce eviti psihanaliza aplicata? Mie mi se pare o perspectiva interesanta. Oricum, psihanaliza nu mai e demult sinonima cu numele lui Freud.
@Tomata cu scufita: hmm… sa-si fi gasit un caine si sa se intoarca in pestera? eventual cu o femeie pe langa? Sarmanul a murit virgin… 😀
Si filmul mi-a placut, mai ales tempoul lent…
Io nu i-as fi dat un caine. O femeie insa, de ce nu?
ha ha, dar un sobolan i-ai fi dat? Io stiu… poate i-ar fi tinut de foame 🙂
e una dintre cărţile care a reuşit să-mi provoace greaţă, spasme şi frici şi care m-a ţinut legată de poveste.
genială!
filmul nu atinge măreţia romanului
Interesanta ideea ca poate parfumul fecioresc/ uman ar fi putut fi generatorul canibalismului 🙂
Ma bucur ca ti-a placut si cartea, sper ca nu ti-a intors stomacul pe dos, cum te temeai 🙂
@evergreenstory: da, intr-adevar, cartea asta are potentialul de a-ti oferi ‘senzatii tari’ cum spuneam mai devreme, la alta postare. Si, din punctul asta de vedere, o asez pe lista de 100 de carti de trait intr-o viata.
@rintziki: nu mi-a provocat nici pe departe greata. e adevarat ca descrie acolo niste duhori care mai de care mai innabusitoare, dar nu m-a atins. oricum pe mine foarte rar ma scarbesc descrierile in cuvinte a chestiilor scarboase. oi fi stiind eu sa ma protejez sau oi fi avand un deficit de imaginatie dar sunt imuna. daca nu am cadavrul descompus in fata ochilor sau mirosul de mucegai in nari… ma lasa rece orice verbalizare.
rontziki… scuza-mi greseala de tastare. promit un miel 😉
„Pentru a-i comsuma” ? Pitecantroapo !
…nea-isuciu ( martalogu’)
a venit sa-mputa blogu’…
PS: ambalat in kriticon ca o bomboana de CACAo intr-o foaie de ziar, fostul isuciu ( apostolul deconspirarilor) isi taraste „dupa bloguri” – o data cu osteoporoza – si umorile gratuite…
tzine e mic si kriticon si cauta nod in papu’a? tzine? oooogu, taci cu mama. Si-acum kriti mama, du-te si te leagana! 😉
@holellebecq: da, asa mi se parea si mie, ca se simte asa un iz… sau mai degraba o duhoare. Credeam ca e din cauza romanului dar nu…
Vezi ca eu n-am spus de tine ca ai un ochi de sticla, peruca din par de capra si silicoane care-ti cad mereu in chiloti. Bine macar ca ti-ai corectat greseala, asa pe sest. In privinta ta, huolerbeks, fa-te cerc in jurul ix-tabului, cercopitecule !
shhhhht ca ma bruiezi!
Normal ca mi-am corectat greseala, rombopitecule!
🙂
tot visand deconspirari
intre cele patru zari
nea isuciu (decrepitu’)
moftangiu ochelarist
isi asteapta asfiintitu’
…ca un trist
(n-am gasit alta rima)
acu, pe bune: isuciule, la faza cu terorista ai fost absolut penibil. In loc sa te apuci ( la varsta filosofiei – vorba lu Blaga- sa iti dai prinosu’ de „kriticon”, te-ai apucat ca un pensionar lesinat care-si traieste plenitudinea andropauzei, sa faci anchete OTV-iste. Numai un frustrat patibular poate gasi resurse de satisfactie in mize de-astea „joase”. Esti mandru ca luciat nu mai fiinteaza „datorita” demersului tau delator ? E plina lumea (internauta) de epigoni de-astia nefericiti, ca tine, care se (re)vitalizeaza – chipurile- improscand cu fecale.
Daca ai fi avut o bruma de constiinta m-as fi asteptat la un soi de autocritica, dar ai preferat sa perseverezi in meschinarie si gratuitate. Sa-ti fie rusine!
…faptul ca te ei de ixtab ( o tipa finuta si inteligenta) nu face altceva decat sa probeze slabiciunea ta de martalog frustrat si misogin…
Daca o mai jignesti, o sa-ti rup (virtual) cocoasa aia de scribalau naufragiat!
Du-te ma ! Houellebecq ! Pai ala este un scriitor, nu un troglodit ca tine! Nerusinatule! Fata finuta ? D’aia foloseste direct invective ! E clar ca sunteti perdanti la afacerea luciatei, altfel nu v-ati da atata de ceasul mortii ! De ce nu va faceti voi Asociatia Cretinilor Plangareti dupa Luciat si sa va dati foc ca sa va treaca ? (Nu voi mai trece pe aici, repertoriul imi e cunoscut, scarba e prea mare, nu suport haznalele!)
slava domnului… sper sa-si mentina decizia de a nu mai trece pe-aici. Imi infesta blogul de imaturitati si atacuri regresive. Uneori am impresia ca unii oameni au ramas, in mod regretabil, pe la varstele copilariei, marcate de interactiuni sociale de tipul „cine zice ala e”, si „fratele meu e mai mare decat fratele tau”. Dar nah… nu poti sa ai pretentii de la toata lumea.
Houellebecq: nerusinatule =)) (ce texte de ‘profesor’ constipat!!!) mersi pentru sprijin. ma fac cerc in jurul tau 😉 Ca o nerusinata 😛
Nu pot sa zic decat ca m-a dus cu gandul la filmul The Parfumer, pe care l-am vazut acum vreo doi ani cred…
Ha… Io am vazut filmu’ sic!
In rest… ma bucur ca sunteti bine, sanatosi si voinici 😀
@bl000g: da si eu am vazut (si) filmul. The Parfumer? Imi suna cunoscut… sa-l fi vazut si eu? e misto?
voinici, sanatosi, un pic ciufuliti de stimabilul al-carui-nume-nu-l-pomenesc, dar, in rest, toate bune 🙂
Parca asa se numea. Da, interesant si deosebit 😉